Despre suflet se scrie mult, tot timpul, tot despre el se spun și se cred multe, iar despre reprezentările și despre imaginile închipuite ale lui la fel. Unele cuvinte reușesc să cuprindă anumite stări ale lui, anumite adâncimi, anumite imagini și reprezentări. Unele firi sunt mai aproape de frecvențele lui, mai atinse de toate sensibilitățile ce îi însoțesc mișcările și reușesc astfel să poată să construiască și să impună anumite sonorități pe care cel care intră în contact cu ele reușește să le recunoască și să le așeze în acele stări ale lui, să le accepte ca și cum ar fi ale lui și să îi definească mai departe imaginea despre toate aceste reprezentări care îi pot ține treză și încălzi imaginația despre aceste forme în care se lasă să fie vizibil în lume și în corpurile ce o locuiesc.
George D. Piteș caută împreună cu cuvintele sonetelor lui toate aceste reprezentări și imaginile lor care i se relevă, care i se fac cunoscute cu ajutorul cuvintelor care îl inspiră și îl ajută să spună, să vorbească despre toate acestea cu acea ușurință și cu toate reprezentările pe care poezia le așază în libertățile pe care le conține și le face cunoscute în cuvintele celui care le caută, ale celui care le folosește și care le face vizibile coerențele ce conduc dincolo de oricare epidermă ce i-ar putea îngreuna așezarea într-un corp.
Te întregesc în sacrele sonete Vechi rime obosite-ncep să fiarbă, Vrea însuși infinitul să ne soarbă Nuntindu-ne-n amurguri violete…
Oglinzi târzii este cartea în care autorul caută să așeze în cuvintele ei toate aceste reprezentări, toate aceste atingeri care au loc între autor și cuvinte și mai departe între cel care spune și cel care este dispus și disponibil să îl asculte, să îi urmărească și să îi înțeleagă stările și toți fiorii lor așezați în cuvinte. Găsim aici trepte bine așezate pentru urcări sau pentru coborâri, se pot observa firescul și libertatea poetului de a le folosi și de a-și asuma fiecare pas în fiecare sens făcut pe ele.
Arcate poduri brațele-și îndoaie Sfioas-o barcă dorul ni-l întrece, Șuvoiul apei să nu ne înece O noapte de-ntrebări ne încovoaie…
Cuvintele cresc imaginile, iar imaginile amplifică puterea cuvintelor care le impun și care le așază în toate reprezentările lor, iar de aici mai departe vorbește întregul creat și așezat în forma de discurs ce își crește continuu înțelesurile și toate însoțirile lor.
Cu-n râu de smoală, deal de deal îl coase.
Ținându-se de gard o ulicioară, Prea obosită umbra-abia își cară Printre scaieți și luturi nisipoase…
Oglinzi târzii este cartea prin care George D. Piteș ne face părtași la căutările lui prin toate pliurile accesibile ale stărilor lui cunoscute, stări ce l-au dus în apropierea simțirii și a înțelegerii anumitor reprezentări pe care sufletul și toate sensibilitățile lui i le-a pus la îndemână, pe care le-a văzut și le-a așezat mai departe în cuvinte, în aceste cuvinte ce s-au așezat în toate imaginile cuceritoare și liniștitoare din poezia lui.
Gabriel Enache
