Există autori care văd foarte bine emoțiile, care le simt fiecare apropiere și pot mai departe ușor să le pună în cuvinte, în toate stările care încap și care își pot face loc în ele, în corpul lor. Sunt toate acestea mai departe povești despre fiecare dintre noi, sunt anumite repere în ale căror limite ne regăsim și pe care putem să le atingem la rândul nostru din momemtul în care am intrat în contact și ne-am apropiat prin lectură de aceste însușiri ale lor care ne ajută și pe noi să ne descoperim, să ne regăsim și să putem să mergem mai departe prin aceste vaste teritorii (de)scrise, povestite și puse în corpurile clare sau difuze ale poeziei, ale fiecărei alcătuiri și al fiecărui desen în care se poate ghici și întrevedea silueta ei.
Miriam Tkee își înfășoară majoritatea momemtelor vieții ei în toate aceste stări ale poeziei, ale trăirii și ale simțirii la intensitate maximă ale lor și ale tuturor împrejmuirilor în care se identifică și pe care mai departe poate să le spună, să le mute în cuvintele care năvălesc și care se așază continuu în poemele ei, în versurile care țâșnesc, care se desprind și se impun fiecărui simț treaz și disponibil să se arate și să își facă cunoscute multele și diversificatele definiții în care a fost pus de autoarea lor, de cea care le-a dat și le-a construit aceste noi forme de viață împreună cu fiecare dintre noile, mereu noile lor trăiri și însușiri.
Cu sufletul pe peron, aștept un tren ce nu mai vine.
Păsări plâng pierdute ĩn ochii mei, sunt departe de tine și străină de mine. Zori de zi ațipite pe bănci sculptate neted, cu trupuri goale și calde, ademenitoare, trimit la plimbare nopțile…
Toate stările și culorile se amestecă în toate simțurile pe care Miriam Tkee le pune la dispoziția și la îndemâna noastră pentru a le vedea și pentru a le încerca înțelegerea, pentru a intra cât se poate de mult în căldura și în interiorul acestor povești, pentru a simți la rândul nostru arsura acestor arderi, ale acestor intensități care descriu și arată o topire și întreg procesul ei, toate fazele și toate desfășurările lor care nu se opresc și nu lasă nicio urmă acoperită făcând în așa fel ca ele să rămână vizibile și urmărite cât mai mult timp și cât mai departe.
Refuzul doarme pe o aripă frântă, ecou ĩn urechile zilelor orbite de lacrimile păsărilor fără cuib…Simțurile și stările lor se mută firesc în cuvinte, tristețile și melancolia lor însoțitoare le traversează pe toate și merg mai departe împreună, se pun la dispoziția adâncimilor care le primesc în toate coborârile lor, în toate căderile care le recunosc și le înțeleg și le sprijină mai departe urcările, revenirile, reîntoarcerile în stările și pe teritoriile luminii care le încălzește și le dă viață în continuare ducându-le cât de departe se poate spre locurile
calde ale iubirii, ale îndrăgostirii, ale trăirilor și înțelegerilor maxime ale lor. Emoții și sidef este o cuprindere a tuturor acestor simțuri și trăiri, este o carte care găzduiește fiecare spunere a lor și oricare dintre alcătuirile în care pot și în care vor să își facă cunoscute toate aceste corpuri cizelate și adăugate cu străluciri, străluciri în care cuvintele se pot ușor face vizibile și cunoscute, în care pot fi înțelese și în care le pot fi desăvârșite alcătuirile.
Sângerări ale degetelor peste șiruri de cristale de marmură-ĩi cântă ĩn inimă o melodie neterminată…
Miriam Tkee ne invită să descoperim în volumul ei de poeme Emoții și sidef multele și diversele ei alcătuiri care se desprind și se așază în această carte a simțurilor ce se pot lăsa văzute și simțite astfel, dezgolite, desfăcute de crustele ce le-ar fi putut opri sau încetini desfășurările acestea care le arată integral frumusețea, sinceritatea și curajul de a nu se opri și de a nu rămâne în interiorul necunoscut și nesimțit al firii. Miriam Tkee a ales poezia ca să își spună în cuvintele ei toate aceste doruri cunoscute, împlinite și disponibile să se elibereze astfel, să își ducă până la capăt declarațiile de și despre sine și despre lume, despre fiecare dintre rigorile care pot să le încapă și să le facă cunoscute.
Dorul seamănă bine cu un gând…
Emoții și sidef este o carte a simțurilor în care întânim sensibilități, dorințe, trăiri și împliniri ale lor, cunoașteri și recunoașteri ale stărilor în care sunt înfășurate, ambalate și făcute cunoscute, iar mai departe poezia cu toate cuvintele ei care pot și reușesc să spună despre toate acestea.
Gabriel Enache
