Psihologia politică şi apărarea socială (LV)

de Gustave Le Bon_
Prin complicarea sa progresivă, această tehnică a ajuns să necesite cunoştinţe teoretice şi practice aşa de vaste, iniţiative aşa de îndrăzneţe şi o judecată aşa de sigură pe concluziile la care a ajuns, încât doar minţile superior înzestrate pot ajunge la un asemenea nivel de gândir. însă, în timp ce capacitatea de decizie a conducătorilor creşte, cea a simplilor executanţi scade. Diviziunea muncii, perfecţionarea maşinilor au făcut ca rolul muncitorului în societate să devină aşa de uşor de îndeplinit, încât ucenicia acestuia a devenit, în prezent, aproape inutilă.
Astfel, au apărut clase sociale distincte, separate de delimitări ce cresc zilnic, sep-arându-le. S-a ajuns în situaţia că educaţia individuală foarte rar mai permite individului să poată trece peste aceste separaţii dintre clase, deoarece ea nu-ţi mai oferă decât însuşirea unei foarte mici părţi din calităţile intelectuale ce te-ar ajuta să reuşeşti să treci într-o altă clasă socială, diferită de cea căruia îi aparţi.
A devenit enervant, pentru cei a căror gândire este dominată de ideile egalitarismului, să vadă cum creşte, în societate, rolul elitelor, dar acest fenomen social este inevitabil. Examinaţi separat toate elementele unei civilizaţii şi vă veţi da repede seama de importanţa elitelor pentru evoluţia societăţii. Elitele sunt cele care produc progresul ştiinţific, artistic, industrial ce este baza forţei unui stat şi a prosperităţii milioanelor de muncitori. Dacă muncitorul câştigă de trei ori mai mult decât acum un secol, dacă se bucură de confortul de care nu avea parte nici cel mai mare senior de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, aceasta se datorează elitelor care, în realitate, muncesc mai mult pentru el, muncitorul, decât pentru ele.
Cu cât creşte rolul elitelor în societate, cu atât creşte şi efortul depus de ele pentru asigurarea progresului şi prosperităţii. Ziua de muncă de opt ore nu este pentru elite. Doar cu eforturi nemaipomenite realizează elitele moderne, mai ales cele din domeniul industrial, descoperirile şi progresul necesar societăţii. Adesea elitele ajung la opulenţa ce revoltă spiritele egalitariste, dar, în realitate, elitele industriale oscilează mereu între bogăţie şi ruină, fără să poate spera vreodată la o stare materială intermediară. Elitele ajung bogate dacă orice pas pe care-l fac este riguros prevăzut, combinat şi dirijat. Dacă fac cea mai mică greşeală, elitele dau faliment, ruinându-se. Marii industriaşi nu au voie să se înşele, când pornesc o afacere. Dincolo de aparenţele de fast se ascund de multe ori grijile sumbre pentru a nu da faliment. De abia pune în funcţiune o uzină dotată cu cele mai performante utilaje, că brusc o nouă descoperire, o concurenţă neprevăzută, îl obligă pe industriaş să înceapă de la zero. Concurenţa a devenit aşa de dură, descoperirile din laboratoare aşa de multe, instabilitatea aşa de generalizată, încât odihna este interzisă omului de afaceri, indiferent de domeniul în care activează. Imaginea rolului elitelor, pe care am trasat-o, este este foarte sumară, incompletă şi drept urmare inexată sub multe aspecte. Industriaşul creator despre care am vorbit este excepţia de la regulă. Majoritatea are, din ce în ce mai mult, tendinţa de a fugi de responsabilităţile sociale, procupată doar să-şi pună în funcţiune tipul de industrie abordat. Dar, şi în acest caz iese în evidenţă rolul superior al capacităţilor de gândire şi acţiune. Din informaţiile obţinute din diverse surse, mai ales din Belgia, întreprinderi, girate de patroni, ce aveau un profit de 10 – 12%, acum nu mai au decât 4% profit, adică de trei ori mai puţin decât în momentul în care au început să funcţioneze. Multe dintre ele au dat faliment.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Cea mai rea dintre toate lumile posibile (27) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis_ La marginea oraşelor Mexico, Buenos Aires dar şi a altor aşezări urbane din America Latină a devenenit din ce în ce mai rar ca bidonville-urile noilor migranţi din mediul rural să se intersecteze cu periferiile închise ale salariaţilor din clasa de mijloc ce au fugit de criminalitatea […]