Trezirea
Poezia este regăsire, iar fiecare cuvânt al ei (ne) spune această poveste a fiecărei împreunări ușurată și încurajată de cuvintele ei, despre toate înfășurările disponibile ale firilor care pot să încapă și să se așeze în aceste cuvinte din structurile ei și din corpurile ei, în toate înfățișările care o pot locui și care se pot muta mai departe în zonele vii, zone încurajate și ele să își continue viețile astfel în fiecare dintre etapele și la nivelurile necesare ca să cunoască și să își asume aceste trăiri împreună cu fiecare dintre adăugările lor. Toate se vor aduna și se vor sedimenta în completările necesare fiecărui moment al înțelegerii lor, și în fiecare transă care va disponibi-liza ulterior stările necesare acestui consum și ducerii la capăt a fiecărei etape a acestei intense experiențe și a (pe)trecerii peste fiecare obstacol apărut.
Carmen Duvalma își asumă etape și parcursuri ale tuturor formelor pe care poezia le încarcă în tiparele ei, în formele și figurile pe care ea le disponibilizează pentru a putea să le încapă și să i le pună astfel la dispoziție pentru a le povesti, pentru a le muta în stările necesare să facă vizibile toate aceste semne, fiecare dintre reperele pe care ele le sugerează, pe care le încarcă și le amplifică ducându-le la acele înălțimi de unde pot fi aruncate și rostogolite fără oprire și fluent spre fiecare dintre cei atenți la toate aceste mișcări și la toate însoțirile lor. Face în așa fel ca nimic să nu rămână nespus și neîncăput în aceste corpuri textuale, în poemele pe care profunzimile ei le acoperă și le închide exact cât trebuie pentru a se putea face cunoscute și vizibile mai departe împreună cu toată această încărcătură, cu toate urmele ei de pe fiecare frântură de corp vie, de pe fiecare fragment al lui dispus să își asume scrierea acestor semne pe epiderma lui.
… Trupul meu bântuit de cuvinte aleargă, aleargă tot mai mult
până la nașterea umbrei mele, o amforă uriașă și îndurerată cât o umbră de arbore în deșert. Sângele mi se răsucește în timp ca printre arterele unui fluviu fără ieșire.
Clipa lui e ca țipătul noului născut care se aruncă în viață.
Fiecare cuvânt este un semn al trezirii, al deschiderii ochilor și al înțelegerii care așteaptă să își facă cunoscute stările și cuvintele în care sunt cuprinse și mai departe aduse de autoare, de fiecare poem în care sunt puse și lăsate să spună, să prezinte și să expună fiecare dintre aceste excese ale trăirilor cuprinse în ele, lăsate să își arate fiecare moment al fiecărei așezări în toată această mare de senzații, de sentimente și de consumuri ale lor, de arderi care nu calcinează, ci care înroșesc și încurajează strălucirea necesară orbirii, a închiderii ochiului care nu este capabil să vadă și să mute în corp toate aceste efecte împreună cu întreaga lor trenă de adaosuri permanente și de nestăvilit amprente și cicatrici, toate rămase în urma așezării lor, în urma mutării lor în semn și înlesnind astfel trezirea necesară pentru a putea fi citită și consumată această experiență până la capăt.
Ploaia se topea și devenea aer, cenușiul asfaltului acoperea orașul, cuprinzându-ne de pretutindeni. Cuvintele alergau neîmblânzite pe stradă, pe lângă vitrinele copleșite de lumini, prin nedumerirea roșie a semaforului ce părea că-și uitase umbletul…
Cu pumnii strânși, omul alerga crispat să-și prindă ultima clipă pe care o pierde mereu.
Un curcubeu ne iubește pe cer are în corpul ei tot acest efort impus de trezire și de toate trecerile prin zonele ei neclare, neașezate bine în timp și în timpuri, dar ne face cunoscute și posibilele efecte clare și dure ale înțelegrii lor, iar mai departe ne sunt propuse fiecare dintre stările încăpute în aceste momente și întreg procesul asumării și acceptării lor împreună cu toate cele care se pot spune și cu cele care nu se pot spune despre ele. Ne sunt facilitate atingerile unor simțuri și ale unor simțiri, ne sunt făcute cunoscute și apropiate toate nuanțele lor și fiecare dintre pașii cu ajutorul cărora putem merge în adâncimile și în structurile lor ale acestei poezii încăpute în cuvintele acestei tulburătoare cărți. Toate sunt incluse și așezate în apropierile încălzite de lectură și de transele ei. Pașii următori, pașii care vor include cunoașterea vor fi toți dependenți de aceste repere și de asumarea, de trăirea și înțelegerea lor.
Gabriel Enache
