Published On: mie, oct. 23rd, 2019

Psihologia politică şi apărarea socială (CXXVII)

nichiduta.ro

de Gustave Le Bonde_
Părerea personală că este imposibil să-i faci pe arabii din Algeria să trăiască conform normelor noastre de civilizaţie şi educaţie, este împărtăşită şi de alte persoane. Această opinie este exprimată de toţi cei care au studiat Algeria, fără să aibă vreun interes personal sau să fie orbiţi de prejudecăţi, pe scurt, este vorba de persoane eliberate de orice fel de idei preconcepute. Trebuie să mai adaug că această părere este împărtăşită şi de arabii cei mai citiţi. Acelaşi punct de vedere l-au avut şi musulmanii ce au binevoit să discute cu mine această problemă, musulmani din diferite categorii sociale, atât cei din Maroc, cât şi cei din străfundurile Asiei. Cu toţi au spus că efectul sigur pe care îl are educaţia noastră asupra lor este că îi transformă pe musulmani în duşmani înrăiţi ai europee-nilor pe care, până la contactul cu sistemul nostru de învăţământ şi civilizaţie, îi tratau cu indiferenţă. Toţi arabii mai destupaţi la minte, cu care am discutat, m-au lămurit pe deplin că singurul rezultat al strădaniilor noastre de a-i educa este acela că-i depravăm pe compatrioţii lor, obişnuindu-i să aibă necesităţi individuale superficiale, fără să le oferim, în schimb, şi mijloacele necesare pentru satisfacerea acestor noi nevoi de natură materială, ceea ce face ca soarta lor să se înrăutăţească, aducându-i în pragul revoltei. Uimitor este faptul că tocmai educaţia pe care, cu eforturi, încercăm să le-o impunem, este cea care le deschide larg ochii, făcându-i să vadă cât de mare este prăpastia care-i separă de europeeni. Paradoxal mai este şi faptul că fiecare pagină din cărţile noastre de istorie le destupă tot mai mult mintea, învăţându-i pe arabii învinşi că nimic nu este mai umilitor decât să te resemnezi, fără să te revolţi la adresa dominaţiei străine. Dacă educaţia europeeană se va generaliza în coloniile noastre mediteraneene, să nu ne mirăm că în curând strigătul musulmanilor algerieni va fi: Algeria să fie numai a arabilor!, după cum India să fie numai a hinduşilor! a devenit deja lozinca tuturor indigenilor din India, sufocată de pătrunderea civilizaţiei engleze pe teritoriul ei.
Astfel, putem foarte uşor să dovedim, ţinând cont de toate aceste fapte, fie că este vorba de India, de Algeria sau de orice altă ţară colonizată, cât de zadarnică este speranţa că putem schimba mentalitatea unui popor doar recurgând la educarea acestuia. Este foarte periculos să continuăm cu astfel de experimente, mai ales asupra unei naţii de care nu eşti pe depli sigur că a fost pacificată, deoarece, în realitate, ne-ar trebui o armată puternică pentru a o împiedica să se revolte.
Nu vreau să se înţeleagă că aş fi duşmanul educării. Nici pomeneală. Am vrut doar să arăt şi să demonstrez că genul de educare aplicabil europeenilor civilizaţi, nu are niciun pic de efect asupra celor ce aparţin altor civilizaţii şi cu atât mai puţin asupra celor care nu au niciun fel de civilizaţie.
Învăţământul de tip european ar trebui obligat să suporte unele modificări pentru a fi util raselor inferioare. Nu mă voi ocupa de acest aspect acum, dar voi face, în trecere, observaţia că adaptându-ne la necesităţile regiunilor colonizate, este de ajuns să le oferim noţiuni uşor de învăţat, referitor la elementele de bază ale matematicii şi la aplicaţiile ştinţei în agricultură, industrie sau în domeniul altor meserii manuale. În mod sigur, cei colonizaţi ar mai repede interesaţi de aceste lucruri decât să ştie pe dinafară genealogia regilor Franţei sau cauzele Războiului de O Sută de Ani. Cred că, în felul acesta, indigenii sar alege cu ceva care le-ar fi cu adevărat de mare folos. Dacă nu concep, în detaliu, programe de învăţământ este din cauza faptului că îmi dau seama cât de inutil va fi tot ce se va scrie, în legătură cu acest subiect.
Capitolul III Efectele psihologice ale instituţiilor
şi religiilor europeene, aflate în contact cu popoarele inferioare
Deci, singurul rezultat obţinut, de pe urma băgării pe gât, cu forţa, a educaţiei noaste europeene este acela că, invariabil, indigenul este demoralizat şi transformat într-un duşman îndârjit al europeanului, fără ca nivelul său intelectual să aibă parte de o schimbare în bine. Dar, lăsând de o parte efectele educaţiei europeene asupra indigenului, explicaţia încercând să o ofer mai târziu, în această carte, voi aborda, în primul rând, analizarea unui alt factor de asimilare şi anume influenţa instituţiilor europeene asupra indigenului din colonii.
Este foarte răspândită, în Franţa, ideea că poţi schimba mentalitatea unui popor, schimbându-i instituţiile. Nimic mai şubred decât această abordare. Ţinând cont de faptul că avem o puternică înclinaţie către uniformizare care, dacă nu rezistă în timp, cel puţin să reziste ca extindere în spaţiu, tindem să credem că actualele noastre instituţii sunt cele mai bune, iar temperamentul ne face să vrem să le impunem altora, că le convine sau nu. În general, bazate pe abstracţii şi rezultând din raţiunea pură, speculaţiile noastre politice şi sociale capătă rapid, pentru noi, autoritatea adevărului revelat. De asemenea, ţinând cont şi de faptul că avem apucături de apostoli, simţim nevoia de a răspândi aceste adevăruri, crezând că vom face lumea să fie mai fericită.
Majoritatea naţiunilor civilizate s-au dovedit a fi refractare la lecţiile noastre, trebuind să ne retragem în coloniile noastre, exagerând cu mult, în încercarea de a schimba mentalitatea indigenilor. Rezultatele obţinute sunt de cel mai mare interes pentru filozofi.
Treptat, teoriile noastre ne adus până în punctul de a transforma coloniile în vaste departamente franceze. Negrii, asiaticii, arabii, chiar şi triburile sălbatice au beneficiat de Declaraţia drepturilor omului,obligaţi fiind cu toţii să memoreze marile sale principii. Am obligat toate popoare colonizate să-şi exercite dreptul de vot, le-am dotat cu consilii municipale, consilii de arondisment, consilii generale, tibunale de toate felurile, cu deputaţi şi senatori care să le reprezinte în adunările generale. Negri cinstiţi şi de treabă, abia emancipaţi, a căror dezvoltare cerebrală poate fi asemănată cu cea a strămoşilor noştri din epoca pietrei cioplite, s-au pierdut în hăţişul complicaţiilor, caracteristice modernelor noastre maşinării administrative.
Acest regim administrativ funcţionează de ceva timp, putându-i evalua efectele, care, incontestabil, s-au dovedit catastrofale. Ţări care, pe vremuri erau prospere, după colonizare, au avut parte de decadenţa cea mai dezastruoasă. Conform statisticilor, sunt obligate să trăiască de pe urma bugetului ce le este repartizat de metropolă şi, permanent, prin reprezentanţii lor oficiali, aceste colonii se plâng mereu de lipsurile pe care trebuie să le suporte.
Cu toate că politica de asimilare a provocat ruinarea coloniilor noastre, se continuă cu încăpăţânare să se aplice o politică de şi mai extinsă asimilare.
Să nu vă închipuiţi că supuşii noştri din teritoriile de dincolo de mări sunt aşa de naivi cum par la prima vedere.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro