Published On: mie, ian. 22nd, 2020

Psihologia Politică şi Apărarea Socială (CXXXVI)

nichiduta.ro

de Gustave Le Bon_
Voi, cei de origine latină, sunteţi asemenea unor insecte ce vă luptaţi cu înverşunare pe fundul unei bălţi cu unicul scop de a vă smulge unii altora anemicele provizii pe care le mai aveţi fără să vă daţi seama că în jurul vostru se află bogate resurse ce vă pot asigura subzistenţa. Aţi ajuns foarte repede să decadeţi, fiind printre ultimele popoare, după ce multă vreme aţi fost printre primele din lume. Veţi deveni o naţiune mică, incapabilă să vedeţi dincolo de lumea în care v-aţi închis, reuşind să trăiţi doar prin efortul de a strânge cureaua şi de a renunţa la multe lucruri, devenind din ce în ce mai incapabili să aveţi urmaşi, aceasta fiind un lux pentru voi.
Pentru a reuşi să urcaţi din nou pe panta decadenţei, va trebui să renunţaţi la urile voastre politice şi religioase, posibilitate foarte improbabilă, să schimbaţi în totalitate sistemul vostru de învăţământ, ceea ce de altfel aţi încercat inutil să-l faceţi. Pe de altă parte, aveţi nevoie de solidaritate, lucru de care n-aţi fost niciodată capabili, deoarece aţi rămas un popor de artşti şi de buni oratori. Aceste calităţi, importante pe vremuri, nu mai sunt de folos în vremurile de astăzi ce au devenit preponderent industriale şi financiare. Lumea modernă este guvernată de tehnică şi, indiferent că este vorba de război sau de industrie, dezvoltarea tehnicii cere înainte de toate o precizie ce nu o poţi obţine decât prin muncă metodică, susţinută şi perseverentă, calităţi pe care nu le aveţi. Lucrul de mântuială va rămâne mereu marele defect al celor de origine latină. Vedeţi, aşa cum deja v-am spus, la voi industria nu mai este aşa de dezvoltată ca pe vremuri din clipa în care noi ne-am implicat, folosind utilajele şi metodele noastre. în câţiva ani, aţi fost obligaţi să renunţaţi a vă mai lupta cu noi. în domeniul maritim, de asemenea, aproape că nu mai existaţi. Uitaţi-vă la cursul Bursei şi veţi constata, prin cursul de schimb actual, în ce situaţie jalnică se află marile voastre companii de navigaţie, în timp ce ale noastre, atât de prospere, dau frumoase dividende acţionarilor.
Actualmente, argumentele pacifiste şi umanitare au un rol preponderent în discursurile voastre. Au ajuns să fie chiar principala forţă a socialiştilor. Dar ce putere mai pot avea când se confruntă cu nevoile economice ce dirijează lumea de astăzi? Au exact aceiaşi forţă de influenţare pe care o au implorările superstiţioşilor napolitani când se adresează Vezuviului ca să-i potolească furia. Nu potoleşti erupţia vulcanilor recurgând doar la cuvinte. Erupţiile de furie ale popoarelor nu le potoleşti decât satisfăcând nevoile economice ce domină forţele inconştiente ce pun în mişcare masele populare. în comparaţie cu voi, Germania, ce a ştiut să satisfacă nevoile economice, a ajuns să aibă prea mulţi copii, în timp ce voi nu mai aveţi numărul de copii ce vă sunt necesari pentru dezvoltarea economică. Germania a ajuns să fabrice produse într-o cantitate mai mare decât îi trebuie şi trebuie cu orice preţ să scape de ea, să o vândă, ceea ce, în curând, se va dovedi imposibil. Lumea a început să devină preamică iar clientela din Orientul cucerit de Japonia începe să dispară pentru noi. în această situaţie trebuie să ne orientăm către vecinii noştri, întâi sub aspect industrial, apoi militar. în consecinţă, excedentul nostru de produse şi de populaţie îl vom trimite la voi şi vom aştepta calmi, până când dezbinarea şi anarhia voastră vă va face destul de neputicioşi ca să vă mai apăraţi împotriva invaziei noastre, ceea nu ne va lua mult timp. Legile ce guvernează istoria sunt aceleaşi indiferent de vremuri. Din totdeauna soarta celui mai slab a fost ca acesta ori să dispară din faţa celui mai puternic, ori să ajungă să-i fie slugă. Niciodată progresul nu s-a realizat în alt fel. Nemiloasa concluzie a bătrânului Brennus1) : «Vai de cei învinşi !» este acum mai valabilă decât era în urmă cu 2.000 de ani”.
în felul acesta îmi vorbi rigidul german. Aş fi putut să-l contrazic în multe din aspectele pe care mi le semnalase, referitor la francezi, dar m-am gândit că nu avea niciun rost deoarece tot nu aş fi putut să-i schimb felul de a gândi. De fapt, se ştie că nicio convingere individuală nu o poţi schimba doar cu simple argumente. De altfel, ne apropiam de Paris şi mă gândeam că afirmaţiile filozofului exprimau câteva fragmente de adevăr ce nu puteau fi negate. M-am limitat să ridic din umeri, zâmbind de complezenţă, ceea ce nu m-a împiedicat să am senzaţia pe care o simte călătorul împins într-o prăpastie foarte adâncă şi întunecată.
Cartea a VI-a Evoluţia anarhică şi lupta împotriva dezagregării sociale
Capitolul I Anarhia socială
Consulul Marcius Censorinus nu era nici paşnic, nici uman, dar ştia să se folosească de structura psihologică a adversarilor săi.
Când acest subtil războinic a ajuns în faţa porţilor Cartaginei, acest mare oraş era considerat cea mai bogată capitală a lumii antice. Aici înfloreau nestingherite artele, comerţul dar şi pacifismul. După ce le-a prezentat laudativ binefacerile păcii, blestemând ororile războiului, Cen-sorinus le-a spus la final locuitorilor Cartaginei: „Predaţi-mi mie toate armele pe care le aveţi, iar Roma va avea grijă să vă protejeje”. Pacifiştii Cartaginei -oameni cu mentalitate de doi bani – s-au grăbit să-i facă pe plac. „Acum, pre-daţi-mi vasele voastre de război deoarece vă apasă cu cheltuielile de întreţinere şi sunt inutile din moment ce Roma vă va apăra de duşmanii voştri”. Şi de dat aceasta, pacifiştii i-au făcut pe plac. „Supunerea voastră este lăudabilă, le-a mai spus consulul. Nu-mi mai rămâne să vă cer deât un ultim sacrificiu. Pentru a evita o posibilă revoltă, Roma mi-a poruncit să rad Cartagina de pe suprafaţa pământului. De altfel, am fost autorizat să vă duc în deşert, într-un loc pe care îl veţi alege voi, cu condiţia să fie la o distanţă de 80 de stadii de malul mării”. Doar atunci cartaginezii au înţeles pericolul pacifismului şi, înţelegând că pot muri de foame în mijlocul deşertului, încercară să se apere. Dar, era prea târziu. Cartagina fu cucerită, incendiată cu tot cu locuitorii ei, disprând pentru totdeauna din istorie.
Acest eveniment, deşi cam vechi, conţine totuşi învăţăminte destul de moderne.
1) Brennus a fost unul dintre conducătorii şi şefii senonilor, populaţie ce făcea parte din grupul etnic al galilor, în secolul al IV-lea înainte de Christos. A rămas cunoscut prin faptul că i-a învins pe romani, după invadarea Italiei, în bătălia de la Allia, atacând apoi Roma şi cucerind o mare parte din oraş, stăpânind-o şi controlând-o mai multe luni, în anul 387 înainte de Christos. A fost prima dată când Roma a fost cucerită şi jefuită de către Brennus, în cei 800 de ani de la fondare, înainte ca oraşul să fie în întregime cucerit de către goţi, în anul 410 înainte de Christos. Senonii sunt un trib galic ce stăpâneau acea parte din Franţa de astăzi cunoscută sub numele de Seine-et-Marne, Loiret et Yonne. Apoi, senonii s-au extins, ocupând nordul Italiei. Spre anul 400 înainte de Christos, senonii au trecut Alpii, ocupă nordul Italiei, alungându-i pe umbrieni. în urma acestei invazii, senonii se stabilesc pe coasta de est a Italiei, de la Ariminum la Ancona, în regiunea Ager Gallicus, înteind oraşul Sena Gallica (Sinigaglia) ce a devenit capitala lor.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro