Published On: lun, ian. 7th, 2019

Psihologia politică şi apărarea socială (LXIX)

nichiduta.ro

Înainte de a răspunde la această întrebare – de ce clasa muncitoare a blamat guvernul? -, trebuie să vă readuc aminte că masele se lasă purtate în actele lor de impulsuri ce nu pot fi înţelese atunci când vrem să le judecăm prin filtrul gândirii logice. Ar fi inutil să discutăm despre absurditatea faptelor lor. Ceea ce este important este să cunoaştem doar impresia pe care o produc în mintea oamenilor.
Pentru a înţelege influenţa scopurilor ce pun în mişcare masele, trebuie să ne aducem aminte de puterea pe care o exercită asupra lor iluziile pe care în care masele cred. Să nu iei în seamă forţa iluziei de a pune în mişcare masele, înseamnă să nu cunoşti deloc istoria. În înlănţuirea de evenimente istorice al căror curs îl determină iluzia, rolul raţiunii este minim, iar cel al visului într-o lume mai bună este preponderent. Milioane de oameni au murit luptând pentru o iluzie, dar iluziile sunt cele cae au pus în mişcare masele ce au contribuit din plin la apariţia imperiilor puternice.
Prestigiul de care se bucură, în rândul maselor, irealitatea iluziei este la fel de mare azi, ca şi pe vremuri. Himerele ce-au fascinat pe vremuri masele, au şi acum aceeaşi putere de a le convinge să acţioneze. Doar denumire lor s-a schimbat de-a lungul timpului.
Înainte de a studia mentalitatea muncitorilor, trebuie reamintite unele caracteristici generale deja descrise, proprii meselor, apoi să vorbim despre ideile directoare specifice clasei muncitoare ce determină comportamentul ei social. O mulţime nu este neapărat o adunare de oameni. Ideile împărtăşite de oameni care nu se cunosc, dar pe care presa şi telegraful îi reunesc mental, pot căpăta carecteristicile unei mulţimi. Din acel moment ei au starea comună de excitabilitate, de inconstanţă, de furie, de naivitate, de lipsă totală de spirit critic, de incapacitate de a se lăsa influenţaţi de gândirea raţională, de fetişism şi de nevoia ireductibilă de a se supune unui stăpân. Mişcările de masă cele mai violente sunt mereu rezultatul manevrelor de moment ale unor agitatori. În prezent ca şi pe vremuri, masele sunt pregătite mental să se supună tiranilor, dar tot ele sunt, de cel mai multe ori, capabile să-şi schimbe atitudinea.
„Mulţimile, scrie Tarde, se aseamănă toate prin câteva trasături comune: intoleranţă extraordinară, orgoliu grotesc, susceptibilitate bolnăvicioasă, sentimentul nebun al iresponsabilităţii născut din iluzia că sunt atotputernice şi lipsa totală a sentimentului de măsură ce ţine de abuzul stărilor mutuale de exaltare. Între atitudinea mulţimii de a blestema şi de a adora, între groază şi entuziasm, între urletele de trăiască şi cele să moară nu există cale de mijloc pentru mulţimile dezlănţuite”. Pentru cei care au ambiţia de a ajunge la putere, masele aţăţate sunt de folos, dar aceleaşi mase nu mai sunt utile pentru a păstra permanent puterea. Pentru păstrarea puterii, folositoare sunt armata şi poliţiştii, nu masele.
Aceste diferite particularităţi psihologice se regăsesc la toate marile mişcări populare recente, ca cea de la Draveil.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor ddâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro