În fiecare an pe 8 decembrie, națiunea română aniversează Ziua Constituției, proclamată astfel prin Legea nr. 120/1995, în semn de omagiu adus Constituției aprobate prin Referendumul național de la 8 decembrie 1991. Aceasta a devenit Actul fundamental prin care în România s-au pus bazele statului de drept și ale democrației constituționale. În anul 2003 a fost revizuită, construcția sa fiind consolidată și adaptată la evoluțiile statului de drept, ale societății și la noul context euro-atlantic.
Constituția reprezintă actul nostru de identitate națională. Consfințită prin voința suverană a poporului, ea este corpul de principii și norme fundamentale care se adresează, în egală măsură, autorităților statului și cetățenilor săi. Funcționarea instituțiilor statului, garantarea drepturilor și libertăților individuale și derularea în ansamblu a întregii vieți a unei națiuni își au originea în textele înscrise în Constituție. De aceea, Constituția este cartea sacră a existenței noastre, iar aniversarea ei constituie o adevărată sărbătoare.
În orice stat de drept există o relație directă între gradul de respectare a Constituției și nivelul de protecție a tuturor valorilor, principiilor și drepturilor fundamentale ce guvernează viața unei națiuni. Constituția trebuie respectată nu doar în litera, ci și în spiritul ei, destinatarii săi având obligația nu doar morală, ci și constituțională de loialitate constituțională și interpretare a normelor sale cu bună-credință. În aceste condiții, cuvintele istoricului Nicolae lorga, rostite în 1937, rămân încă actuale: „Adevărata revoluție la români va fi respectarea legii și nu altceva.”
Printre marile valori ale democrației contemporane, receptate în Constituția din 1991, se numără și instituirea în România a modelului european de control al constituționalității legii. Astfel a luat ființă Curtea Constituțională – „garantul supremației Constituției”. Locul și rolul Curții Constituționale se disting în arhitectura etatică prin aceea că ea este unica autoritate de jurisdicție constituțională din România, deciziile sale fiind definitive și general obligatorii.
Constituția României este instrumentul de lucru al Curții Constituționale, iar sensul existenței sale constă în apărarea valorilor fundamentale înscrise în Legea fundamentală. Dacă nu este în mod activ și efectiv apărată, Constituția riscă să fie redusă la un set de principii și norme de drept frumoase, nobile, dar invalide, lipsite de orice valoare și forță. Iar atunci când Constituția nu este respectată, sunt puse sub semnul incertitudinii înseși construcția democratică a statului și întreaga sa ordine de drept.
Constituția din 1991 a fost prima de după Revoluția din decembrie 1989. Constituția din 1991, în forma inițială, a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, conform www.cdep.ro. A intrat în vigoare în urma aprobării ei prin Referendumul național de la 8 decembrie 1991, cu o majoritate semnificativă: din numărul de 10.948.468 de participanți, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, voturile nule reprezentând 2,3%.
Elaborarea, dezbaterea și adoptarea noii Constituții a României au durat un an și jumătate. În martie 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decidea, prin Legea electorală, ca viitorul Parlament să funcționeze, în principal, ca Adunare Constituantă. Prima întrunire a Adunării Constituante a avut loc la 11 iunie 1990, când a fost desemnată Comisia Constituțională pentru elaborarea proiectului de Constituție. Comisia, condusă de Antonie Iorgovan, cadru universitar la Facultatea de Drept, număra 23 de parlamentari și 5 experți – personalități ale învățământului juridic românesc și juriști cu activitate îndelungată.
În intervalul iunie 1990 – ianuarie 1991, Comisia a redactat tezele proiectului de Constituție, iar la 13 februarie 1991 acestea au fost prezentate Adunării Constituante, care le-a dezbătut până în iunie 1991. Între 15 iulie și 1 august 1991, grupurile parlamentare sau parlamentarii, individual, au înaintat amendamentele la textul rezultat după dezbateri. Împreună cu cele peste 1.000 de amendamente aduse, proiectul a fost din nou supus dezbaterilor în Adunarea Constituantă, în intervalul 10 septembrie – 18 noiembrie 1991, pentru ca la 21 noiembrie să fie adoptat prin vot nominal.
Votul decisiv asupra noii Constituții a fost dat la 21 noiembrie 1991. Din totalul de 510 parlamentari, au fost prezenți 509, din care 414 s-au pronunțat pentru și 95 împotrivă. FSN, PUNR și reprezentanții minorităților, altele decât cea maghiară, au votat pentru, cu câteva excepții. PNȚCD și pNl sau pronunțat împotrivă, iar UDMR a votat în bloc împotrivă. Votul nominal a fost pecetluit prin semnătură.
Noua Constituție a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233, din 21 noiembrie 1991.
După patru ani de la adoptarea Constituției României, la 13 noiembrie 1995, deputații au adoptat, în cadrul ședinței Camerei Deputaților, propunerea legislativă privind proclamarea „Zilei Constituției României” pentru data de 8 decembrie. Plenul Senatului a aprobat, la 5 decembrie 1995, inițiativa legislativă a Camerei privind proclamarea „Zilei Constituției României” (Legea nr. 120/8 decembrie 1995).
Constituția adoptată în 1991 a fost modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003. Aceasta a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003, pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003, privind Legea de revizuire a Constituției României, conform www.cdep.ro.
Constituția României cuprinde: Titlul I – Principii generale; Titlul II -Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale; Titlul III – Autoritățile publice; Titlul IV – Economia și finanțele publice; Titlul V – Curtea Constituțională; Titlul VI – Integrarea euroatlantică; Titlul VII -Revizuirea Constituției; Titlul VIII -Dispoziții finale și tranzitorii.
Orice popor, pentru a fi puternic, trebuie să își iubească și să își apere Constituția, pentru că aceasta îi aparține și îl reprezintă.
