Published On: vin, Dec 8th, 2017

Vindecarea femeii gârbove

Pr. Bogdan Stana, Seminarul Teologic Sf. Ioan Gură de Aur din Târgovişte_
Una dintre minunile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos a avut loc într-o sinagogă, în zi de sâmbătă, după slujbă. Printre credincioşii care se aflau în aceea sinagogă se afla şi o femeie despre care se spune că avea un duh de neputinţă. Şi anume era beteagă. Era gârbovă. Adică adusă de spate, cocârjată. Suferinţa aceasta o avea de 18 ani şi nici prin minte nu-i trecea că ar putea să se vindece, pentru că aceasta este o boală a coloanei vertebrale. Mântuitorul Hristos se apropie de această femeie gârbovă şi fără ca ea să-i fi cerut nimic, îi spune: Femeie, dezlegată eşti de neputinţa ta. Şi îndată, femeia s-a pomenit cu şira spinării elastică, s-a îndreptat, s-a pomenit că este sănătoasă şi a început să-L laude pe Dumnezeu în gura mare.
Astfel, a fost săvârşită minunea. Ne-am obişnuit cu minunile săvârşite de Mântuitorul Hristos ca Dumnezeu. Intervine un al doilea episod, care, constituie fondul acestei periocope evanghelice. Şi anume: reacţia mai-marelui sinagogii, adică şeful care conducea Biserica. Şi când vede această minune, deodată se mânie şi o spune cărturarilor şi fariseilor care se găseau şi ei în această sinagogă, la această slujbă, şi cu o voce iritată spune: „Şase zile pe săptămână aveţi să vă vindecaţi, iar acum, în zi de sâmbătă, v-aţi găsit să faceţi asta?” Era o înfruntare la adresa Mântuitorului Hristos. Mântuitorul, fireşte, a simţit-o şi a reacţionat.
Mai-marele sinagogii vroia să păzească Legea Sabatului sau a Sâmbetei, prevăzută şi prescrisă de Moise, care era zi de odihnă prin excelenţă şi în care nici un evreu nu avea voie să lucreze sub nici o formă, nimic. Era păzită cu foarte multă străşnicie, iar pentru cei care nu o păzeau erau prevăzute pedepse. Însă interdicţia legii sabatului instituită de Moise se referea numai la activităţile lucrative, acele activităţi menite să-ţi aducă un câştig, un folos oarecare. Nu aveai voie să ţeşi, nu aveai voie să torci, nu aveai voie să răsuceşti lâna, nu aveai voie sâmbăta să ari sau să semeni sau să recoltezi, să seceri, să pleci la drum pentru o negustorie unde să vinzi ceva sau să cumperi ceva. În schimb, nu interzicea să te hrăneşti în zi sâmbătă şi să-ţi hrăneşti animalele care la rândul lor te ajută pe tine să te hrăneşti. Aceasta era permis.
Mai-marele sinagogii socotea că fapta Mântuitorului Hristos, de a vindeca o femeie, era o activitate lucrativă întrucât avea un rezultat. O persoană se făcuse bine, o bolnavă era sănătoasă. Era o interpretare strâmbă a legii lui Moise. Vedeţi până unde mergea interpretarea strict formală a legii? Nu în fondul ei, ci în forma ei.
Socotea că Iisus Hristos vindecând această femeie lucrase în zi de sâmbătă. Este ca şi cum astăzi, dacă un medic este chemat prin telefon de urgenţă la un bolnav să-i facă o injecţie urgentă sau un tratament pentru că altfel moare, ar spune: „Păi, nu! Că duminica este zi legală de repaus, este ziua mea de odihnă. Poate să moară că eu stau acasă, nu sunt obligat să mă duc să-l salvez.” Am zice că acel doctor, de fapt, este un criminal, nu un medic, dacă ar face aşa ceva.
De aceea reacţia Mântuitorului Hristos care răspunde şi El pe un ton înalt: „Făţarnicilor, care dintre voi în zi de sâmbătă nu-şi dezleagă boul sau asinul din iesle şi îl duce să-l adape? Iar această femeie care de 18 ani stă legată de diavolul, oare nu se cădea s-o dezleg în zi de sâmbătă?” Cumplită asemănare şi cumplită palmă morală dată pe obrazul fariseilor, pentru că ei socoteau că este un lucru moral să-şi dezlege boul sau asinul din iesle şi să-i dea apă în zi de sâmbătă, dar nu este normal şi după Dumnezeu să vindece un om, o persoană omenească dintr-o suferinţă îndelungată şi cumplită. Din cauza acestui motiv Mântuitorul Hristos nu o dată i-a osândit public pe farisei, pe cărturari şi pe saduchei care preferau să-şi facă rugăciunile prin pieţele publice. Ridicau în sus mâinile şi se rugau cu voce tare către Dumnezeu. Aceasta pentru că, practic, nu se rugau acasă, ci o făceau de ochii lumi pentru ca să fie respectaţi şi admiraţi: „Iată ce oameni evlavioşi!” Şi când posteau, aveau grijă să-şi întunece cu funingine feţele şi să-şi lase capetele în jos ca să se arate că postesc.
Această primejdie există şi la noi, creştinii, pentru că oameni suntem, să devenim formalişti şi să credem că religia se trăieşte doar pe dinafară. Faptul de a ţine în ziua de duminică să nu lucrezi, faptul chiar de a merge la Biserică, de aţi face cruci cât de multe, dar lipsind trăirea lăuntrică, lipsind acea flacăra care trebuie să ardă atunci când te găseşti cu adevărat în faţa lui Dumnezeu, sentimentul sfinţeniei unei slujbe bisericeşti care trebuie să primeze.
Din Evanghelia de astăzi învăţăm că femeia gârbovă avea multă credinţă şi smerenie, precum şi îndelunga răbdare, întrucât ea suferea fără să cârtească, fără să se revolte, fără să se plângă, fără să ceară milă cuiva. Trupul ei era gârbov, dar sufletul ei era drept. Trupul ei era plecat spre pământ, dar sufletul ei se înalta adesea în rugăciune către Dumnezeu. În ziua în care Dumnezeu Fiul devenit Om din iubire pentru oameni a ridicat-o, a vindecat-o, ea a început să preamărească pe Dumnezeu. La virtuţile sale: credinţa puternică, smerenie profundă şi răbdare îndelunga se adauga şi multă ei recunoştinţa că preamărire a lui Dumnezeu. Îndată ce a simţit binefacerea vindecării, ea a preamărit pe Dumnezeu.
Prin urmare, femeia gârbovă devine un mare dascăl pentru noi toţi. Ea este pentru noi o lumină mai ales în această perioadă a Postului Naşterii Domnului, ca timp de pregătire pentru primirea Mântuitorului Iisus Hristos în peştera inimii noastre.

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Articole Recente