O rețea presupune o continuă țesătură, o resursă permanentă de noduri, de intersecții și de legături ingenioase, dependente unele de altele și cu multe și diversificate legături și alăturări între ele, între fiecare punct de fugă și de întoarcere prins și așezat în stările acestea ale lor, în structura aceasta care crește și se multiplică, și care mai departe își diversifică sensurile neobosit. Asemenea jocuri se lasă văzute deseori atunci când cuvintele lasă loc pentru mutarea și interpretarea lor în imagini, în scenarii ce pot alimenta și face în așa fel ca să crească fiecare dimensiune a lor în mișcările propuse de imaginile care adoptă poveștile scrise și devin mai departe filme făcând astfel vizibil un alt corp, o altfel de reprezentare a cuvântului și a fiecărei vieți făcută posibilă așa, în asemenea întrupări și corporalizări. O carte continuată într-un film nu face altceva decât să ne prindă în această rețea, să ne facă să și vedem corpul ei și mișcările lui în aceste noi și coerente alcătuiri pe care le ține și le susține în rețeaua ei sofisticată și fără sfârșit imaginea împreună cu cuvintele care îi desăvârșesc mai departe mișcările.
Realitatea este că toți avem nevoie de o călăuză. Oricum ai lua-o, viața este o călătorie și pentru noi este nevoie de „ceva” de care să ne agățăm sau, după caz, pe care să dăm vina…
Marius Mihălăchioiu cuprinde și înlesnește toate aceste reprezentări ale cuvântului și toate aceste întrupări ale lui, fiecare dintre așezările în care își face cunoscute sensurile, înțelesurile și posibilitățile aproape nelimitate de înțelegere, de interpretare, spre care își lasă conduse zgomotele ce îi fac auzite viețile în care îi sunt cuprinse toate aceste nelimitări și desfășurări ale lor, toate invaziile propuse de fiecare dintre alăturările dintre imagine și text, de fiecare reușită a poveștii de a se prinde și de a se lăsa văzută în toate formele acceptate de modurile de scriere, și în continuare de desprindere a ei și mutare în sensurile pe care le poate face cunoscute și vizibile filmul odată cu toate gesturile lui, cu toate chipurile și vocile care le pune în această nouă viață, în aceste noi reprezentări și compuneri ale ei. Se simt tot timpul aceste sentimente și trăiri de cinefil în fiecare povestire și tălmăcire a poveștii, în fiecare interpretare a ei, și în fiecare înlesnire a înțelegerilor care ne sunt aduse la îndemână cu grația celui îndrăgostit de toate aceste moduri și feluri de a se apropia, de a se atinge fiecare corp al lor așezat definitiv în formele pe care le poate citi, le poate vedea și transmite mai departe, pe care le poate menține în fiecare dintre posibilitățile explicării și ale înțelegerilor aduse în cuvinte, în acele cuvinte care de acum pot însoți și amplifica celelalte reprezentări de până acum ale lor, iar astfel ne sunt propuse noi simțuri, noi mișcări ale lor în aceste teritorii în care rețeaua compusă și mereu în creștere a apropierii de carte și film ne intrigă și ne îndeamnă să încercăm parcurgerea și acceptarea fiecărei noi forme pe care acest relief o pune la îndemâna înțelegerii și a călătoriei noastre.
Cartea este o investigație pe care autorul o declanșează….
Suntem întotdeauna mutați încet, silențios în fiecare dintre reprezentările unei cărți în desfășurarea unui film, sau ale filmului desprins din cuvintele poveștii și pus în mișcarea continuă a imaginii care o spune astfel, iar tot acest mecanism al cronicii care susține și ne face cunoscut acest dialog și toate formele coerențelor lui nu este decât un alt discurs îndrăgostit menținut viu de-a lungul întregii lecturi, de la capăt și până la posibilitățile incluse ale nesfârșirii acestor permanente plimbări prin pădurea narativă a privirii și a simțurilor cronicarului care nu obosește să își continue aceste plimbări și însemnări ale lor, aceste mergeri continue în carnea fiecărei cărți de care s-a apropiat și pe ale cărei însușiri de a trăi mai departe în imagini și le-a imaginat la rândul lui, și le-a alăturat și ni le-a făcut cunoscute așa, în întregimea alcătuirii lor.
Perspectivele cărții și cele ale filmelor sunt deosebite, fără a fi neapărat divergente…
Tableta de carte și film pe care o scrie Marius Mihălăchioiu a crescut o carte, a fost îmbogățită cu aceste însușiri de a deveni o complexă desfășurare de povești în povești, de a crește una dintr-alta ca o matrioșka neobosită și de neoprit să își facă văzute și cunoscute multele chipuri și corpuri, și fiecare dimensiune a lor, fiecare reprezentare, iar în continuare înțelegerile care sunt de acum și de aici disponibile, propuse și impuse înțelegerii, vederii și apropierii. Tot acest efort de aducere împreună ca într-un ritual, ca într-un rit permanentizat și acutizat de trecere, se transformă în lecții de și despre pătrundere, de intrare în structura acestui teritoriu dezvăluit, și de cunoaștere în amănunt al fiecărui nod și al fiecărei intersecții care pot dezlega și care pot face cunoscută această rețea și ramificațiile ei crescute de autor și de toate capacitățile lui de a ne alătura acestor apropieri și de intensitățile lor, și mai departe duși în vecinătatea fiecărei arderi propuse de structura caldă încăpută în țesătura delicată adusă și pusă la îndemâna noastră de el și de fiecare gest empatic pe care ni-l face cunoscut, și pe care ne îndeamnă să ni-l însușim și să îl cunoaștem la rândul nostru.
Gabriel Enache
