Regele blestemat

regeMircea COTÂRŢĂ
în anul 2012 a fost descoperit în subsolul unuei parcări un schelet. Nimic interesant, la prima vedere. A venit poliţia, au venit cei de la criminalistică, au început cercetările şi, după trei ani, a răsuflat vestea: scheletul descoperit în subsolul parcării era cel al regelui Richard al IlI-lea, ultimul din familia domnitoare York. în urma descoperiri, casa regală de comun acord cu guvernul a decis să aibă loc o fastuoasă ceremonie de înmormântare a ultimului reprezentant al dinastiei York, la Catedrala Leicester. Richard al III-lea a rămas în istoria Angliei ca unul dintre regii blestemaţi. Cinci secole, Richard al III-lea a fost unul dintre regii cei mai denigraţi din istoria Angliei. Joia trecută, ultimul suveran al casei York care la rândul ei descinde din fabuloasa dinastie a Plantageneţilor, Richard al lll-lea a murit în 1485 în timpul bătăliei de la Bosworth. în urma morţii acestuia practic s-a deschis fără niciun fel de oprelişte drumul spre putere a dinastiei Tudor, ai cărei cei mai ilustrii reprezentanţi au fost Henric al Vlll-lea şi Elisabeta l, cea care va pune bazele lmperiului colonial englez.
După anunţarea oficială a descoperirii scheletului lui Richard al lll-lea, timp de trei zile, zeci de mii de englezi au trecut în semn de un ultim omagiu prin faţa sicriului acoperit ce adăpostea rămăşiţele pământeşti ale regelui. Pentru prima dată, presa engleză a publicat articole apreciative la adresa lui Richard al lll-lea, punându-se astfel capăt unei perioade de cinci secole în care istoricii englezi nu au scris şi nu au publicat decât lucrări excesiv de laudative la adresa lui Henric al Vll-lea, întemeietorul dinastiei Tudorilor şi învingătorul lui Richard al lll-lea. Tot pentru prima dată presa engleză a scos în evidenţă şi faptul că William Shakespeare este cel care, prin piesa a de teatru, în mod conştient, intenţionat, practic la comanda Elisabetei l, reprezentanta dinastiei Tudorilor, a creat o imagine total nefavorabilă în ceea ce-l priveşte pe învinsul Richard al lll-lea. într-un fel, Shakespeare a creionat un portret oficial al lui Richard al lll-lea pornind de la informaţiile oficiale ale timpului, voit denigra-toare, răspunzând într-un fel unei comenzi politice din vremea respectivă. Richard al lll-lea nu a fost ajutat nici de aspectul său fizic: era diform, uşor cocoşat. Nici caracterul său nu l-a ajutat prea mult ca să aibă, în timp, o imagine oficială care să-i fie oficială. Fără să ezite, Richard al lll-lea a ordonat asasinarea celor doi veri ai săi, regele Eduard al V-lea, în vârstă de 12 ani şi Richard duce de York, pe care îi închisese în Turnul Londrei. Deoarece, odată cu trecere timpului, nu s-a mai ştiut locul în care Richard al lll-lea a fost înmormântat, a fost foarte uşor pentru istorici să creeze o imagine a unui domnitor tiran.
în septembrie 2012, testele ADN au confirmat că scheletul descoperit în subsolul parcării din Leicester aparţinea lui Richard al lll-lea. Dovezile sau bazat pe amprentele genetice a doi urmaşi pe linie maternă ai lui Richard al lll-lea. De asemenea, medicii au descoperit şi două răni fatale în zona craniului inclusiv o serie de urme de lovituri de pumnal care i-au grăbit sfârşitul pe câmpul de luptă. Ceea ce s-a ştiut de-a lungul timpului a fost doar faptul că Richard al lll-lea a fost înmormântat într-un loc secret, de teamă ca resturile sale să nu fie deshumate de duşmanii săi şi date câinilor.
Deci, după cinci secole, Societatea prietenilor lui Richard al lll-lea speră ca noua reînhu-mare să se ridice la înălţime prestigiului pe care îl avea acest rege, în virtutea poziţiei sale sociale. După atâta timp, au început să fie publicate articole în care a fost scoasă în evidenţă eficienţa cu care Richard al lll-lea a respins atacurile scoţienilor. După atâtea secole, istoricii englezi au început să scrie că Richard al lll-lea era în realitate un domnitor bun care se interesa foarte mult de soarta celor săraci, motiv pentru care, după cum se pare, a început să fie foarte mult urât de către nobilime. Toate acestea sunt, într-un fel jocurile obişnuite ale istoriei, deoarece majoritatea articolelor favorabile, în sfârşit, lui Richard al lll-lea au fost scrise de către istoricul Lynda Piggeon, care este şi membră a Societăţii prietenilor lui Richard al lll-lea. Linţoliul în care va fi înfăşurat scheletul regelui, în semn de respect faţă de acesta, a fost brodat cu trandafiri albi care erau simbolul regal al casei de York, spre deosebire de casa de Lancaster, ce avea ca simbol trandafiri roşii, de unde şi denumirea dată de istorici conflictului din respectiva perioadă, Războiul celor Două Roze care a ţinut din 1456 până în 1485. Sicriul a fost fabricat de către Michael lpsen care trăieşte în Canada, descoperindu-se că este ultimul descendent în viaţă al regelui Richard al lll-lea. Tot în semn de respect şi ca simbol al reabilitării lui Richard al lll-lea, slujba de înmormântare va fi oficiată de către arhiepiscopul Angliei, Monseniorul Vincent Nicholas. „Times”, una dintre cele mai prestigioase şi cunoscute publicaţii engleze a scris că Richard al lll-lea are parte de o întoarcere glorioasă, după atâta secole, mai ales că a fost unul dintre cei mai mari perdanţi ai istoriei Angliei, mai ales în urma sforilor trase de către dinastia Tudor care dorea să se şteargă orice dovadă că cei din casa York au fost nişte regi competenţi, în ciuda unor lipsuri de comportament politic public. Catedrala Westminster fiind rezervată numai actualei familii regale, s-a decis ca înhumarea lui Richard al lll-lea cel, acum, pe nedrept blestemat de soartă şi de istorie să aibă loc la Catedrala din Leicester. Faptul că lui Richard al lll-lea i s-a interzis şi acum, după atâtea secole să fie înmormântat în Catedrala Westminster se datorează, conform mass-media engleze, şi faptului că actuala regină a Angliei, Elisabeta a ll-a nu şi-a ascuns niciodată simpatiile sale pentru dinastia Tudorilor, deşi prin naştere nu aparţine acesteia, explicaţia fiind doar faptul că este o rudă îndepărtată a reginei Elisabeta l, cea mai ilustră reprezentantă a dinastiei Tudor. Mai trebuie menţionat şi faptul că, conform experţilor în genealogie, Elisabeta a ll-a ar fi în realitate o verişoară foarte îndepărtată a Elisabetei l. Se pare că acesta a fost şi motivul pentru care actuala regină a Angliei poartă numele de Elisabeta. O ultimă noutate, acum, Richard al lll-lea va intra în ciurcuitul turistic al Angliei, împărţind această… onoare cu cel de-al V-lea conte de Leincester, Simon de Montfort, care a fost unul dintre primii fondatori ai parlamentului englez, în 1265 şi un duşman declarat al dinastiei Plantagenet din care s-a tras casa de York. După cum se vede istorii oficiale, deformate, nu au existat doar în estul Europei, au existat şi în Anglia, din aceleaşi motive: interesele politice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Vitralii - Lummini şi umbre Adevăruri incomode (II)

Col. (r) Viorel Sârbu abordează un subiect foarte delicat în articolul „Dreptate sau strâmbătate?”. După cum precizează autorul, în „curând se vor împlini 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, în legătură cu care multe aspecte au rămas încă neelucidate, atât din punct de vedere juridic, cât şi […]