Arta propune şi presupune itinerarii diverse şi diversificate, ne oferă prin structurile ei vizuale o multitudine de trasee care propun căutări, cunoaşteri, trăiri şi asumări ale tuturor acestor stări, strări care se transformă pas cu pas în necesităţi, în situaţii care impun dependenţă şi curaj pentru a le transporta, pentru a le transforma în moduri de viaţă care pot fi acceptate şi duse până la capăt.
Expoziţiile de Artă conţin în alcătuirea, în compunerea lor toate aceste noi feluri de arătare ale trăirilor pe care le conţin, pe care le au în componenţa lor vizuală, toate exprimările privitorului pe care el ar fi vrut să le spună şi pe care le poate înţelege în urma acestor priviri şi apropieri. Se pot găsi aici reperele prin care se pot marca traseele cunoaşterii, acelea în care pot fi parcurse în siguranţă etapele ce pot completa şi compune formările şi reaşeza deformările. Arta presupune toate aceste procese şi dimensiuni, toate aceste demersuri care se pot depune pe suprafaţa unor firi aderente în cantităţi mari, în feluri în care cel ce le-a primit şi lea asumat îşi poate satura şi menţine toate aceste ritmuri hrănindu-se cu tot ce de aici a primit.
Artă Plastică Contemporană din Româ-nia(Ediţia a II-a) ne propune o serie de lucrări cu ajutorul cărora paşii noştri să fie bine aşezaţi în registrul lui acum, al lui ce se face şi ce se întâmplă în aceste momente în arta românească şi ce mai ţin în viaţa dată de culorile lor artiştii plastici contemporani. Sunt foarte multe lucrări şi foarte mulţi artişti care expun, iar expoziţia trebuie văzută şi parcursă mult şi în cât mai multe episoade pentru a putea vorbi de o eventuală cuprindere. Lucrările sunt diverse şi tematica lor ne plimbă prin toate temele pe care pictura şi reprezentările ei le poate susţine, le poate propune privirii şi le poate aşeza într-un eventual nivel al înţelegerii.
Fiecare autor şi fiecare lucrare din această expoziţie propun câte o temă care se extinde într-o lume picturală distinctă, una care te mută firesc în universul arătat şi descris de culorile disponibilizate atunci şi aici de ea. Calmul şi învolburarea, liniştea şi tulburarea convieţuiesc firesc şi se pun în valoare unele pe altele cu uşurinţă, cu siguranţa pe care buna apropiere o lasă la dispoziţia spaţiului în care s-au aşezat şi s-au propus privirilor noastre. Suntem puşi în faţa unei foarte mari desfăşurări de informaţie artistică, iar eforturile de a absorbi şi de a ne aşeza în câteva norme ale înţelegerii ei sunt mari, dar rezultatele parcurgerii este unul benefic, este acela la care de obicei ne conduc trăirile încărcate de intensităţi pe care fiecare dintre noi le poate susţine. Se pot auzi anumite acorduri pe care muzicalitatea conţinută le eliberează în aerul pe care îl locuiesc şi se pot simţi lumina şi întunericul ce se îmbină în clarobscurul aşezat între spaţiile disponibilizate de fiecare dintre ele.
Fiecare lucrare propune o trecere, o traversare, iar spaţiul dintre ele este un vad care ne ajută să ducem aceste trasee la capăt, să le punem în rolul de itinerar şi de călătorie care impun o serie de experienţe asumate, consumate şi adăugate întregului care urmează să se compună şi să se desăvârşească şi cu ajutorul lor. Spaţiul care le cuprinde şi care le prinde este unul aglomerat de toate aceste stări şi de toate trăirile incluse ale lor, de toate combinaţiile benefice pe care le conţin şi pe care le transmit odată cu parcurgerea şi cu privirea lor.
Expoziţia propune o diversitate de teme, de stiluri şi de expuneri ale lor, iar privitorul este prins de toate acestea şi transportat firesc în universurile cuprinse de ele şi disponibilizate pentru a fi transmise, împrumutate celui ce poate să le înţeleagă desfăşurarea şi aşezarea în tiparele disponibile ale acestor teritorii. Gabriel Enache
