Published On: lun, oct. 14th, 2019

Psihologia politică şi apărarea socială (CXXIII)

nichiduta.ro

de Gustave Le Bonde_
***
La metodele noastre de asimilare forţată se adaugă, în coloniile mai îndepărtate, procedeele de autocraţie iacobină, ceea ce face ca aceste teritorii să devină foarte repede de nelocuit pentru europeeni. Cel mai mărunt guvernator, cel mai adesea produsul necopt la minte al politicii noastre, ajunge să se considere un potentat, comportându-se ca un tiran asiatic.
Ziarul Le Matin din 20 martie 1910, referitor la acest aspect, publica corespondenţa unui călător în Guiana, din care prezentăm un extras:
„Înalţii funcţionari, trimişi din metropolă, nu trec pe aici decât pentru a lămuri o afacere sau pentru a aranja o candidatură. Când poposesc prin aceste locuri, imediat sunt cuprinşi de nebunia autocratică, promulgă ucazuri înspăimântătoare, ordonă arestări, sechestrări, expulzări, răspândesc teroarea, pregătesc, fără să-şi dea seama, terenul pentru revoltă. Când, în ultimul moment, guvernul central îi cheamă înapoi, aceasta se întâmplă pentru a fi trimişi în altă parte, pentru a îndeplini o nouă misiune ce se speră a fi aducătoare de beneficii.
Dar pentru amărâtul de colonist, nu se garantează niciun fel de siguranţă a zilei de mâine; din punct de vedere politic, el are parte de arbitrariu; din punct de vedere comercial, tot de arbitrariu are parte. Aplicarea, după cum bate vântul, a tarifelor vamale permite administraţie locale să-l ruineze pe Pierre în folosul lui Paul. Nu există nicio garanţie pentru dezvoltarea unei afacer. Astfel, cupăraţi mult pământ pe care plantaţi arborele de cacao şi vi se promite o plată de 80 de centime când recoltarea va fi gata. În consecinţă, investiţi capital. Când vine momentul să încasaţi bani, aflaţi că suma promisă s-a redus la 30 de centime şi, în plus, nu mai sunt credite disponibile la buget pentru a fi plătită recolta. Colonistul protestează. l se răspunde: «Nu administraţia este cea care s-a dus în Franţa să vă contacteze. E treaba dumneavoastră ce aţi făcut aici.»”
Este uşor să-ţi dai seama în ce situaţie disperată îi aduce pe colonişti astfel de procedee. Rezultatul unei astfel de politici administrative, îţi sare în ochi, în comparaţie cu cea a ţărilor învecinate. În timp ce în Guiana engleză şi în Guiana olandeză s-a ajuns la un mare grad de prosperitate, în Guiana franceză s-a atins pragul cel mai de jos al sărăciei şi dezordinii.
Am arătat într-un capitol anterior, reproducând fragmente dintr-o circulară dată de actualul guvernator din Coasta de Fildeş, cât de neavenit de feroce erau metodele noastre de colonizare şi cât de mult exasperaseră populaţia. Un ziar englezesc, African Mail, observase, pe drept cuvânt, că revoltele tuturor băştinaşilor, cărora vroiam să le impunem cu forţa binefacerile civilizaţiei noastre, vor ajunge să ne fie fatale.
„Autorităţile recoltează ceea ce au semănat şi, de doi ani de zile, Coasta de Fildeş este teatrul unei permanente con-fruntără ce a dus la o situaţie fără precedent în analele Africii occidentale moderne.
Din ceea ce se întâmplă în Coasta de Fildeş putem trage mai multe învăţăminte dintre care cea mai importantă este nebunia cu care au fost impozitate triburile din pădure, acestea din urmă nealegându-se cu nimic de pe urma ocupării colonialiste. O astfel de politică fiscală nu poate fi aplicată decât folosindu-se metode brutale: incendierea satelor, incursiuni pline de sălbaticie şi provocarea de incidente dezonorate.
Atunci când o administraţie, ce se pretinde civilizată, expune în public, înfipte în vârful lănciilor, capetele retezate ale şefilor de trib răsculaţi, atunci când este ipotecată toată recolta satelor indigene pentru a fi plătite impozitele, nu trebuie să ne mai mirăm că toate comunităţile indigene îşi asumă riscul de a fi distruse complet, numai să scape de asuprirea odiosă”.
Ca un fel de consolare, pentru noi, francezii, de altfel o consolare destul de firavă, în ceea ce priveşte insuccesele noastre în materie de colonizare, putem spune că nici germanii nu au fost mai norocoşi decât noi. În ceea ce-i priveşte pe belgieni, aceştia au folosit metode mai dure decât ale noastre, dar, fiind mai capabili şi mai metodici decât noi, au ştiut să obţină bogăţii imense din colonia lor Congo. Nevând deloc pretenţia, cam ipocrită, că sunt binefăcătorii omenirii, belgienii s-au limitat doar la a fi binefăcătorii propriei lor ţări. De fapt, vorbind la modul general, în realitate, este singurul scop care trebuie să ne preocupe din clipa în care am început colonizarea altor teritorii.
Capitolul II Rezultatele psihologice ale educaţiei europeene aplicată popoarelor inferioare
Deci, până în acest moment, am discutat despre ideile franceze referitoare la colonizare. Abordând această problemă dintr-un punct de vedere mai special, urmează să analizăm ce influenţă a manifestat civilizaţia noastră europeană, instituţiile noastre, sistemul nostru de educare asupra populaţiilor indigene din colonii.
În Franţa, acest subiect a fost mereu sursa unor dezbateri pline de pasiune, constatându-se, până la urmă, drumul păgubos pe care s-au angajat atât puterea publică cât şi opinia majorităţii pentru a găsi o rezolvarea la problema colonizării.
Nu s-a pus problema decât cum să procedăm pentru ca arabii din Algeria, rasa galbenă din lndochina, negri din Martinica să ajungă să aibă mentalitatea noastră; de asemenea, cum să-i facem pe băştinaşii din coloniile noastre să adopte definitiv moravurile şi legile noastre, renunţând definitiv la ale lor, astfel încât aceste teritorii să devină o dată pentru totdeauna adevărate departamente franceze.
Actualmente, Franţa nu este singurul stat interesat de studierea acestei grave probleme ce a devenit una internaţională care, mai devreme sau mai târziu va ajunge să preocupe pe toate naţiunile ce au colonii.
Principiile generale pe care le apăr n-au găsit, în ţara noastră,suficient de mulţi adepţi. Pentru a le putea susţine în continuare, trebuie să ajungi la o convingere de nezdruncinat, ca rezultat a nenumăratelor călătorii după ce ai constatat pe viu că aceste principii asigură coloniilor engleze şi olandeze prosperitatea de care se bucură, în prezent. Con-ducându-se după metode psihologice foarte diferite, ai noştri nu prea au de ce să se bucure, dacă ne raportăm la statistici, la nemulţumirile unanime ale reprezentanţilor lor şi la povara tot mai apăsătoare pe care o impun coloniile bugetului nostru de stat.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro