bookbox Viaţa ca punct de oprire Petruţa Şerban. Viaţa între paranteze drepte, poeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca

Poezia pe care o scrie Petruţa Şerban este o poezie a stării de contemplare, este un rezultat al rămânerii şi al aşezării în acelaşi timp a poetei, a aşezării ei în locul, în locurile de unde poate să vadă şi să îşi ducă drumul mai departe. Poezia din volumul Viaţa între paranteze drepte o face pe autoarea ei să iasă din toate formele şi din toate tiparele în care a fost aşezată fiinţa ei până acum. Atâta timp cât eşti (cu)prins între paranteze drepte poţi încerca ruperea uneia dintre ele, poţi forţa evadarea în urma unui gest marcat de duritate, dar nu de durere.

sunt doar un trup
cu bogate zăcăminte
de suflet
mi s-au depus
de-a lungul timpului
numeroase straturi de suferinţe
permeabile…
Mai departe, viaţa îşi contemplă trupul, şi continuă ecorşeul, făcând vizibile părţi şi părţi, încă însufleţite, ale poetei. Totul este o luptă opacă, o luptă care încurajează şi face să îşi facă loc transparenţa auctorială dorită, trăită, visată. Poezia îşi face loc devorându-şi autorul, făcându-şi-l aliat şi indivizibil.
nu-mi cunoaşte nimeni strădania
pentru că lumina mea nu se vede din stradă…
Mersul înviaţă este continuu şi fără opriri, fără timpi de odihnă sau pentru reculegere. Efortul este covârşitor şi încărcat de duritate, este o luptă la propriu, permanentă, între text şi trup, între visat şi trăit, între gând şi cuvânt. Mersul în text este eliberator şi bine condus, este răsuflare şi strigăt, este pumn ocrotitor şi palmă deschisă care oferă, este triumful poeziei asupra stării de fapt, asupra stării în care poeta este dusă şi de cele mai multe ori abandonată.
în mine au fost doar câteva cuvinte pe care le-ai citit deja… prin mine au trecut câteva cuvinte pe care le-ai rostit repede pentru că sfârşitul se născuse deja şi începutul
nu mai avea unde să încapă…
Petruţa Şerban scrie o poezie a (ne)renunţării, a efortului continuu de a se găsi şi de a se regăsi, scrie în acelaşi timp o poezie a căutării intrării/ieşirii care să o facă vizibilă, care o poate aduce în lumină, sau cât mai aproape de ea. Porţile căutate de Petruţa Şerban nu sunt la îndemână, nu sunt aici şi nici acum, sunt porţile deschise în permanenţă, dar de obicei găsite greu şi după eforturi mari făcute de căutătorii lor. Acesta este întotdeauna preţul: zbaterea continuă între graniţele pe care le mută tot timpul căutarea permanentă, graniţele mereu mişcătoare pe mereu neterminatele drumuri poetice.
Poezia este de multe ori acel cevacare te ajută, care te întăreşte, şi datorită căruia poţi să mergi mai departe. Cât de departe?
nu pot să renunţ a cuvinte… le păstrez acolo

pentru o zi de mâine oarecare
când tot ce se va repeta
va deveni irepetabil.
Iubirea, absenţa cu toate ale lor, viaţa cu toate ale ei, sfârşitul cu capătul lui posibil, toate sunt prezente şi îşi fac simţite stările pe care le induc autoarei volumului Viaţa între paranteze drepte, toate aduc cu ele poezia lor, dar şi durerea, dar şi neputinţa, şi nu ocolesc poeta care le trăieşte, care le simte. Toate acestea o încarcă pe Petruţa Şerban, îi îngreunează paşii, făcând-o să lase după ea urme vizibile şi greu de uitat. Viaţa Petruţei Şerban s-a adunat şi s-a aşezat aici, între parantezele drepte pe care i le-a impus poezia şi care o ţin prizonieră până în momentul eliberării.
Poezia, pentru Petruţa Şerban, este o luptă, una continuă şi permanentă, o luptă care îi acutizează stările şi care o părăseşte lăsând în urmă fisuri.
rămân nu mai fug
pentru că nimeni nu poate
să-mi pună sechestru
pe fântâna cu vise
din cer nu poţi prinde nimic
aşa că rămân
nu mai fuge
decât umbra mea desculţă…
Viaţa între paranteze drepte este un volum adunat şi înfrigurat, este un răspuns la unele întrebări care nu se sfârşesc odată cu punerea lor, este strigătul însingurat al unui glas mut uneori, dar atât de răsunător interiorizat. Viaţa între paranteze drepte este o carte care lansează şi propagă un ecou lung şi de neoprit, este o carte care nu îşi lasă limitele la vedere, ci numai parantezele ce temporar o împrejmuiesc.
Petruţa Şerban îşi aşază cuvintele nerostite la locul lor pe hârtie, în paginile acestui volum, şi îşi împinge călătoria dincolo de oricare paranteză şi de oricare formă a ei. Locurile prin care poeta îşi ia doza de aer au deschideri largi şi trăiri minunate, au siguranţa locului căutat şi găsit.
… apoi un plumb de toamnă
nefiresc născut şi crescut într-o mirare a primăverii a înghiţit anotimpuri şi timpuri chipuri şi mituri mi-a adus o moarte şi-a dispărut….
Viaţa între paranteze drepte este treapta pe care pasul făcut de Petruţa Şerban a rămas însemnat, este treapta care nu îi mai permite întoarcerea, dar care îi este şi îi va rămâne călăuză pe calea urcătoare pe care a pornit.
Gabriel Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Reguli stricte pentru desfăşurarea Campaniei electorale pentru alegerile parlamentare care a început vineri, 6 noiembrie

Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 6 decembrie a început vineri, 6 noiembrie şi se va încheia pe 5 decembrie la ora 7.00. Campania va fi în condiţii similare celei pentru alegerile locale, în contextul pandemiei de SARS-CoV-2.Calendarul pentru alegerile parlamentare aprobat prin hotărâre de Guvern este următorul:„- 6 noiembrie […]