Din corpul cărții se desprind în continuare fiecare dintre așezările care conduc spre forma rotundă și împlinită a cercului, a acestei geometrii în care pot să încapă toate vechile și noile note pe care autorul le găsește și pe care le adaugă acestei game, acestui corp care crește continuu și care își amplifică astfel povestea, poveștile care formează și ordonează geometria încorporată în cuvinte și în toate adăugările lor. Ioan Vișan și-a conceput tot acest joc și fiecare mișcare din structura lui sub forma unei mandale rotitoare, a uneia la care privești și care te resoarbe, te (a)duce ca un vârtej în adâncul ei, în vâltoare, iar tot acest transport impune cititorului inițierile necesare tuturor înțelegerilor și așteptărilor lor propuse.
… relaţia de dependenţă rămâne vie și viguroasă, se poate întâmpla însă ca forţa urmărită să alerge prea repede sau căutarea să fie prea înceată, în aceste cazuri ambele forțe
pier și odată cu ele se macină repede atât posesorii lor, cât și fenomenul care le-a declanșat…
Testamentul mistic se construiește astfel în aceste stări ale concentricității ce își încarcă și își dezvoltă în fiecare spiră a lor povestea împreună cu fiecare împrejmuire care încape și care se poate așeza în continuarea, în prelungirea care completează firesc creșterile și nunţile necesare ale lor cu atmosfera ce le definește și le definitivează mai departe împreună cu cuvintele, cu anumitele și nenumitele fenomeneatașate și ele formându-se astfel rețeaua, structura acestei cărți formată din cărți care se caută și se povestesc una pe alta, una după alta și una în completarea celeilalte. Astfel, împreună și continuu se poate citi o carte ce tinde spre completări permanente și spre transmiterea și impunerea unor stări speciale și specifice care vor putea să le traducă și să le facă înțelese de cititor.
Dacă vrei, mai coexist într-o alternativă: eu, cel care se simte asuprit de trebuinţe și tot eu, cel ce zburdă cu indiferenţă pe deasupra acestora…
Fiecare pas făcut în corpul cărții, în textul ei propune asumări și adăugări, impune anumite completări și tot așa continuă (ne)firescul tandem dintre autor și cititor, aceste toate alăturări și asumări ale completării permanente dintre cele două corpuri și firi care se apropie și se completează continuu, care cresc împreună și tot împreună locuiesc acest spațiu ce se definește pas cu pas ca unul mistic, ca unul ce se transportă și își transportă stările cu fiecare moment al lecturii, cu toate aceste desfaceri ale ei și răsfirări care acaparează, care completează și prind în rețelele lor gândul și corpul, simțurile toate ce se pot astfel dezvălui și face cunoscute în tot acest firesc indus special pentru ele, pentru (auto)cunoașterea și (auto)înțelegerea lor. Autorul își supraveghează cu atenție și cu toate simțurile toate desfășurările pe care a putut să le cuprindă și să le așeze aici, la îndemâna lui și a celor care caută să i le înțeleagă, să i le prindă și să i se alăture. Corpul acesta, cartea aceasta se construiesc și se citesc așa, împreună, la un loc completându-se și fîcându-și vizibile și cunoscute toate aceste împreunări și mai departe fiecare dintre așezările lor care vor facilita și vor încuraja toate momemtele propice spunerii, toate înțelegerile care vor putea conduce firesc pașii căutătorului, ai cititorului de-a lungul itinerariul acestui corp mistic ce își mută stările în testamentul ce își adaugă continuu noi și noi paragrafe lămuritoare, paragrafe care descâlcesc moștenirea textuală propusă de autor.
Trebuie să înţelegi că toate definirile pe care m-ai obligat să le formulez așa la iuțeală, sunt relative. Până la urmă și „urâtul” are în el o fărâmă mai mare sau mai mică de frumos, chiar de sublim uneori. Criteriile sunt la privitor, la cel care contemplă…
Cu fiecare urmare a fiecărei povești se continuă și se ține trează nevoia de inițiere, de intrare în adâncimile care se presimt și care urmează să fie atinse, care vor prinde și vor înghiți fiecare dintre încercările și stările concentricității indusă și impusă de autorul lor. Mersul mai departe presupune toate aceste acceptări și disponibilizarea acelor spații în care toate se vor putea așeza și din care își vor controla invaziile necesare cunoașterilor și formărilor teritoriilor în care vor crește și își vor pune în practică fiecare dintre fenomenele necesare perenității, perpetuării și continuării acestui consistent și intens dialog între minte și corp, între literă și trup, între sens și toate bifurcațiile care îi ramifică înțelegerile.
Gabriel Enache
