Psihologia Politică şi Apărarea Socială (CXXXV)

de Gustave Le Bon_
***
în trenul rapid ce mă ducea la Paris, avui ca tovarăş de compartiment un bătrân profesor german de filozofie. Un incident neprevăzut, din timpul călătoriei, ne-a determinat să intrăm în vorbă, iar eu am profitat de ocazie pentru a face unele observaţii, cerându-i părerea, fără să mai recurgem la inutile formule rigide de adresare politicoasă. Pentru a-l face să se simtă în largul său, am început să le plâng de milă germanilor că sunt conduşi de un cezar capricios şi despotic.
Profesorul de filozofie a zâmbit, mi-a cerut voie să-şi aprindă pipa şi, destins, făcu următoarele observaţii:
„Să nu mai vorbim despre cezari. Istoria ne-a demonstrat că-şi fac apariţia doar atunci când un popor este dezbinat de lupte interne. Aceşti conducători se numesc când Sylla, când Bonaparte. N-avem de ce ne plânge prea mult că trăim sub un regim de semi-cezarism, deoarece voi vă îndreptaţi cu paşi mari spre cezarii decadenţei, sortiţi să vă scoată din anarhia în care intaţi tot mai mult pe zi ce trece. în curând, veţi intra în era pronunciamento-urilor 1) şi mai bine ar fi pentru voi să aveţi un cezar, ilustru şi acceptat, ca al nostru, decât cezarii de ocazie ce apar peste noapte, la voi, aşa cum vi s-a întâmplat de multe ori.
Deci, să nu ne intereseze, dacă vreţi, decât faptele de natură economică, de pa Coasta de Azur, ce v-au atras atenţia, ce sunt, de altfel, o recunosc de bună voie, riguros de exacte.
Sunt destul de în vârstă, ceea ce mia permis să urmăresc evoluţia Germaniei, de la războiu până în zilele noastre. După cum bine aţi remarcat, doar dezvoltarea învăţământului tehnic combinată cu unele trăsături calitative de caracter sunt cauzele adevărate ale dezvoltării industriale şi comerciale. Inteligenţa, în general destul de înceată a compatrioţilor mei, nu a avut niciun aport la această dezvoltare. Compatrioţilor mei le este de ajuns disciplina şi metoda. Aceste calităţi şi un învăţământ satisfăcător sunt de ajuns pentru a asigura mereu succesul în viaţă. Germani idealistă, de pe vremuri, a dispărut definitiv. Germania nu mai pierse timpul să filozofeze. Acum, ea pune bazele uzinelor, bâncilor, porturilor, întreprinderilor de tot felul, îmbogăţindu-se rapid. Am cunoscut Germania pe vremea când trăia sărăcăcios, considerând carnea ca un articol de lux, călătorind doar la clasa a treia, cazându-se doar în hoteluri inconfortabile. Acum, Germania este bogată şi cheltuieşte cu largheţe. însă, asemenea tuturor parveniţilor, a devenit obraznică şi grosolană. Angajaţii voştri de la căile ferate de pe litoral au tot dreptul să se plângă de comportamentul compatrioţilor mei. Recunosc că au de multe ori un comportament de ţărănoi, nerespectând deloc rafinamentele unei civilizaţii avansate.
Aceste sunt defecte clare de comportament ce nu scad cu nimic meritele pe care le are. Germania a ajuns acum să fie prima peste tot pe unde pune piciorul, datorită superiorităţii utilajelor sale, modului său de organizare şi învăţământului său tehnic. Chiar în capitala voastră, Germania vă face o concurenţă teribilă, înghiţind una după alta, în profitul ei, marile voastre industri: produsele chimice, aparatele fotografice, instrumentele de precizie, utilajele electrice, etc. Nu mai rămâne mult şi vom controla şi cea mai rămas al vostru. Germania a început deja să construiască, chiar pe teritoriul vostru, uzine pentru a evita barierele voastre protecţioniste care, în curând, nu vor mai avea ce proteja.
Ceea ce se întâmplă pe Coasta de Azur, se va întâmpla şi în altă parte. Acum, colonizăm Marocul, aşa cum am colonizat cea mai frumoasă parte a Mediteranei, care, în curând, va fi în mâinile noastre. Adevăratul stăpân al unei ţări este cel ce controlează industria şi comerţul acelei ţări. Ziarele voastre nu au înţeles nimic din afacerea marocană care, în realitate, este foarte simplă. Nu ne-a interesat deloc să efectuăm foarte costisitoarea şi neproductiva cucerire a aceste ţări şi, de bună voie, v-am lăsat dreptul de a culege laurii acestei glorioase acţiuni ce va costat de va usturat, chiar dacă există riscul ca administraţia tiranică şi bâjbâitoare din coloniile voastre să le facă de nelocuit nu numai pentru noi, dar chiar şi pentru francezi. Doar în Franţa puterea este pusă sub semnul întrebării încât devine jenant şi aţi văzut, după cum acţionăm pe Coasta de Azur, că puţin ne pasă de acest lucru. Nu ne rămânea decât să vă împiedicăm să guvernaţi Marocul şi ne-a reuşit din plin din clipa în care am interzis comerţul nostru în această ţară.Nici nu a fost nevoie de război. A fost de ajuns ameninţarea cu sistarea comerţului, deoarece Germania nu are niciun interes să declanşeze războiul cu voi. Ne gândim doar la ziua în care pacifiştii, internaţionalişti, antimilitariştii voştri şi alte feluri de imbecili se vor opri să mai disocieze în sufletul vostru ideea de patrie care este foeţa noastră. în clipa aceea nu ne rămâne decât să facem un mic efort pentru a încerca să vă impunem tot ceea ce vrem.
Deci, ţara mea nu este interesată de război. Deocamdată nu a sosit ora să ne luptăm cu Anglia, aliatul vostru, de care nu ne mai temem din punct de vedere comercial şi industrial şi care dimpotrivă, sub aceste două aspecte a ajuns să se teamă foarte mult de noi. Poate că războiul cu Anglia este inevitabil, dar miza va fi cu mult mai importantă decât Marocul. Hamburgul a devenit prea mic. Avem nevoie de un mare port militar şi comercial, iar în apropierea noastră doar Anvers-ul corespunde cu ceea ce ne dorim. Am multiplicat numărul caselor de comerţ, al firmelor noastre maritime, al băncilor, dar nu este de ajuns, căci în acest port, aşa de aproape aflat de Anglia, puterea militară trebuie să existe în paralel cu cea comercială. De altfel, belgienii cunosc foarte bine aceste aspiraţii ce sunt ale tuturor germanilor, aspiraţii pe care unele altlase de geografie le-au făcut cunoscute întregii lumi. Am citit discursul unuia dintre cei mai eminenţi oamenii de-ai lor de Stat, senatorul Edmond Picard, ţinut cu această ocazie, în Parlamentul belgian. Erau, de fapt, nişte semnale de alarmă foarte îndreptăţite, dar total inutile. Popoarele nu pot scăpa de ceea ce le este scris. Poate că Belgia va întârzia puţin deznodământul, contopindu-se cu Olanda, dar se pare că nu o duce destul mintea pentru a înţelege că, în curând, nu va mai fi loc în lume pentru naţiunile mici.
Desigur, şi aici avem marea dificultate: englezii se vor opune acestui plan. Iată de ce mă tem că războiul cu ei va avea loc. Nu mă îndoiesc că veţi trece de partea lor, dar în clipa de faţă, fiind mai slăbiţi ca ieri, probabil că singurul rol ce vă va reveni, va fi acela de a plăti cheltuielile de război într-un conflict armat inevitabil foarte costisitor.
în curând, conflictele voastre religioase şi politice vor sfârşi, până la urmă, să vă uzeze. Aţi ajuns la un punct al intoleranţei, la o nevoie de a persecuta, încât până la urmă veţi fi odioşi pentru toate popoarele destul de civilizate încât să fie adeptele libertăţii. Numeroasele voastre sindicate, a căror tiranie este mai apăsătoare decât a fost vreodată cea a celui mai crud dintre tirani, nu fac altceva decât să sindicalizeze ranchiunile şi urile. Se pare că singurele sentimente ce au supravieţuit în sufletul celor de origine latină sunt doar ura şi invidia.
1) pronunciamento – cuvânt luat din spaniolă, însemnând lovitură de stat.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

ANUNŢURI

ANUNŢURI