Semnele vremurilor nu sunt bune

Preot StefanescuPreot loan ŞTEFĂNESCU
La începuturile preoţiei mele, într-o seară, am ajuns aproape de casa unde urma să fac o sfeştanie. Pe drum trecea un om înalt şi mare, un om de care îmi era teamă, fiind aproape în întuneric, un om pe care nu-l mai văzusem până atunci. M-am arătat respectuos cu el şi i-am spus: „Bună seara! Dumnezeu să vă ajute!” Cu o voce răstită mi-a zis: „Ce-ai spus? Voi popii sunteţi nişte hoţi… eu sunt cel mai bun om… ” De teamă să nu mă ia la bătaie, pentru că era băut, mi-am văzut de drum. Din curte, cei la care mergem au ieşit la poartăşi mi-au zis: „Lăsaţi-l părinte, nu-l luaţi în seamă; este cel mai rău hoţşi escroc, cel mai mare beţiv; nu i-a scăpat nici un coteţ nejefuit de el… ” şi totuşi, acest om se considera pe sine cel mai bun. Acesta, cred că este şi păcatul nostru. Pentru că, atunci când eşti creştin spui: „Nu sunt vrednic… nici ochii să mi-i ridic spre cer, sau spre cel din faţa mea!”
S-a umplut lumea de mândrie, cel mai grav dintre toate păcatele. Semnele vremurilor nu sunt bune! Vin din ce în ce mai mari şi mai multe necazuri în lume. Pământul se cutremură din ce în ce mai des, ploile umflă râurile şi apele vin să ne înece, cad stelele şl cometele şi ne pot arde… De ce? Pentru că suntem departe de Dumnezeu, hulitori, nedrepţi, nemulţumitori, neiertători şi plini de noi. Smerenia lipseşte cu desăvârşire. La fel şi frica de Dumnezeu!
Nu mă mai mir că am ajuns să ne temem de „oameni” ca de nişte „maidanezi”; când treci pe lângă ei vor să te muşte, sau dacă te văd că eşti preot, scuipă sau fac semne obscene.
Ce putem să facem pentru aceştia? Cum am putea să-i domesticim pe cei care au devenit „sălbatici”? Să-i conştientizăm că nu sunt aşa cum se cred ei (cei mai buni) şi să-i ajutăm să se îndrepte; să revină la Biserică, ca ea, prin harul lui Dumnezeu, să-i lumineze, să-i îmbuneze şi să depărteze de la ei duhul cel rău care schimonoseşte şl dezumanizează omul.
Aşadar, fiecare dintre noi ar trebui să intrăm într-un proces lăuntric, să ne judecăm singuri -să ne propunem şi să şi realizăm
0 întâlnire cu conştiinţa noastră. Ar fi mare lucru, să nu aştepţi să te judece altul, ci să te judeci tu pe tine însuţi. Dacă lucrul acesta l-am face toţi, atunci pământul sar transforma în rai. N-am mai da de „sălbatici” pe cale sau în instituţii.
În adâncul inimii fiecărui om, când acesta face un rău,chiar dacă nu-l ştie nici soţia, nici copiii, nu-l descoperă nici poliţia, nici nu va fi judecat vreodată, totuşi procesul lăuntric (al conştiinţei sale) nu-i va da pace, şi îl va declara vinovat. Trec anii,
1 se albeşte părul, se apropie de mormânt, dar va auzi mereu în sine: Eşti vinovat!… Chiar dacă stă la cafea, chiar dacă e considerat domn, chiar dacă are casă cu confort sporit, un glas tainic îl strigă: „Răufăcătorule!…” Este glasul conştiinţei. Şi acest glas e suficient ca să demosntreze că există Dumnezeu.
Îl priveşti pe om ca pe un domn cu de toate, realizat social, cu copii aşezaţi; şi totuşi, pe dinăuntru îl mănâncă un vierme. Mai bine să te înţepe un scorpion, decât să te înţepe mustrărilede conştiinţă.
Vă amintiţi cum Cain, din invidie şi gelozie l-a ucis pe fratele său Abel şi l-a îngropat? Era primul sânge care se vărsase pe pământ. Nimeni nu la văzut, nimeni nu ştia nimic. Dar, deodată, un cutremul s-a făcut în inima lui. A auzit un glas: „Caine, Caine, unde este Abel, fratele tău? (Facere 4,9). Din acel moment n-a mai avut linişte. Tremura cum tremură frunzele în pădure când suflă vântul. Se ruga lui Dumnezeu şi-i spunea: „Mai bine să mor decât să aud în fiecare zi acest glas”…
Este îngrozitor glasul conştiinţei. E bine să te temi, omule, de acest glas. E bine săasculţi glasul conştiinţei şi să te judeci pe tine însuţi, aşa cum a făcut-o Zaheu vameşul – el şi-a spus păcatele (s-a spovedit) înaintea lui Hristos şi şi-a impus o pedeapsă sieşi. Aşa şi noi, înainte de a pleca din aceastălume, să mergem la duhovnic şi să ne spovedim păcatele. Şi Dumnezeu, Cel care l-a iertat pe Zaheu, pe desfrânata, pe tâlharul, ne va ierta şi pe noi.
În felul acesta vom avea nădejde de salvare! În felul acesta vom mai putea schimba ceva!
Să începem cu noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Alimente de la Crucea Roşie pentru sinistraţii din localităţile dâmboviţene

Săptămâna trecută sute de gospodării, grădini şi chiar case din localităţile Dărmăneşti, Vlădeni, Finta, Răscăeţi şi Bilciureşti au fost grav afectate de inundaţii. Câteva familii au fost evacuate şi asta pentru că locuinţele din paiantă stau să cadă datorită infiltraţiilor de apă. După ploile torenţiale de vinerea trecută timp de […]