Psihologia politică şi apărarea socială (XXXI)

dr. Gustave Le Bon
Faptul că anarhia a luat amploare, având tot mai mulţi adepţi în rândul maselor, aceasta se datorează în primul rând slăbiciunilor de care au dat dovadă guvernanţii.
Lecţiile care s-au tot repetat vor ajunge să ne înveţe ceva? Vor ajunge, până la urmă, guvernanţii să dea dovadă de o brumă de intervenţie energică împotriva micilor grupuri de ticăloşi, care, folosindu-se de pretextul că au dreptul la libertatea de opinie, militează pentru sabotaj, declanşarea de incendii, revoltă şi distrugerea societăţii care îi tolerează fără să aibă curajul de a-i face să suporte rigorile legii?
De altfel, reprimarea acestor revolte devine, pe zi ce trece, tot mai dificilă. Inutil să-i mai condamni pe anarhişti, deoarece sunt imediat amnistiaţi. A doua zi, imediat după greva poştaşilor, unii parlamentari, tremurând de frică, au propus amnistierea celor intraţi în grevă, reuşind să-i facă pe mulţi deputaţi să voteze în favoarea propunerii lor. Cred că aceştia din urmă s-au ruşinat puţin pentru laşitatea de care au dat dovadă.
Actualii agitatori nu sunt periculoşi doar prin faptele pe care provoacă, ci mai ales prin ideile pe care le bagă în mintea poporului, unde prind rădăcini, înflorind, idei care, ajungând să fie destul de coapte, ajung prin a da naştere la idea de revoluţie. Să ne aducem aminte despre apariţia Comunei din Paris1) şi incendierea unei părţi a capitalei pentru a ne da seama de ce pot fi în stare mulţimile animate de ideile subversive ce li se bagă în cap prin folosirea discursurilor în public.
Vă sfătuiesc să fim în defensivă, fără a ne pune prea mari speranţe în ea, deoarece fantoma fricii a reuşit să înlocuiască vechile divinităţi, devenind mai puternică decât ele.
în vremuri tulburi vedem cum ea devine peste măsură de mare. Este capabilă să transforme în fiinţe însetate de sânge pe paşnicii burgezi, să-l determine pe Car-rier2) să declanşeze înecatul în masă, iar pe Fouquier-Tinville3) să rostească rechizitorii fulminante aducătoare de moarte. Acesta din urmă, magistrat celebru, pe vremuri, pentru blândeţea sentinţelor sale, a luat-o razna, provocând adevărate genocide, din clipa în care fantoma fricii a pus stăpânire pe el. Ajunsese aşa de feroce, încât propunea sângerarea victimelor înainte de a fi duse la eşafod, pentru a le potoli ca să nu se mai zbată, pe drumul spre ghilotină.
încă nu am ajuns până acolo. Să ne rugăm la Dumnezeu, în ciuda ameninţărilor unor socialişti, să nu ajungem de loc până acolo, dar atragem atenţia că drumul pe care ne poate duce duce frica este foarte alunecos şi fără întoarcere.
1) 1870 – 1871.
2) în data de 16 noiembrie 1793, la ora 10 dimineaţa, Jean-Baptiste Carrier, reprezentant al Convenţiei, a ordonat înecarea a 90 de preoţi refractari, deţinuţi în închisoarea din Nantes, ce au condus revolta din Vandeea împotriva reprezentanţilor Revoluţiei franceze. Dacă unii au inventat, în secolul al XX-lea, camerele de gazare, Jean-Baptiste Carrier a pus la punct aşa-zisa „deportare verticală”, adică înecarea în masă. Obiectivul este acelaşi: eliminarea rapidă, foarte ieftină din punct de vedere economic, a persoanelor indezirabile, devenite prea numeroase. Trimis special de către Paris, pentru a pune capăt revoltei vandeenilor, Carrier a experimentat noua metodă de exterminare în masă, pe pielea a 90 de preoţi monarhişti. Deoarece a avut succes, Carrier a generalizat metoda, aplicând-o şi împotriva Bonetelor roşii din Bretania, promonarhiste, unde l-a trimis pe cel ce era mâna sa dreaptă, generalul Guillaume Lamb, pentru a aplica, tot cu succes, înecarea în masă.
3) Antoine Quentin Fouquier de Tinville, cunoscut sub numele de Antoine Fouquier-Tinville, născut la Herouel (Aisne) în data de 10 iunie 1746, mort prin ghilotinare, în Place de la Greve, la Paris, în date de 7 mai 1795. A fost avocat şi revoluţionar, fiind acuzator public al Tribunalului revoluţionar. Printre persoanele acuzate şi executate prin ghilotinare, datorită rechizitoriilor rostite de el, se numără: Charlotte Corday, (17 iulie 1793), regina Marie-Antoinette, (14-16 octombrie 1793), girondinii, (24-30 octombrie 1793), Barnave (27-28 noiembrie 1793), Madame du Barry (6-7 decembrie 1793), hebertişti, (21-24 martie 1794), dantonişti (2-5 aprilie 1794), Elisabeth, sora lui Ludovic al xVl-lea, contele şi contesa de Seril-ly cu toată familia lor (10 mai 1794), toate măicuţele carmelite ai mânăstirii din Compiegne (17 iulie 1794), Robespierre, Saint-Just şi Couthon, plus, timp de 17 luni, a peste alte două mii de persoane.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

CU PRILEJUL ZILEI DE 01 OCTOMBRIE, ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE CONDUCEREA C.A.R.P. "OMENIA" TÂRGOVIŞTE UREAZĂ TUTUROR MEMBRILOR SĂI ŞI NU NUMAI, "LA MULŢI ANI",

CU PRILEJUL ZILEI DE 01 OCTOMBRIE, ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE CONDUCEREA C.A.R.P. „OMENIA” TÂRGOVIŞTE UREAZĂ TUTUROR MEMBRILOR SĂI ŞI NU NUMAI, „LA MULŢI ANI”,