Published On: mie, Mar 13th, 2013

Tradiţii populare de Săptămâna Albă sau a brânzei

branzaDe la începutul acestei săptămâni, după Moşii de iarnă şi Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, a început Săptămâna albă sau a brânzei, o perioadă premergătoare a Postului Paştelui, în care, în alimentaţie, se renunţă la consumul de carne. În această săptămână se pot consuma legume, fructe, seminţe, lapte, produse lactate şi ouă.
Preoţii ne sfătuiesc însă să nu privim postul ca pe un regim alimentar, mai nou, cum se spune, ca pe o cură de dezintoxicare. Mult mai importantă decât renunţarea la hrană „de dulce” trebuie să fie abstinenţa de la gândurile rele, de la cuvintele aruncate la voia întâmplării, fără a lua aminte la consecinţe, de la faptele urâte şi atitudinile de învrăjbire faţă de aproape.
Săptămâna albă sau a brânzei are menirea de a pregăti organismul pentru Postul Mare al Paştelui, care, după cum se ştie, la noi, la ortodocşi, este foarte restrictiv şi presupune multe oprelişti. În unele zone ale ţării, se recomandă ca în prima zi din această săptămână să se ţină post negru, pentru a scăpa de şoareci, iar pentru a scăpa de purici, se recomandă să se manânce urzici.
De asemenea, tradiţia spune că în această săptămână nu-i bine să te speli pe cap dacă vrei să nu ai mătreaţă şi să nu ţi se albească părul prea de timpuriu.
În timpul acestei săptămâni, mai sunt două sărbători populare, Marţea Ciorilor şi Joia Furnicilor, care ţin de cultul morţilor şi de credinţa că cei răposaţi luau înfăţişarea unor animale.
Astfel, în Marţea Ciorilor se dădeau ofrande ciorilor pentru ca semănăturile să fie păzite de viermi şi insecte. În Joia Furnicilor se punea pe un muşuroi de furnici o turtă unsă cu unt ca furnicile să nu inunde casa şi grădina.
Săptămâna albă se încheie cu Lăsatul Secului, întotdeauna zi de duminică. Şi azi mai există obiceiul ca oamenii să se adune la rude şi prieteni ca să petreacă împreună, lucru care, pe perioada postului, este interzis.
Femeile pregătesc mâncăruri pe bază de lapte şi brânză, nelipsite fiind învârtitele şi plăcintele cu brânză, iar bărbaţii se ocupă de muzică şi băutură. Toţi cei adunaţi mănâncă, beau şi dansează pe săturate, ştiut fiind că în Postul Mare nu se fac petreceri.
Tot în ultima zi a Săptămânii albe exista obiceiul ca oamenii să-şi ceară iertare unii altora pentru a începe postul cu sufletul curat. Copiii care strănutau în aceasta zi primeau de la părinţi, după posibilităţi, un ban, un miel, un mânz sau un viţel.
Tot de Lăsatul Secului, de mult, exista şi obiceiul Strigarea sau Strigătul peste sat. Doi sau mai mulţi flăcăi, care întruchipau spiritele strămoşilor nemulţumiţi de comportamentul urmaşilor, aflaţi pe două dealuri sau în doi copaci, strigau, în faţa întregului sat, ironii la adresa sătenilor care încălcau morala tradiţională, întruchipând astfel un fel de tribunal tradiţional. Şi se spune că, pe vremuri, oamenii ironizaţi chiar se ruşinau.

About the Author

-

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>