Spania s-a specializat în submarine care nu sunt bune de nimic

Românii au ajuns treptat, după prăbuşirea monarhiei, un popor fatalist, pesimist şi neîncrezător. Indiferent ce-ar spune generaţia ceauşeilor, comuniştii români au marele merit de-a fi menţinut, desigur -fără voia lor, în subconştientul maselor, că doar occidentalii şi americanii sunt deştepţii deştepţilor, iar românii, proştii proştilor. Adevărul nu este acesta. Singurul mare şi unic adevăr este că românii sunt ghinionişti: au avut parte, după 1948, de o clasă politică extrem de nocivă pentru viaţa morală, culturală, spirituală şi financiară a populaţiei. Pot sta supravieţuitorii comunişti ai lui decembrie ’89, vorba aceea, şi-n cap, şi-n coadă, dar trebuie recunoscut că toate formele de corupţie, de trafic de influenţă ce existau şi în perioada monarhiei, în comunism au atins apogeul, fiind normal ca, după 1 ianuarie 1990, să atingă cote maxime de imoralitate economică. Una din formele de manifestare a imoralităţii economice, promovată de foştii comunişti, care nu au părăsit structurile bugetare de decizie, a fost legalizarea şperţului, numită pudic „comision”. în paralel, foştii comunişti care nu au binevoit să părăsească puterea politică, în primul deceniu de originală „democraţie”, folosind tot felul de stafii kominterniste, au creat o puternică stare de neîncredere a maselor în propriul potenţial intelectual şi de muncă, ceea ce le-a permis foarte uşor foştilor comunişti, aflaţi la putere după ’89, să ofere pe tavă România occidentalilor ce erau în căutare disperată de noi pieţe pentru desfacerea, vinderea produselor proprii, inclusiv a celor bancare, ceea ce explică că românii nu mai au bănci proprii. Poporul român, orice s-ar spune, a fost prostit de către comunişti de două ori: o dată după 1948, a doua oară, după 1989.
Dar ceea ce a fost mai tragic pentru români este faptul că a fost convins să-şi piardă încrederea în propriul său potenţial valoric de a gândi, de a se organiza, de a nu mai aştepta ajutor extern, fonduri – cum li se spune, care sunt foarte nocive, deoarece, pe lângă faptul că dezvoltă lenea de gândire, te mai transformă şi-n colonie a Occidentului. De asemenea, tragic este că o parte din vârfurile intelectualităţii s-au vândut, perfecţionând imaginea unui Occident superdotat, convingându-i direct şi indirect pe români că ar fi inferiori etniilor occidentale. Nu este chiar aşa, iar intelectualii românii care au propagat ideea că suntem inferiori ca mentalitate altor popoare din Occident ar trebui condamnaţi la recluziune pe viaţă, deoarece au propagat şi indus în mintea românilor un tip de obişnuinţă comportamentală şi de mentalitate, în special cea a supunerii necondiţionate, ce a adus prejudicii financiare şi economice întregii ţări.
O dovadă că occidentalii nu sunt cu nimic superiori românilor ne-o serveşte pe tavă chiar Spania, unde s-au îngrămădit românii să trăiască. Pe scurt, din cauza unei erori de calcul, Spania este posesoarea a patru submarine, ultimul strigăt din punct de vedere tehnic, care, de cum sunt lansate la apă, se scufundă, se tot scufundă şi nu mai ies la suprafaţă, rămânând ca bolovanii pe fundul mării Mediterane sau al oceanului Atlantic. Ştiţi, pe vremea comunismului circula un banc: de ce ies submarinele albaneze, din patru în patru minute, la suprafaţa apei? Ca să ia vâslaşii o gură de aer. Ceva asemănător şi cu occidentalii de etnie iberică. Deci, din cauza unei erori de calcul pe care inginerii români nu ar fi făcut-o, inginerii spanioli au proiectat şi construit submarine mult prea grele pentru a pluti în imersiune. Valoarea contractului cu Marina spaniolă este de 2,2 miliarde de euro, din care deja au fost virate „deşteptului” constructor 530 milioane de euro. Fiind strânsă cu uşa, „Navatia”, firma constructoare de submarine, a recunoscut că a proiectat cele patru submarine cu 100 de tone în plus faţă de cât trebuia ca acestea să plutească liniştite în imersiune. în realitate, pentru a fi funcţional, un submarin trebuie să aibă 2.000 de tone. Fiind proiectat şi construit la o greutate de 2.100 de tone, „Navatia” a furnizat un submarin care s-a dus ca glonţul pe fundul apei, de unde nu s-a mai ridicat şi nici nu a mai putut fi scos. în consecinţă, Ministerul Apărării, mai exact funcţionarii implicaţi, va trebui să bage adânc mâna-n buzunar pentru a recupera cele 530 de milioane de euro. Tehnic vorbind, pentru a reface cele patru submarine, proiectantul ori renunţă la o parte din dotări, ceea ce scade din performanţa tehnică de război, ori le… lungeşte. Partea „veselă” este că fiecare metru de alungire a submarinului costă 7,5 milioane de euro. Oricum, deja livrarea celor patru submarine a fost întârziată, fiind amânată pentru 2016, în loc de 2014, cum era prevăzut în contract, ceea ce înseamnă o suplimentare a devizului, adică alţi bani, altă distracţie.
Desigur, proşti sunt în ambele tabere, şi-n cea a Ministerului Apărării, şi-n cea a furnizorului, dar „Navatia” se apără spunând că funcţionari ai Marinei, de regulă persoane necalificate, s-au amestecat în ceea ce trebuia să facă inginerii, adăugând noi elemente în caietul de sarcini, stabilit în 2005, cum ar fi elemente electronice sau material de luptă. Concluzia este simplă: românii ar trebui să-nceteze să se considere orfanii Europei, ar trebui să termine cu admiraţia exagerată faţă de occidentali, care dovedesc că, totuşi, sunt la fel ca românii. E clar? Iar categoria socială cea mai nocivă moral a statului român, politicienii, ar trebui să pună serios umărul să repare ce au afectat cel mai grav: încredea, repet, a românilor în forţele proprii, deoarece politicienii, desigur ajutaţi de jagardelele intelectua-lizate, i-au convins pe români să se gudure pe lângă occidentali.