Plantaţiile forestiere sunt create pentru protecţia apelor, a râurilor şi a bazinelor de apă, pentru protecţia terenurilor agricole dar şi în scopul reducerii suprafețelor cu terenuri degradate, din necesități industriale şi energetice și pentru reducerea distanţelor dintre masivele forestiere.
Astfel, prin „Declaraţia de la Paris”, adoptată cu ocazia celui de-al X-lea Congres Forestier Mondial din 1991, s-a stabilit ca ziua de 13 martie să fie declarată Ziua Internațională a Plantațiilor Forestiere. În acest fel s-a dorit să fie subliniată importanța perdelelor de protecție forestieră, mai ales în contextul schimbărilor climatice actuale, aflam de la Viorel Grosu – corespondent Antena Satelor.
Înființarea plantaţiilor forestiere este una dintre măsurile de reducere a influenței negative a secetei şi de folosire raţională a apei din sol și are un loc aparte în lupta contra eroziunii solului. Totodată, constituie un mijloc de mobilizare a potenţialului ecologic al terenurilor agricole.
Fâşiile forestiere de protecţie reduc forţa vântului şi îmbunătăţesc microclima câmpurilor. Pe timp de viscol reţin zăpada şi preîntâmpină spulberarea ei de pe câmpuri. Primăvara reţin scurgerea apelor provenite din topirea zăpezii şi a ploilor torenţiale, îmbunătăţesc regimul hidrologic al teritoriului şi sporesc umiditatea câmpurilor. Un alt rol important este acela că protejează solul de spălare şi eroziune. Ca rezultat, creşte recolta culturilor agricole și se ameliorează situaţia generală a întregului biosistem.
Experimental s-a stabilit că un hectar de pădure sau de fâșii forestiere, în perioada de vegetaţie activă, pompează din sol în aer a mai mult de 30 t de apă. Astfel, pe timp de secetă, datorită fâşiilor forestiere umiditatea relativă a aerului creşte cu 10%, iar capacitatea de evaporare a plantelor se reduce în medie cu 15-20%. Așadar, fâşiile forestiere asigură economisirea apei.
Plantațiile forestiere contribuie și la acumularea substanţelor organice în sol. Pe terenurile agricole protejate de plantații forestiere, conţinutul de humus în stratul arabil s-a mărit cu 0,21-0,50 %. În orizontul de sub stratul arabil se remarcă doar tendinţa spre mărire (0,09-0,07 %).
În concluzie, înființarea fâșiilor de protecție forestiere reprezintă unul dintre mijloacele active aflate la îndemână pentru lupta împotriva schimbărilor climatice. În același timp, reprezintă și un mijloc de prevenire a poluării cu azot a apelor subterane. Rădăcinile plantelor ce alcătuiesc fâșiile forestiere ajung la adâncimi mai mari decât cele ale plantelor din culturile agricole și recuperează azotul nefolosit de culturi.
