0
0
Transformarea cuvintelor în manifest nu este întotdeauna așezată în puțin cunoscuta ușurătate a ființei, ci un efort intens și de lungă durată a unei firi care poate să coaguleze anumite fire ale unei societăți, iar mai departe să le conecteze la sensuri și forme ale lor care să le facă cât mai vizibile și cât mai accesibile celor care le simt nevoia, celor care pot să și le asume și să le folosească pentru a-și desăvârși căutările pe tărâmurile aride dar sigure ale libertății. Toate acestea presupun și impun asumări ale unor stări și ale unor situații cu care nu se va mai putea locui ușor în continuare, dar efectele și creșterile lor își vor face foarte repede simțite beneficiile acestui aer tare al revoltei, al înțelegerilor care au putut să îi declanșeze și îi facă cunoscute toate aceste porniri și manifestări ale lor, fiecare dintre descătușările care nu vor mai putea fi adăugate impunerilor și manipulărilor prizonierilor lor.
Pompiliu Alexandru propune aceste exerciții de deschidere ai ochilor, de adăugare la stările lor a privirilor și de înțelegere a tuturor situațiilor care de acum și de aici se modifică, care se așază în alte și alte tipare mult mai puțin îngăduitoare, mult mai puțin disponibile să lase loc pentru vrăjiri, pentru menținerea în această stare de continuu prizonierat ale ideilor și ale cuvintelor care le pot face cunoscute și inteligibile pentru cât mai mulți cititori, pentru fiecare dintre noi care vrem și care mai departe ne dorim să (ne) înțelegem lumea și să putem să o locuim și să îi (re)cunoaștem cât mai mult formele de relief puse la dispoziție pentru viețile noastre și pentru toate desfășurările lor.
Există, desigur, un risc mereu prezent în asocierea dintre putere și guvernare în sensul că o doză de dominație este natural prezentă în procesul guvernării. Problema este doar în calculul și controlul acestei chestiuni, care poate căpăta dimensiuni monstruoase. Astăzi este o întrebare care pune în șah mulți teoreticieni politici, iar pe oamenii politici, adică pe practicieni, îi lasă pur și simplu cu gura căscată: ce înseamnă a guverna dacă eliminăm din exercitarea puterii partea de dominație?…
Chipuri ale Ochlocrației își propune să răspundă unor astfel de întrebări, dar cu vocea celui care le pune în numele celor care își doresc să afle aceste răspunsuri, sau variante ale lor, iar totul să nu se rezume doar la alcătuirea de chestionări ce veșnic rămân în uitare și fără răspunsuri. Procesul și procedurile de a evita și de a face uitate întrebările de cei cărora li se pun este deja obișnuință în lumea politică românească, în toate straturile societății, iar întrebătorii din ce în ce mai rari, mai puțin disponibili și mai plictisiți să își tot arunce cuvintele în aceste hăuri care au rămas chiar și fără ecoul ce le mai purta desfășurările și încercările de a rămâne cât mai mult memorate de cei care vor și le pot auzi, asculta și înțelege.
Orice discuție ascunde în spatele zâmbetului formal doar un elan pe care ni-l luăm pentru a începe procesele belicoase. Homo homini lupus vizează de fapt acest lucru de asemenea- suntem de fapt în plin darwinism al luptei pentru existență…Despre funcțiile societății, despre legi și despre toate interpretările lor posibile, dar mai ales despre firea întotdeauna necunoscută a oamenilor, a acelora care nu (mai) pot să înțeleagă și nu mai vor să treacă mai departe de stările neclare ale neînțelegerii, ale permanentei acceptări a stării de fapt care îi ține legați cu fire invizibile în stările nenecesare și nesănătoase ale obedienței, ale capului plecat și ale uitării ridicării lui pentru a pune întrebările care îl pot elibera și ajuta să poată să meargă mai departe, cât mai departe în lumea și în stările priceperii lumii pe care o locuiesc și în care trăiesc. Toate sunt aduse aici, așezate pe tava discuțiilor care dezleagă și fac accesibile multele înțelesuri și necesități care se găsesc în cuvinte și în întrebările ascunse în ele. Pompiliu Alexandru propune aceste căi de acces, aceste deschideri propice arătărilor lor și le lasă la îndemâna oricui este mai departe dispus și disponibil să își gândească așezările în structurile societății pe care el o arată, o dezvrăjește în toate aceste structuri și în toate aceste cuvinte.
Acțiunea individuală sau socială se diminuează și dispare, căci căldurica pe care ne-o oferă starea de veșnică supraviețuire nu este bine să fie deranjată. Nu punem mâna pe bisturiu și să spunem: ajunge cu supraviețuirea, vrem să Trăim!…
Chipuri ale Ochlocrației este o nouă întruchipare ale metodelor prin care puterea celor fără putere s-ar putea face din nou vizibilă și cunoscută, prin care persoanele se pot transforma și mai departe manifesta și trăi ca oameni întregi, pentru că: ca să fii om întreg atâtea îți sunt necesare – Geo Bogza. De aici, din fiecare dintre aceste puncte se poate porni Revolta, revolta pe care ideile o susțin, iar oamenii pot face în așa fel ca ele toate să se dezvolte și să se propage în toate straturile societății, în fiecare dintre pliurile ei care o pot adăposti și care mai departe îi pot asigura vizibilitatea. Pompiliu Alexandru ne arată toate aceste căi prin care putem și trebuie să evităm capcanele tăcerii care ne pot ține în strânsorile lor pe termen nelimitat, sau cât mai lung. Putem să găsim aici, în această carte cuvintele învățării și ale înțelegerii revoltei, ale începutului oricărui drum spre aerul tare și bun al libertății de a fi și de a spune.
Gabriel Enache
