Published On: mar, apr. 7th, 2015

Scandaluri la Hollywood

nichiduta.ro

scandalIndiferent cât se străduiesc unii şi alţii să-i convingă pe oameni să fie paşnici, până la urmă constatăm cu resemnare că există aproape în fiecare om plăcerea de a provoca rău sau suferinţă. Această caracteristică a fiinţei umane este din plin exploată de industria filmului. „Patimile lui Hristos”, în regia lui Mel Gibson a provocat diferite reacţii, inclusiv, la vremea respectivă, chiar pe teritoriul Statelor Unite, a unui masiv val de sloganuri antisemite. Mulţi dintre americanii care au văzut acest film au avut reacţii necontrolate chiar şi la câteva zile după ce au vizionat pelicula regizorului de origine australiană. Au fost cazuri în care evrei satbiliţi de multă vreme în Statele Unite sau urmaşi ai acestora, au fost opriţi pe stradă, americani foarte credincioşi spunându-le în faţă că sunt urmaşii celor care l-au asasinat pe Iisus Hristos. Au fost şi cazuri în care unii evrei chiar au fost bătuţi ca efect al vizionării filmului. Hollywood-ul a avut câteva experienţe neplăcute în urma filmelor care au pedalat puternic pe violenţă, pe exacerbare sexuală şi pe întărâtarea sentimentelor religioase. Recent, filmul „50 de obsesii ale lui Grey” a provocat scandal. Producătorii se aşteptau la un scandal enorm, dar acesta nu a atins apogeul scontat. Adevărul este că timpurile se schimbă iar un film ca „50 de obsesii ale lui Grey” nu mai reuşesc să provoace reacţii care să depăşească anumite limite. La fel, pe vremuri, producătorii s-au temut într-o oarecare măsură că vor provoca scandal destul de violent după ce au produs filme precum „Robocop” sau „Blue Velvet”.
Revolta cardinalului
O reacţia violentă, poate una dintre cele mai violente de care au avut parte producătorii de la Hollywood a fost cea a cardinalului Spellman care spus: „cel sau cea care va îndrăzni să vadă acest film sau care va îndrăzni să privească pe această femeie nesimţită, va comite un păcat de neiertat, căci niciodată, în această ţară care trăieşte cu frica de Dumnezeu, nu s-a văzut ceva aşa de revoltător, de dezgustător, chiar greţos ca acest film”, referindu-se la o scenă a filmului „Baby Doll” al regizorului Elia Kazan. Cardinalul se referea la o secvenţă din film unde actriţa Caroll Baker, de 25 de ani, sugea degetul arătător stând pe marginea unui pat de copil. Cardinalul şi-a permis să fie furios în public deoarece eram în anul 1956, an în care Elia Kazan şi-a permis să sfideze moralitatea americană şi codul Hays care ţinea strâns din frâu viaţa publică din Statele Unite încă din anul 1930. Dacă Sharon Stone ar fi debutat ca actriţă în perioada respectivă şi şi-ar fi permis gestul pe care l-a făcut în filmul „Basic Instinct” n-ar mai fi văzut câte zile ar mai fi trăit ea vreun platou american de filmare dar, vremurile se schimbă permanent. Scandalul provocat de cardinalul Spellman, în 1956, dacă ar fi fost provocat la sfârşitul secolului trecut, i-ar fi făcut pe americani să râdă în hohote. Deci, spuneam că vremurile s-au schimbat. în 1992, în „Basic Instinct”, actriţa de origine australiană nu se jenează, în una din secvenţele filmului să-şi arate cea mai intimă parte a trupului său. Cel care a regizat această peliculă, considerată atunci îndrăzneaţă şi şocantă, Paul Verhoeven, a avut parte nu de blestemele bisericii, ci de cele ale tuturor organizaţiilor de homosexuali şi de lesbiene care au considerat că toate secvenţele din film, unde Sharon Stone apare mai mult sau mai puţin dezbrăcată, sunt o ofensă la adresa gesturilor intime şi erotice ale comunităţii americane de homosexuali şi de lesbiene. Cu alte cuvinte, în cazul lui Verhoeven a fost exact cum spune românul: unde dai şi unde crapă. Partea proastă este că homosexualii cei mai enervaţi şi lesbienele cele mai întărâtate, când a avut loc premiera oficială a filumui, i-au aşteptat pe spectatori la ieşirea din sală înarmaţi cu pancarte pe care erau scrise ameninţări la adresa actorilor şi a echipei implicată în producerea filmului.
Ultimul tango
Repetăm însă afirmaţia: vremurile se schimbă. Uneori, de la o zi la alta. Scandalul provocat de „Basic Instinct” a fost atenuat în câteva zile şi, după ce nu s-a mai auzit nicio critică rostită pe un ton furios, la adresa filmului, s-a declanşat un alt val de pelicule care au mers pe drumul deschis de Verhoeven. Astfel, a început în Statele Unite moda thriller-ului sexual. Era perioada scandalului Clinton – Lewinsky. Atunci a fost posibil să apară filmele „Sliver” de Phillip Noyce şi „Hărţuirea” de Barry Lewinson. Nu doar America, dar chiar şi Europa era încă departe de scandalul monstru pe care urma să-l declanşeze filmul „Ultimul tango la Paris”. Acum, după atâta timp, dacă priveşti acest film rămâi mirat, nu şocat, cum au fost cei care au văzut în premieră această peliculă. De fapt, ceea ce a provocat furia şi violenţa verbală a comuităţilor creştine din Statele Unite şi din Europa au fost secvenţele care prezentau un apartament parizian aproape lipsit de mobilier, unde apărea actriţa Maria Schneider, pe atunci în vârstă de 19 ani, complet goală, în prezenţa lui Marlon Brando, în rolul unui bărbat în vârstă, aflat permanent într-o stare de apatie. în respectiva secvenţă, Marlon Brando îşi exterioriza fantasmele morbide şi obsesiile de bărbat fatal. Această secvenţă este imediat urmată de scena de sodomie simulată. Nu doar că această scenă a declanşat marele scandal public, dar picătura care a umplut paharul a fost apariţia unui interviu dat de actriţă, unde spune la un moment dat, că regizorul nu o pregătise pentru această scenă, şi nici nu-i fusese permis să recurgă la substanţele necesare. După prezentarea acestui film, întreaga presă de specialitate din Statele Unite şi din Occident a fost de acord că actorul Marlon Brando şi regizorul Bertolucci au schimbat imaginea publică a filmului american. Mai mult chiar, s-a spus că „Ultimul tango la Paris” a marcat o nouă turnură în istoria filmului, în ziua premierei sale, pe 14 octombrie 1972, turnuă la fel de importantă ca şi cea pe care a provocat-o Stravinsky în 1913, când a prezentat la Theatre des Champs-Elysees, „Sacre du Printemps”. Chiar dacă filmul lui Bertolucci a fost ridicat în sclăvi, a fost considerat o nouă etapă a modernismului în arta filmului, conservatorii, feminiştii, asociaţiile familiale s-au indignat şi, culmea, au avut câştig de cauză: filmul lui Bertolucci, în Italia, în Franţa, în Statele Unite, a fost interzis celor sub 18 ani. Italienii au mers chiar mai departe. Producătorul filmului, Alberto Grimaldi a fost condamnat la două luni de închisoare cu suspendare pentru obscenitate şi, o perioadă de timp, i s-au interzis drepturile civice. „Ultimul tango la Paris” prezenta de fapt o poveste într-o oarecare măsură banală: relaţia autodistructivă dintre un bărbat care îmbătrânea şi nu dorea să accepte acest lucru şi o puştoaică libertină. Filmul era de fapt sinteza unei perioade marcată de evenimentele din anul 1968, an în care generaţia tânără încerca să se opună ordinii stabilite şi impusă de generaţia mai în vârstă, conservatoare. Este exact perioada în care George Nixon este reales preşedinte al Statelor Unite, acelaşi Nixon care a provocat scandalul politic ce i-a fost fatal până la terminarea celui de-al doilea mandat.
Exces de violenţă
în 1971 un alt film
provoacă scandal: „Câinii de paie”. S-a mers până acolo încât s-a afirmat că pelicula are puternice tente fasciste. Subiectul nu este nici el prea ieşit din comun. Doi tineri căsătoriţi se stabilesc în mediul rural englez dar, având un alt tip de comportament, se izbesc de sălăticia locuitorilor, sălbăticie la nivel de mentalitate, devenind victime. Filmul a provocat scandal mai ales prin scena excesiv de violentă a violului. Scandalul a fost cu atât mai teribil cu cât, aproape în paralel, fusese prezentat pe ecrane un alt film englez, „Portocala mecanică” a regizorului Stanley Kubrick, film care a provocat şi el scandal din acelaşi motiv: scena excesiv de violentă a unui viol. A existat şi un efect secundar provocat de aceste două filme englezeşti: pentru o perioadă de timp turişti din restul Europei Occidentale nu au vrut să-şi mai petreacă vacanţa în mediul rural englez, având ideea, provocată de cele două pelicule, că toţi ţăranii englezi sunt violatori.
în 1994, „Născuţi ucigaşi” al regizorului Oliver Stone declanşează o serie de alte scandaluri. Nu aceasta a fost ideea regizorului. El a vrut să realizeze o satiră barocă, un pamflet acid despre violenţa excesivă din Statele Unite şi despre modul în care massmedia nord-americană exploatează această violenţă pentru a obţine cea mai mare audienţă de public. Sacandal a provocat şi finalul filmului: cei doi eroi principal se iubesc, ucid cu sânge rece şi, culmea, scapă teferi şi nevătămaţi, întemeind o familie şi având copii. Ca toate filmele care sar peste cal şi „Născuţi asasini”, a avut efecte nedorite. Astfel, un adolescent din Texas şi-a decapitat cu sânge rece tovarăşul de joacă deoarece, după cum a declarat reporterilor, „dorea să devină la fel de celebru ca şi ucigaşii din «Născuţi asasini»”. De asemenea, după ce au văzut acest film, o pereche de tineri căsătoriţi din Tennessee, au plecat la drum, drogându-se cu LSD, au ucis un fermier şi au bătut o casieriţă, într-o staţie de benzină, de au băgat-o în spital. în urma bătăii, femeia a rămas paralizată pe viaţă. Drept urmare a dat în judecată studioul Warner Bros şi pe regizorul Oliver Stone care au fost obligaţi să plătească pe viaţă o pensie alimentară substanţială. Filmul a avut efecte negative şi în Franţa. Tinerii Florence Rey şi Audry Maupin au ucis un şofer de taxi şi trei poliţişti. în urma percheziţiei efectuată în apartamentul lor s-a găsit un afiş al filmului „Născuţi ucigaşi”. Până la urmă s-a dovedit că afişul fusese pus intenţionat, în apartamentul tinerilor, de către nişte reporteri care au dorit să trezească interesul publicului, sperând să obţină astfel o creştere a tirajului publicaţiei unde lucrau. Un alt caz, tot în Franţa, a fost cel al tinerei de 18 ani, Veronique care şi-a fotografiat prietenul, gol până la brâu, iar la câteva zile cei doi l-au ucis cu sânge rece pe unul din colegii lor de clasă.
Ultima ispitire a Hollywood-ului
Este greu, în ziua de astăzi să mai provoci scandal la Hollywood cu filme violente şi pline cu scene de sex. Ultimul mare scandal hollywoodian a fost provocat de regizorul Martin Scorsese, în 1988 cu filmul „Ultima ispită a lui Christos”. Atunci, scandalul a luat chiar o întorsătură foarte urâtă. După premieră, când filmul a fost rulat a doua zi, manifestanţi foarte credincioşi, pe întreg teritoriul Statelor Unite au atacat cu cock-tailuri molotov toate sălile de cinema unde a fost proiectat filmul. în Europa, doar în Franţa, o singură sală de cinema din Cartierul latin a fost atacată cu cocktailuri molotov. Acesta a fost ultimul mare scandal provocat de Hollywood. De atunci, atât în Statele Unite cât şi în Europa a plouat cu filme violente, dar nimeni nu a mai fost nici şocat, nici revoltat. După cum se vede, vremurile s-au schimbat.

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro