bookbox Viața literaturii Cenaclul de Luni-40, ediļie îngrijită de Ion Bogdan Lefter, Călin Vlasie, Editura Cartea Românească

0 0

Cenaclul de Luni este cu siguranță un fenomen care nu (mai) poate fi evitat de nici o monografie sau istorie literară care urmează să apară, care nu mai poate fi ignorat fiindcă este acel fenomen care a găzduit și care a hrănit mărinimos ultima mare generație literară apărută la noi. Cenaclul de Luni a absorbit și a îmbogățit pe fiecare dintre autorii care iau fost membri și care au performat de-a lungul existenței lui. Cenaclul de Luni a fost de la început – 3 martie 1977 – convingător literar, a fost de la primele ședințe și de la primele lecturi lipsit de superficialitate, și de lipsa de valoare și de talent a celor care l-au făcut să fie viu tot timpul, care i-au dat viață prin lecturile extraordinare de-a lungul întregii perioade cât a supraviețuit.
Cu atâtea decenii de activitate scriitoricească ĩn spate, o serie întreagă de foști „lunediști” au făcut cariere spectaculoase ori măcar meritorii, au publicat multe cărți, au înnoit mentalitățile și retoricile poeziei românești, ĩn special ale poeziei, contribuind și la evoluția prozei, a dramaturgiei, a criticii, grăbind tranziția literaturii autohtone de la (neo)modernism la postmodernitate. (I.B.L.&C.V.)
Scriitorii formați în cadrul Cenaclului de Luni nu au scăzut niciodată valoric, în nici un fel de condiții valoarea textelor pe care le-au citit și pe care le-au publicat nu au fost lipsite de calitate sau de valoare, iar cărțile lor sunt în continuare citite, sunt în continuare (re)editate, sunt pe bună dreptate, în continuare, repere strălucite ale literaturii române contemporane. Chiar dacă membrii Cenaclului de Luni și ai generației ‘80 au fost un grup oarecum compact, literatura scrisă și publicată de ei este una puternic individualizată, nici un autor al acestui grup, al acestei generații nu poate fi confundat cu altul și fiecare are un aport serios la literatura acelor (acestor) ani.
Citind Competiția continuă. Generația ‘80 ĩn texte teoretice, antologia realizată de Gheorghe Crăciun, se pot inventaria conceptele și termenii care definesc programul literar al optzeciștilor: autenticitate, angajare existențială, realism, prozaism, antiliric, biografism, democratizarea discursului, demitizare, polifonie stilistică, intertextualitate, intervertirea genurilor, ironie, sarcasm, umor, vocația ludică, citadinism, poezia cotidianului, eterogenitate, timp al sintezelor, oralitate… (Gabriela Gheorghișor).
Pe 3 martie 2017, Cenaclul de Luni a împlinit 40 de ani de la data primei întâlniri a membrilor lui, de la data când inspirata hotărâre a inițiatorilor a prins viață reușind ca de-a lungul ședințelor desfășurate în timpul celor aproape șapte ani de existență o întreagă generație de scriitori să se poată manifesta, să poată să își facă auzite/ citite textele și să poată să își ia avântul necesar nașterii, creșterii și lansării lor ca autori. Cenaclul de Luni este matricea în care s-a format cam toată generația anilor ‘80, generație aflată la vârf din punct de vedere creator și astăzi, prin autorii ei care continuă să se manifeste literar.
Cenaclul a devenit atât de populat și de popular pentru că reprezenta singura alternativă intelectuală și literară a tinerei generații de atunci… (Călin Vlasie)
Cu această ocazie, editura Cartea Românească a lansat un volum/remember, o carte prin care sunt (re)aduse în atenția noastră majoritatea momentelor și a istoriilor care au născut și au desăvârșit viața acestui fenomen. Istoria cenaclului, evocări ale celor care au citit/participat la ședințele lui, trecerea în revistă a membrilor, convorbiri, interviuri, articole ale criticilor de astăzi despre cenaclul de ieri, fotografii, sunt toate de găsit între coperțile acestui inspirat și inspirator volum, volum care se încadrează firesc într-un posibil capitol de istorie literară vie.
Mi se pare extraordinar, trebuie să spun de la început, că acest mit al Cenaclului de Luni nu se stinge odată cu trecerea timpului, dimpotrivă, apare mai puternic și mai aureolat la generațiile foarte tinere… (Mircea Cărtărescu)
Editorii, Ion Bogdan Lefter și Călin Vlasie își lasă mentorul, pe domnul Nicolae Manolescu și colegii/prietenii să își (re)amintească și să își (re)povestească apropierea și/sau rămânerea în siajul, în mrejele Cenaclului de Luni. Toate sunt emoționante, frumoase și încă pline de viață, chiar dacă unii (treisprezece!) dintre membri nu mai sunt fizic printre noi.
Scrisoarea deschisă a domnului Nicolae Manolescu are toate datele să devină ceea ce este de fapt: declarație de dragoste, manifest literar și o invitație pentru toți cei care pot și care vor, să facă posibile aducerea literaturii și a manifestărilor/trăirilor ei pe aceleași culmi pe care cenaclul pe care l-a coordonat a reușit să o facă. Se simte în scrisoarea deschisă a criticului bucuria de a fi trăit împreună cu și lângă o generație extraordinară de scriitori, și că este în continuare mândru de continuitatea care i-a făcut să fie, de atunci și până astăzi prieteni și marcați de o autoritate singulară în peisajul literar.
Ceea ce a fost cazul generației voastre. Literatura o ia întotdeauna înaintea criticii… (Nicolae Manolescu)
Textele, evocările, interviurile cuprinse în paginile acestei cărți au în continuare prospețimea care i-a evidențiat pe autorii lor de la primele lecturi din cenaclu, au franchețea care le-a menținut prietenia, care i-a legat definitiv și au avantajul de a fi scrise de autori pe care uitarea definitivă nu i-a încercat, iar experiența literară îndelungată nu i-a lăsat să ignore capitolul de istorie literară pe care l-au trăit.
Cred că totuși acolo, dacă n-o să mă scuzați că sunt îmbătrânit în rele, cred că a fost o chestie hormonală foarte dură… (Doru Mareș)
Nu vreau să zic decât două cuvinte – în primul rând că eu nu-mi mai amintesc nimic din ce s-a întâmplat la Cenaclul de Luni, dar a fost mișto, a fost adevărat, viață de viață!… (Alexandru Mușina)
Cenaclul de Luni-40, este o carte în care este lăsată să se vadă literatura și viața ei întreagă, care face vizibile personajele literare și ale literaturii făcând în așa fel ca autorii să fie cu adevărat personaje sau invers, ca personajele să se transforme în autori, în autori care au trăit, care trăiesc și care vor trăi până la capăt literatura cu toată a ei viață.
Amintirile și gândurile de aici produc emoție în continuare, revarsă melancolie și, în același timp, dorință, dorință de a simļi această viață care a făcut posibilă aceste toate extraordinare existențe. Nu ne rămâne decât să ne dorim… Să ne vedem la jubileu!… (Nicolae Manolescu).
Gabriel Enache

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

George Dragoș Dedu, pe podium la competiția de ciclism “MARVIN 2K22”

După o perioadă constantă de pregătire, maior George Dragoș Dedu s-a clasat pe locul al III-lea la categoria Master 2 masculin (40 – 49 de ani). Ajuns la ediția aniversară de 10 ani, concursul de mountainbike “MARVIN 2K22” s-a desfășurat sâmbătă, 14 mai a.c., în orașul Urlați din județul Prahova, printre dealurile […]