Pictura ne propune tot timpul reprezentări ale luminii, ale culorilor care vor și care pot să o așeze în nuanțele lor și ale tuturor acestor demersuri care pot fi făcute de întregile ei reprezentări și dispuneri în stările care pot și care sunt în stare să pună în valoare fiecare detaliu al mișcărilor ei în fiecare compoziție, în peisaje, printre obiecte și mai departe în toate aspectele în care poate fi prinsă, surprinsă și convinsă să rămână.
Corneliu Drăgan -Târgoviște are la îndemână puterile care îl susțin și îl ajută ca în pictura lui să caute, să identifice și să aprofundeze fiecare fel și fiecare mod de așezare a luminii în fiecare dintre momentele în care se lasă sedusă de toată atenția sa și mai departe se lasă așezată firesc în lucrările lui făcând în așa fel ca fiecare culoare să ne poată spune câte ceva despre lumina care a fost dispusă să
se așeze în structurile pe care se așază și în fiecare dintre vecinătățile sau alăturările ce o împrejmuiesc ale ei. Nimic din ceea ce poate să spună și să arate lumina nu lipsește la această întâlnire cu arta lui Corneliu Drăgan- Târgoviște, cu posibilitățile lui de a recunoaște fiecare moment în care poate să folosească aceste irizări, aceste străluciri împreună cu toate pătrunderile lor în și între stările pline de fast ale picturii sale.
Firescul este și el recunoscut, așezat și adoptat ca o stare permanentă și luminoasă, este un alt mod de a-și pune fiecare reprezentare picturală în cuprinderile incluse ale tuturor stărilor luminoase surprinse și expuse de pictor în aceste norme artistice ale vederii din fiecare reprezentare a luminii, în toate componentele ei și în toate nuanțele pe care culorile le folosesc și le acceptă și mai departe le pun în valoare, le propun noi arătări în stările recunoscute de fiecare atingere a cunoașterii și a recunoașterii lor.
Fiecare lucrare din această expoziție se așază discret în acele stări ale fragilității pe care lumina le propune de fiecare dată, în acelea în care nimic nu lasă să se vadă sau să se simtă siguranța și puterea ascunse în adâncurile lor, acelea care propun și impun mai departe moduri și modalități de căutări ale căilor care își pot aduce reprezentările în aceste porțiuni deschise și de artist descrise ale picturii, ale căldurii ei, ale acestor refuzuri ale înfrigurărilor disponibilizate în toată această expoziție, în fiecare dintre aceste lucrări ce îi completează atât de firesc toate proporțiile și amplificările empatice aduse și incluse în ele.
Arta lui Corneliu Drăgan-Târgoviște este o suită de stări care se caută și care se completează una pe alta, este o colecție de reprezentări și de integrări ale fiecărei stări a luminii pe care el le-a identificat, pe care le-a personalizat și pe care mai departe le-a definit în fiecare dintre reprezentările și așezările lor. Pictura lui reușește (și) aici să propună încălziri disponibilizate de fiecare nuanță a luminii, de fiecare dispunere a ei în fibrele suportului ales să le țină și în fiecare dispunere a ei în fibrele suprafeței alese să le păstreze prospețimile, și în fiecare încadrare în imediata vecinătate a celorlalte configurări ce își dezintegrează fiecare parte de corp pentru a se așeza în mișcările delicate și fragile desenate de fiecare mișcare a siluetei rezultate.
Corneliu Drăgan- Târgoviște își aranjează stările, și le amplifică și le dispune firesc în toate transparențele pe care lumina acceptă să le facă vizibile în lucrările lui, iar mai departe să le mute în acest orizont apropiat al vederii, al vederii care își disponibilizează deschiderile pentru a le primi și pentru a le ține și păstra vii în pașii pe care îi va face și pe care îi va duce cât mai departe pe aceste vaste și puțin cunoscute teritorii.
Gabriel Enache
