Psihologia politică şi apărarea socială (CXVII)

de Gustave Le Bon_
Cartea a V-a Greşelile psihologiei politice în ceea ce priveşte colonizarea
Capitolul I Principiile noastre în impunerea colonizării
Luptele în plan econimic, pentru acapararea de noi pieţe, dintre Occident şi Orient, vor fi, în mod sigur, una dintre cele mai serioase preocupări ale secolului al XX-lea, ceea ce, în mod fatal va produce mult mai multe ruine şi vărsare de sânge decât toate războaiele din secolele trecute.
în acest conflict dintre două tipuri de civilizaţii ce nu mai poate evita confruntarea, coloniile vor juca un rol considerabil. Cu toate aceste, în ciuda evoluţiei evenimentelor,în prezent, se constată că noi, francezii, lăsăm impresia că nu mai avem niciun interes să ne păstrăm coloniile. Cu toate aceste nu ar trebui să fim indiferenţi în ceea ce le priveşte.
Administrarea coloniilor, întemeiate de diferite naţiuni europeene, se bazează pe câteva principii foarte clare. Aceste principii, având la bază experienţa, după cum se pare, ar trebui să fie generale, dar, în realitate, diferă de la un popor la altul.
Poate este exagerat să spui că principiile diferă de la un popor la altul, deoarece, în ceea ce priveşte puterile europene, se pot distinge, referitor la metodele de colonizare, două categorii. în prima, noi, francezii, suntem aprope izolaţi, iar în cea de-a doua intră majoritatea celorlalte naţiuni. Diferitele naţiuni care au întemeiat colonii au drept scop să le păstreze pentru a obţine profituri de pe urma lor. Francezii, considerându-se cu mult deasupra acostor preocupări meschine, fără să uite că rolul lor este să aducă popoarelor colonizate, binefacerile civilizaţiei, se încăpăţânează să le guverneze folosind instituţiile lor şi ideile pe care le au despre ce înseamnă a-i conduce pe alţii. Din nefericire, instituţiile şi ideile francezilor sunt respinse de unanimitate de către popoarele colonizate de ei. Convinşi că avem mereu dreptate, persistăm în impunerea doctrinelor noastre şi vom continua să procedăm în felul acesta până când o serie suficient de mare de dezastre ne va dovedi că, în ceea ce priveşte colonizarea, atât teoretic, cât şi practic, marile noastre principii sunt nişte lamentabile greşeli.
într-un capitol al cărţii mele, Civilizaţiile Indiei, am arătat care sunt principiile de bază, aplicate de Anglia pentru cucerirea şi administrarea coloniilor sale, în special a Indiei; cum aceasta din urmă a putut fi cucerită şi supusă folosindu-se ca armă eficientă atât banii, cât şi oameni ce au putut fi cumpăraţi, oameni proveniţi din mijlocul popoarelor Indiei cucerite; cum a fost administrată cu înţelepciune şi luciditate; am demonstrat, de asemenea, cum, recent, prin aplicarea unui principiu psihologic eronat, India, această gigantică porţiune a imperiului englez, va reuşi, tot ce se poate, să se elibereze, până la urmă, de cuceritorii săi.
Fiind obligat, datorită subiectului acestei cărţi, să nu mă întind prea mult cu vorba, am să mă limitez, în acest capitol, să identific cele mai folosite idei pe care le aplică Franţa în administrarea cele mai apropiate colonii, Algeria, analizând consecinţele pe care le va produce aplicarea negândită a acestora.
S-au scris nenumărate studii despre Algeria, dar numai două dintre ele, redactate de autori foarte competenţi, rezumă profesional numitorul comun al opiniilor admise oficial. Unul dintre cele două studii îl are ca autorul pe savantul profesor al Colegiului Franţei, domnul Leroy-Beualieu, iar celălat, pe fostul consul, domnul Vignon.
Nu urmăresc, în acest capitol, să examinez în detali rezultatele colonizării algeriene, dar vreau să scot în evidenţă numai valoarea ideilor fundamentale, sub aspect psihologic, după care s-a condus şi, după cum se pare, va continua să se conducă multă vreme de acum înainte, administraţia noastră. Deci, atitudinea mea critică se va referi doar la principii şi nu la oamenii care le aplică. După cum se ştie, oamenii de Stat acţionează conform necesităţilor politice, nu conform teoriilor, iar necesităţile sunt copiii opiniei publice.în consecinţă, trebuie să vorbim despre opinia publică şi nu despre oamenii politici care sunt obligaţi să ţină, totuşi, cont de ea, deoarece ei nu mai sunt suficient de puternici pentru a guverna, ignorând-o. Acum, este foarte dificil să schimbi cu uşurinţă opinia publică, deoarece, dacă poporul francez s-a dovedit a fi cel mai revoluţionar popor din lume, de fapt, în sinea sa, el este şi cel mai conservator din univers.
Algeria, o ţară la fel de mare ca Franţa, este puţin populată. După cum ne asigură, liniştitor, rapoartele oficiale, Algeria este locuită de cinci milioane de musulmani, devotaţi cu totul instituţiilor noastre; în realitate, acest devotament trebuie întărit cu ajutorul unei armate ce are 60.000 de solsaţi. Cu alte cuvinte, o armată aproape egală ca număr de oameni cu cea pe care o foloseşte Anglia pentru a ţine în frâu 250 de milioane de hinduşi, la care se adaugă alte 50 de milioane de musulmani, la fel de redutabili şi greu de stăpânit ca şi coreligionarii lor algerieni.
Mulţi dintre musulmanii din India sunt arabi propriu-zişi. îi găsim mai ales în imperiul Nizam. La Hyderabad, ei alcătuiesc o populaţie aşa de fanatică, sub aspect religios, şi de periculoasă, încât guvernul englez a decis să interzică definitiv europeenilor să mai circule pe străzile Hyderabadului fără să aibă permis şi escortă. Pe de altă parte, în regatele Indiei, se aplică un principiu general, conform căruia se interzice, cât de mult se poate, contactul indigenilor cu europeeni.
Fiecare oraş din India este împărţit în două, demarcarea întinzându-se pe o distanţă de mai mulţi kilometri, prin această delimitare constituindu-se zona indigenă, separată de cea europeană, aceasta din urmă fiind numită cantonament.
Dar, revenind la Algeria, în mijlocul populaţiei sale musulmane trăieşte un număr de 800.000 de europeeni, din care doar jumătate este de naţionalitate franceză, restul fiind de origine spaniolă, italiană, malteză, etc. Aceste elemente europeene, cu origini atât de diferite, nu se amestecă cu musulmanii, ci doar între ele şi va veni o zi când, din acest amestec, va rezulta o populaţie nouă cu caracteristici bine definite, iar interesele acesteia, este de la sine înţeles, nu vor mai fi identice cu cele ale metropolei, ci cu cele ale Algeriei. Deocamdată, deja metropola începe să semene cu un fel de Mecena extrem de generos, dotând gratuit Algeria cu clădiri destinate instituţiilor publice, căi ferate, acordând diferite subvenţii.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Jandarmii sunt pe baricade

Jandarmii dâmboviţeni vor asigura măsurile de ordine şi siguranţă publică pe timpul desfăşurării meciului de fotbal dintre echipele CSM FLACĂRA MORENI şi PROGRESUL SPARTAC BUCUREŞTI, din cadrul Cupei României, care se va disputa miercuri, 28 august a.c., începând cu ora 17.30 pe Stadionul „Flacăra” din municipiul Moreni. Jandarmii vor fi […]