Published On: sâm, Apr 6th, 2013

SEMNUL DE LA MIJLOCUL POSTULUI MARE

Arhiepiscopia TragovisteÎn Duminica a treia a Marelui Post, perioadă de pregătire duhovnicească pentru patimile şi moartea Mântuitorului, dar şi a luminatului praznic al Învierii Sale, Biserica noastră a rânduit această Duminică drept zi de cinstire a Sfintei Cruci, căci ea ne aduce aminte de jertfa sângeroasă a Mântuitorului pe cruce, de suferinţele şi moartea Sa pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Acum, la jumătatea postului, se ridică crucea Domnului nostru lisus Hristos, care, cu braţele ei, ne umbreşte pe toţi, ne îmbrăţişează pe toţi, ridicându-ne să privim înainte, spre lumina învierii. De aceea, este bine să cunoaştem rostul ei în viaţa noastră şi să subliniem datoria noastră de a o cinsti după cuviinţă. Crucea este semn omenesc şi dumnezeiesc deopotrivă. Semn omenesc, căci omul de la început a fost plăsmuit în chipul Crucii. Făcând-o unealtă de tortură şi de moarte, Crucea a devenit simbolul suferinţei şi al morţii. Dar de când Hristos S-a răstignit pe dânsa, Crucea a devenit semn dumnezeiesc, semnul Fiului Omului, semn de biruinţă, de bucurie şi de viaţă.
Privită omeneşte deci, Crucea este osteneală, răbdare, suferinţă, luptă împotriva răului; şi fiindcă acestea nu pot fi ocolite în viaţă, nici crucea nu poate fi ocolită, tot omul trebuie să-şi poarte crucea sa. Plata păcatului este moartea: crucea ispăşirii şi a suferinţei este firească în acest veac. Prin suferinţa Sa, Mântuitorul însă a deschis o nouă perspectivă Crucii: suferinţă, dar nu spre moarte, ci spre viaţă; popas spre bucuria învierii. Privită dumnezeieşte, Crucea este semnul Fiului Omului, sceptrul Lui, semn de putere şi de întărire, semn de biruinţă asupra morţii şi a diavolului, „armă nebiruită”, „viaţa şi învierea”. „Mare este puterea Crucii tale, Doamne” se minunează Biserica. Prăznuirea Crucii în mijlocul ostenelilor postului tocmai aceste lucruri vrea să ne înveţe, precum ne arată şi sinaxarul duminicii:
– Crucea, ca lemn al vieţii, ne aduce aminte de Pomul vieţii din mijlocul raiului, din care Adam n-a gustat, pentru neascultare şi nepostire, pentru ca noi, prin puţină înfrânare, să ne învrednicim a ne împărtăşi din el, ca să nu mai murim, ci să fim vii.
– Ostenelile postului sunt un fel de răstignire, însă aducându-ne aminte de răstignirea şi Patimile Domnului pentru noi, ne îmbărbătăm şi ne mângâiem: dacă Domnul Hristos S-a răstignit pentru noi, cu cât mai mult datori suntem noi să ne răstignim împreună cu El, ca să şi înviem şi să ne proslăvim împreună cu
El.
– În vremea postului, lupta cu vrăjmaşul este tot mai înverşunată şi avem nevoie de ajutor din afară. Stăpânul şi comandantul oştilor duhovniceşti ne trimite Crucea, armă nebiruită, de care se scutură şi se cutremură puterile drăceşti.
– Vremea postului este chipul călătoriei noastre prin pustia acestui veac, spre Ierusalimul ceresc. Şi în ce chip un călător pe cale lungă, ostenit de greutatea ei, dacă află un copac umbros, se odihneşte şi-şi reînnoieşte puterile pentru restul călătoriei, tot aşa şi pe noi, cei osteniţi de calea postului, Crucea înfiptă în mijlocul lui ne întăreşte şi ne face voioşi pentru a urma călătoria în postul ce urmează.
PR. PROF. DR. SANTICOSMIN, Seminarul Teologic Ortodox „Sf. loan Gură de Aur” – Târgovişte

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>