Published On: lun, mart. 30th, 2015

Vitralii – Lumini şi Umbre. Revista Veteranilor din Serviciile Române de Informaţii (II) Decembrie sângeros

nichiduta.ro

vitraliNumărul 21 al revistei „Vitralii” continuă seria de interviuri interesante. De data aceasta, a fost publicat interviul acordat de col. (r) Gheorghe Răbăcel, fost şef de stat major al Şcolii de ofiţeri a M.I., consemnat de col. (r) Grigore Predişor. Interviul este cu atât mai interesant cu cât col. (r) Gheorghe Răbăcel, după cum spune acad. Dinu C. Giurescu, a evitat o confruntare de proporţii între militarii Şcolii de ofiţeri activi nr. 1 a Ministerului de Interne de la Băneasa şi unităţile MApN.
După cum relatează col. (r) Gheorghe Răbăcel, în „timpul nopţii de 22 spre 23 decembrie am fost întrebat de gl. col. Mircea Mocanu unde au plecat 3 ABI-uri din Şcoală. I-am raportat că şcoala nu a avut şi nu are în dotare ABI-uri. Abia mai târziu aveam să aflu despre cele 3 ABI-uri de la Usla, care au fost chemate spre a fi întâmpinate cu foc la Ministerul Apărării, cadre foarte bine pregătite profesional fiind ucise şi tratate ca teroroşti. (…) în noaptea de 23 decembrie am primit ordine de la comandantul CAAT să acţionez urgent la Otopeni cu 1/3 din efectiv împotriva unor terorişti. Am întrebat despre ce terorişti este vorba. Mi s-a precizat că, din datele ce le deţin, sunt terorişti palestinieni. Am solicitat să aprobe să acţionăm în zorii zilei, însă s-a insistat să acţionăm imediat. Am cerut să trimită un ofiţer cu cheile de la magaziile de armament. Au venit doi oficţeri cu acestea. Analizând situaţia mi-am pus întrebarea – fiind vorba de 1/3 din efectiv, care reprezenta peste 800 de oameni – de ce nu se apelează la Unitatea Specială de Luptă Anititeroristă. Din punct de vedere militar, primul element de analizat este inamicul. Nu aveam niciun fel de date. Am luat legătura cu lt. col. Tănase Vizitiu, şeful serviciului antitero de la aeroportul Otopeni, care îmi fusese mai mulţi ani subordonat. L-am întrebat despre ce terorişti este vorba. lt. col. Vizitiu a aspus că nu este niciun terorist, iar cei de la Ministerul de Interne au fost dezarmaţi şi sunt ţinuţi sub supraveghere. Am întrebat de ce se trage, deoarece se trăgea şi cu tunurile. Răspunsul a fost că se trage nejustificat. Această informaţie mi-a fost de mare folos. Deci, nu existau terorişti, dar trebuiau trimişti în ambuscadă peste 800 de oameni. Cu atâtea jertfe trebuia să fi contribuit Şcoala, ba am fi fost şi consideraţi terorişti. La pregătirea, experienţa şi vârsta mea, mi-am dat încă odată seama, dacă mai era cazul, cât de importantă este informaţia. Am hotărât să trag de timp. Când eram întrebat dacă suntem gata de plecare, raportam că am dat dispoziţii preliminare, că am alarmat două batalioane, că se ridică armamentul şi muniţia ş.a.m.d. Văzând cei de la comandament că nu acţionez cu repeziciune, indiferent de ameninţările primite, la un moment dat am fost întrebat de gl. Mircea Mocanu dacă se poate avea încredere în generalul Ghiţă, comandantul Trupelor de Securitate. Am raportat în felul următor: cum să nu aveţi încredere, mai ales că gl. Ghiţă a fost adus de la armată. Nu mi-am dat seama de ce mi s-a adresat această întrebare. De abia în zorii zilei de 24 decembrie, când am dat telefon şefului de stat major al Comandamentului Trupelor de Securitate (CTS), col. Pavelescu, să-l întreb cu ce se confruntă, acesta mi-a spus că le-au fost omorâţi foarte mulţi oameni la Otopeni. Era vorba de elevii Şcolii de transmisionişti de la Câmpina ce fuseseră detaşaţi la CTS. Erau militari care, după absolvirea acestei şcoli, încadrau staţiile de radiu din trupe. Aşa a avut loc măcelul de la Otopeni. Am adunat întreg efectivul şcolii şi am prelucrat acest eveniment tragic. Cadrele şcolii, elevii cu toţii au fost puternic marcaţi de cele aflate. Mi-a fost foarte greu să văd cum se acordă gradul de general pe minciună şi pe cadavre. Mă refer la un singur exemplu. Colonelul care a comandat efectivele de la Otopeni, care au produs măcelul trăgând în atâţia tineri nevinovaţi, a fost avansat la gradul de general, în condiţiile în care morţii şi răniţii încă se aflau în incinta aeroportului”.
Am preferat să reproduc acest citat, destul de mare, pentru a scoate în evidenţă faptul că persoane din cadrul FSN au dorit în mod intenţionat să decimeze efectivele de profesionişti ale Şcolii de ofiţeri a M.I. Numai din relatarea acestui episod, reiese clar în evidenţă că se dorea ca întreg teritoriul statului român să devină foarte vulnerabil, iar agenţii serviciilor de informaţii străine să acţioneze nestingheriţi. De altfel, col. (r) Gheorghe Răvăcel constată foarte pertinent că „(… ) după decembrie 1989 «cineva» a vrut ca ofiţerii de securitate să fie vinovaţii de serviciu pentru toate relele, fiind înfiinţate chiar instituţii – aşa cum este cazul CNSAS – folosite pentru intimidarea şi defăimarea acestora”. Din interviul acordat de col. (r) Gheorghe Răvăcel reiese şi faptul că Şcoala de ofiţeri a M.I. nu numai că trebuia desfiinţată, dar cadrele şi elevii acesteia trebuiau eliminaţi fizic, deşi erau un element necesar apărării intereselor României, dar indezirabil pentru forţele oculte externe, cărora, din păcate, în decembrie ’89 şi chiar în anul următor, li s-au subordonat persoane care au ocupat poziţii importante atât în administraţia statului, cât şi la nivel politic. După cum afirmă col. (r) Gheorghe Răvăcel, procesul de învăţământ al şcolii „a fost direcţionat pe pregătirea de specialitate, juridică, militară, fizică şi de limbi străine. Elevii îşi însuşeau principiile şi metodele de muncă, erau educaţi în spiritul dragostei faţă de neam şi patrie, pentru apărarea fiinţei naţionale, a glie strămoşeşti. Ofiţeri cu o temeinică pregătire, cu deprinderi trainice pentru activitatea de viitor, disciplinaţi şi ordonaţi au părăsit an de an băncile şcolii de la Băneasa. (… ) Decembrie 1989 a scos în evidenţă că, noi, cei din M.I. – securitate şi miliţie – de altfel toate specialităţile, nu neam aflat în slujba unei persoane sau a unui grup restrăns, ci ne-am aflat în slujba ţării. Cu toate acestea, foarte multe cadre ale noastre au traversat momente dramatice, chiar tragice”.
Col. (r) Gheorghe Răvăcel remarcă pe drept cuvânt că ar fi fost bine „(… ) dacă schimbarea s-ar fi produs şi la noi ca în alte ţări, fără vărsare de sânge. Am apreciat discernământul cadrelor de securitate şi miliţie care au fost în stradă, că, altfel s-ar fi ajuns la cei 60.000 de morţi prevăzuţi în scenariul lui Silviu Brucan, care spunea «ce revoluţie e aia fără 60.000 de morţi?». Cel mai mare păcat este că s-a distrus tot, industrie, agricultură, iar educaia, sănătatea sunt aşa cum ştim. După 25 de ani de la decembrie 1989, sperăm să fie mult mai bine. Tinerii să aibă locuri de muncă, vârstnicii o bătrâneţe liniştită, siguranţa zilei de mâine, unitate şi înţelegere între oameni”.
Col. (r) Gheorghe Răvăcel observă cu luciditate, citându-l pe Nicolae Titulescu, „Românismul nu va pieri. Vor piere numai aceia care s-au arătat nevrednicii de dânsul”, că în cei 25 de ani care s-au scurs de la momentul Decembrie ’89, „(… ) România a avut parte de o exploatare colonială, perioadă în care sute de mii de români ce au slujit interesul naţional şi mii de tineri merituoşi au fost transformaţi în şomeri, cu sau fără carnet. în locul lor au fost acceptate adevărate clanuri interlope ce au dus România spre faliment. Cei care au avut interese în România, indiferent de unde ar fi fost, au folosit informaţiile obţinute de la trădători români, propulsaţi spre ranguri înalte. în ultimii ani constatăm în rândul românilor o nepăsare generală, o lehamite faţă de tot ce se întâmplă în ţară”. Col. (r) Gheorghe Răvăcel spune că toţi cei care activează în cadrul MAI nu au făcut şi nu nu vor face politică, dar totuşi, nu se poate spune că nu au drepturi la opinii, că nu pot să nu observe că de foarte multe ori se dă credit la orice act juridic, administrativ etc., efect al lipsei de interes sau de informare, consecinţele fiind nefaste în planul interesului naţional. Col. (r) Gheorghe Răvăcel este de părere că numirea „(… ) în funcţii de conducere a unos specialişti în domeniu, şi nu neapărat oameni politici, ar favoriza mult bunul mers al societăţii”.
Aşa cum am menţionat anterior, am preferat să acordăm un spaţiu mai mare interviului dat de col. (r) Gheorghe Răvăcel deoarece sunt scoase în evidenţă câteva adevăruri dureroase, atât pentru prezentul României, cât şi în ceea ce priveşte indezirabilele consecinţe asupra viitorului. încă odată, „Vitralii” scoate în evidenţă adevăruri necesare pe care opinia publică trebuie să le cunoască, dar din păcate elemente din spectrul politic actual se străduie în continuare să le treacă sub tăcere, chiar să le şteargă din istoria foarte contemporană şi actuală a României. Odată cu trecerea timpului, publicaţia „Vitralii” va rămâne un reper important, atât din punct de vedere al profesionalismului prezentării adevărului istoric, cât şi din punct de vedere al moralei necesare, la nivel de existenţă naţională.

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro