Published On: lun, Sep 19th, 2016

Teatrul „Tony Bulandra” Geometria cinismului în teatrul lui Teodor Mazilu

ranin„Fericirea e mai mult o temă de conversaţie decât o realitate palpabilă.”
Teodor Mazilu
Pe 22 şi 23 septembrie, de la ora 19.00, la Sala Studio a Teatrului „Tony Bulandra”, vor avea loc avanpremiera şi premiera spectacolui – coupé „Frumos e în septembrie la Veneţia” plus „Împăiaţi-vă iubiţii” de Teodor Mazilu, în regia şi scenografia lui McRanin. Colajul realizat de regizorul McRanin, având la bază textele maziliene, readuce în actualitate, prin prisma comicului cinic, eternitatea căutării fericirii şi perfecţiunii, a cărei finalitate este de fapt lamentabili-tatea eşecului, dublată de acceptarea resemnării. Spectacolul va fi reluat duminică, 2 octombrie, la aceeaşi oră, la Sala Studio a teatrului „Tony Bulandra”. Distribuţia: Doamna/Emilia – Camelia Varga, Domnul/Valentin – Alexandru Năstase.
Referitor la autor, Teodor Mazilu, acesta s-a născut la 11 august 1930 la Bucureşti, fiind al patrulea copil al unei familii de muncitori. După terminarea şcolii primare, începe cursurile Liceului comercial „N. Bălcescu”, pe care însă le neglijează din lipsă de vocaţie sau, mai exact spus, din vocaţie pentru viaţa boemă. În 1946 publică la o editură improvizată („Marvan”) o plachetă de versuri, Univers în miniatură. În perioada 1949-1956 lucrează în redacţia ziarului Scânteia tineretului, iar mai târziu, pentru scurt timp, în aceea a Gazetei literare, fără să reuşească să-şi formeze o psihologie de salariat conştiincios. În 1956 se produce adevăratul său debut editorial, cu volumul de schiţe satirice Insectar de buzunar. Mulţi ani trăieşte fără nicio slujbă, exclusiv din scris. Neavând o locuinţă proprie (garsoniera pe care o primeşte în cele din urmă într-un cartier al Bucureştiului nu-l atrage), locuieşte mai mult la „casa de creaţie” de la Mogoşoaia. Duce o viaţă dezordonată (femei, vin, discuţii nocturne cu prietenii) asemănătoare cu aceea a unui ratat. În realitate, însă, este extrem de productiv ca scriitor şi dovedeşte o surprinzătoare putere de organizare a datelor pe care le obţine din observarea naturii umane. Scrierile sale – în special proza şi teatrul – sunt foarte bine primite de critica literară, de public, dar nu şi de autorităţi. Are faima unui nonconformist. Moare la 18 octombrie 1980 la Bucureşti şi este înmormântat în Cimitirul Străuleşti II, gigantic cartier mortuar, de o uniformitate dezolantă, „ctitorie” a epocii Ceauşescu.
Teodor Mazilu a publicat volume de proză scurtă („Insectar de buzunar”, „Galeria palavragiilor”, „Vara pe verandă”, „Pălăria de pe noptieră”, „Înmormântare pe teren accidentat”, „lubiri contemporane”, „Elegie la pomana porcului”, „Doamna Voltaire”), ro-mane („Bariera”, „Aceste zile şi aceste nopţi”, „O singură noapte eternal”, „Într-o casă străină”), teatru („Proştii sub clar de lună”, „Somnoroasa aventură”, „O sărbătoare princiară”, „Don Juan moare ca toţi ceilalţi”, „Inundaţia”, „Treziţi-vă în fiecare dimineaţă!”, „Aceşti nebuni făţarnici”, „Frumos e în septembrie la Veneţia”, „Împăiaţi-vă iubiţii!”, „Mobilă şi durere”), eseuri, versuri, publicistică. Trebuie menţionat şi faptul că Teodor Mazilu a avut numeroase conflicte cu cenzura, deşi publicului îi sunt cunoscute puţine, şi anume cele vizibile, de exemplu conflictul care a dus la interzicerea spectacolului cu piesa „Proştii sub clar de lună”, în regia lui Lucian Pintilie.
Referitor la dramaturgia lui Teodor Mazilu, putem spune că în toate piesele sale de teatru primează geometria. Aşa se explică şi faptul că evoluţia personajelor sale are turnura unui balet mecanic. Astfel, în „Mobilă şi durere”, pe care istoricul şi critical literar Eugen Simion o consideră cea mai bună comedie a lui Teodor Mazilu, protagoniştii sunt doi rivali, în plan social, moral, erotic: Paul şi Sile. Lizica, fosta amantă a lui Sile, ajunge soţia lui Paul, ceea ce îi dă posibilitatea să fie un arbitru avizat al veşnicei concurenţe dintre cei doi. Scriitorul studiază parvenitismul în condiţiile comunismului, studiază deci binecunoscutul amestec de bunăstare, meschinărie, impostură şi kitsch specific unor „şefi” care reuşesc în viaţă. Noutatea constă în faptul că personajele sunt conştiente de impostura lor. Astfel, unul din personajele teatrului mazilian, Paul, exclamă la un moment dat: „Acum, totuşi, la spartul târgului, am ajuns la concluzia că nu-i bine să fii porc! Domnilor, nu e bine! Sunt şi avantaje, dar nu e bine.”
Dar aşa, conştiente cum sunt de condiţia lor, aceste personaje îşi urmează traiectoria desenată cu rigla şi compasul de un demiurg al grotescului. Ciocnirile dintre ele sunt mişcare pură, ca izbirile dintre două bile, nu provoacă în nici un fel compasiunea pe care ar trebui să o provoace un conflict între două fiinţe omeneşti. Un efect al geometriei pe care se bazează creaţia lui Teodor Mazilu îl constituie tocmai această anulare a dramatismului faptelor reprezentate. Pe scurt, existenţa se înfăţişează ca un bâlci al deşertăciunilor.
Sincerităţii personajelor lui Teodor Mazilu, unii comentatori o consideră cinism. Adevărul este că există mult cinism în această permanentă etalare fără jenă a unor mobiluri josnice şi a unui mod de a fi dezgustător, însă mai mult decât cinism este o exuberanţă a răului, nemaiîntâlnită la personajele altor scriitori din literatura română. Rezumând, personajele lui Teodor Mazilu au un fel de frenezie a imoralităţii, ele explică întrun mod inteligent cât de mare este prostia lor şi vorbesc cu duioşie despre fapte odioase. O stranie vivacitate a unor inşi mortificaţi – aceasta este dominanta spectacolului la care ne invită scriitorul. Criticul Lucian Raicu este primul care a observat această efervescenţă a nimicului: „Totul pare a fi în regulă, pasiuni, idei, fră-mântări, contradicţii, o formidabilă agitaţie, o neîncetată fierbere, numai că protagoniştii, deşi au ochii larg deschişi şi nevinovaţi, sunt morţi de-a binelea. Sau cel puţin somnambuli.” Sunt morţi de-a binelea sau cel puţin somnambuli din punct de vedere sufletesc, precizăm noi.

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>