O revistă culturală, literară și de artă trebuie să „lupte” de cele mai multe ori din greu pentru a se putea impune, pentru a se așeza în tiparele căutate și dorite, pentru ca să se poată muta din starea de simplu obiect tipărit în aceea perpetuă, perenă de instituție, de reper și de corp tipărit formator. De corp formator de opinii, de direcții și de tot ce mai poate însoți aceste dispuneri ale unei publicații într-o societate și în toate reprezentările și manifestările ei, manifestări și activități la care, de cele mai multe ori, vrând-nevrând devine și este părtașă, cărora li se alătură și le impune acele direcții ce pot mai departe cataloga stări de neuitat, repere de neevitat.
Revista Târgoviștea Literară a reușit de-a lungul timpului să își facă vizibili pașii și urmele lor prin toate teritoriile culturale naționale, prin acele tunele și labirinturi pe care timpul i le-a pus la dispoziție pentru a fi traversate și din care a trebuit de fiecare dată să facă în așa fel încât să iasă la lumină, să ducă și să își conducă până la capăt misiunile și mesajele formatoare care le însoțesc ale lor, ale celor ce i-au încărcat și i-au completat întotdeauna corpul frumos de cuvinte ce i s-a adăugat în permanență, corp ce nu a fost lăsat să își facă vizibile lâncezeli, poziții de așteptare îndelungată sau așezări în locuri comune, locuri ce se pot (re)pune ușor în tristele, mutele și nereprezentativele forme fără fond.
Cu toate pierderile care i-au micșorat și i-au slăbit corpul, mai întâi a entuziastului și severului fondator, domnul Eus. Platcu, iar acum cu acelea ale domnilor Ion Bălu, Ștefan Cazimir și Ion Popescu-Sireteanu, Târgoviștea Literarăa reușit să își continue drumul, să nu își rătăcească menirile ce i s-au așezat de la primii pași ai plecării și ai formării, și a trecut mai departe mereu îmbogățită și adăugată, întotdeauna proaspătă și elegantă făcând ca la fiecare apariție să poată să își facă vizibile, amplificate și înțelese căutările, răspândirile și impunerile.
Târgoviștea Literară s-a născut ca să fie un reper și continuă să rămână așa, își poate arăta de fiecare dată limitele serioase, ale acelei seriozități care se așază firesc între ele și nu le lasă să se închidă sau să îi limiteze definitiv eventualele expansiuni, căutările intense și intensificate de cei care scriu în paginile ei, ale tuturor direcțiilor în care cuvintele și mesajele culturale ale literaturii, ale artei se pot face citite, simțite, multiplicate și perpetuate.
Revista Târgoviștea Literară își continuă călătoria pe drumul pe care a fost așezată și merge mai departe spre fiecare reper pe care mișcările culurale i le pune la dispoziție. Urme de oboseală nu se simt și nu se văd în cuvintele ei, iar dispozițiile toate îi sunt așezate în stările firești ale mirărilor, ale tuturor întrebărilor însoțitoare ale lor și în acelea mai noi și mai mișcătoare ale noutății care își poate impune formele în tiparele sobre, limpezi și clare ale sobrietății și ale tuturor reprezentărilor și întrupărilor ei.
Gabriel Enache
