Entuziasmul, bucuria care îi însoţeşte manifestările fac parte din corpul vizibil al oricărui gest artistic şi mai departe al oricărei manifestări artistice ce reuşeşte să le asimileze, să le facă vizibile şi să le conţină vreme cât mai îndelungată. Cei care reuşesc să menţină astfel de feluri şi moduri în care arta îşi păstrează stările bune sunt cei care menţin vii şi în continuare vizibile şcolile de artă, dar şi rezultatele muncii care se depune acolo,iar rezultatele sunt lucrările care reuşesc mai apoi să ajungă pe simeze şi să comunice şi să spună ceva privitorului, să încânte, să cunoască şi să îşi facă vizibile şi cunoscute mesajele.
Mihai Şerbănescu reuşeşte din nou să aducă în faţa şi la cunoştinţa publicului o serie nouă de elevi care au învăţat să spună cu limbajele artei, ale picturii şi ale bucuriei de a reuşi să comunice astfel. Elevii clasei sale au reuşit şi pot să se arate astfel şi să ne facă să ne oprim, să ascultăm şi să înţelegem mesajele lor.
Expoziţia de acum este deschisă la „ONE ON ONE” Art Gallery, la noua şi disponibila galerie a artistului Mihai Nistor, galerie care, iată, începe să îşi facă vizibilă existenţa şi disponibilitatea de a găzdui şi de a lansa artişti. Îşi arată şi îşi demonstrează astfel deschiderile pe care programul ei expoziţional este dispus să îl menţină şi să îl ducă la capăt.
Toate lucrările din această expoziţie de grup sunt înconjurate de firesc, de aerul fresh, iar totul impune prospeţimea continuă a fiecărei culori care se lasă văzută şi care îşi lasă urme cât mai vizibile în privirile, în stările şi în simţurile noastre. Artiştii care expun sunt mulţi şi trebuie bine asumată această diversitate care totuşi uneşte, care aduce la un loc identităţi separate care reuşesc să impună şi un corp destul de compact şi impunător, reuşesc să fie fiecare proaspăt în felul lui, dar şi individualizat, curajos şi încrezător în puterea pe care i-o dă expunerea, aşezarea într-un dialog continuu, permanent cu colegii, cu profesorul şi cu publicul.
Tot aici se simte şi un fel de coeziune, acea legătură firească ce se aşază şi care devine un liant greu de desfăcut între cei care expun, între ei şi lucrările lor, lucrări care pot fi un început, şi mai departe o continuare firească a acestui început pe acest drum. Paşii de până acum, de până aici le-au fost bine îndrumaţi şi aşezaţi, iar mai departe par a fi cât mai convinşi să şi-i definească, să şi-i unicizeze şi să devină convingători. Cei care expun trebuie menţionaţi şi enumeraţi tocmai pentru a le defini şi impune identitatea, iar ei sunt: Andrei Ioana Cătălina, Braşoveanu Daria, Burnei Antonia, Ciulei Andreea, Cosneanu Ivonne, Crăsneanu Bădiţă Marian, Dumitru Amalia Mihaela, Dumitru Cristina Francesca, Dumitru Elena, Ilie Ruxandra, Ioana Teodora, Jercan Ileana, Lia Ioana Teodora, Macovei Grigoraş Maria, Mihai Adriana Ionela, Mihăilă Florentina, Militaru Ana Erika, Moreno Burguera Rafael, Negoescu Andrei, Oprea Erika, Oprea Tudor Gabriel, Pavel Ioana Alexandra, Popa Barbara, Savu Glodeanu Lara, Staicu Maria Adriana, Stănescu Maria Ioana, Stroe Ştefania, Tănase Maria, Toma Timeea, Vizitiu Roxana, Nistor Mihai şi Mihai Şerbănescu.
Toţi sunt un tot care îşi lasă portiţe pentru a face vizibile identităţi, corpuri care au reuşit sau care vor reuşi cu siguranţă să îşi impună limbajul şi mesajul proprii, iar acesta este unul dintre aspectele pe care de-a lungul timpului l-a lăsat profesorul Mihai Şerbănescu să se manifeste liber la elevii lui. O lecţie despre asumarea firească a libertăţii împreună cu toate greutăţile implicite ale ei.
Gabriel Enache
