Psihologia Politică şi Apărarea Socială (CLXI)

de Gustave Le Bon_
Fiecare fatalitate creată artificial produce o evoluţie necesară inevitabilă. Neam referit mai înainte la războiul din 1870. Mulţi francezi au uitat ce s-a petrecut atunci, astfel încât un profesor de Şcoala normală superioară a semnalat într-un articol publicat în Temps că unii candidaţi la admiterea în această instituţie chiar haber n-au că a avut loc respectivul conflict dintre francezi şi prusaci. în realitate, suferim şi acum de pe urma consecinţelor acestui război, consecinţe care nu numai că au influenţat evoluţia Franţei, dar şi a Europei.Astfel, doar din punct de vedere financiar noi continuăm să plătim anual 450 de milioane de franci din totalul de 15 miliarde de franci cât ne-a costat acest război. Pe de altă parte, înfrângerea ne costă usturător de mult deoarece vecinii noştri victorioşi nu ratează nicio ocazie de a ne tot ameninţa astfel încât de teamă de a nu fi din nou atacaţi, conform calculelor făcute de domnul Cochery, am ajuns să cheltuim 53 de miliarde de franci doar cu propria înarmare pentru a face faţă unei posibile invazii.
Aici am ajuns din cauza faptului că oamenii noştri politici nu au fost prevăzători, dându-ne astfel seama cât de preţioşi sunt pentru alte ţări politicienii capabili de a privi puţin mai mult în viitor, nemulţumindu-se doar cu prezentul, ceea ce-i ajută să evite să creeze condiţiile favorabile pentru apariţia unpr fatalităţi de nedorit. Din păcate astfel de politicieni sunt rari, majoritatea mulţumindu-se doar să consume decizional numai prezentul în care trăiesc fără să-i intereseze analizarea unui posibil viitor.
De când a apărut şi sa impus parlamentarismul, cei mai mulţi oameni de Stat consideră că politica nu este altceva decât arta de a vorbi convingător maselor fără să-i intereseze dacă trebuie să şi gândească bine. A-ţi seduce şi con-vige auditoriul folosind doar cuvintele pe care acesta vrea să le audă, nu este altceva decât un succes efemer pentru politicianul respectiv, fără consecinţe pozitive pentru evoluţia socială a unui
Stat.
Ajuns să creadă că numai ceea ce spune el este adevărata realitate, omul de Stat care, de altfel este un bun orator, ajunge până la urmă să fie ceea ce este: un politician mediocru ce va fi până la urmă respins de cei ce l-au ascultat. în realitate nu este de ajuns să ştii doar să vorbeşti pe placul maselor. în realitate este nevoie să posezi acea abilitate de a cunoaşte bine oamenii şi lucrurile ce te înconjoară. Doar astfel un politician este capabil să ia deciziile corecte, energice şi rapide ce asigură continuitatea efortului generator de efecte durabile pentru societate.
Pentru politicianul obişnuit doar să ţină discursuri ce satisfac numai nevoia maselor de a li se explica nu şi de analiza în profunzime ceea ce se explică, duce la apariţia unor evenimente produse doar de cauze foarte simpliste.
în astfel de cazuri, adfevărul este mereu cu totul altul. Majoritate nu înţelege că fenomenele istorice nu pot fi explcate doar prin evidenţa faptului, prin ceea ce l-a produs imediat, prin abordare simplă, totul fiind mult mai complex, avâd cauzalitatea nu în prezentul apropiat, ci în trecutul îndepărtat cu mult mai complex decât s-ar crede la prima vedere.
Iată de ce majoritatea actualilor oameni de Stat nu are capacitatea de a prevede consecinţele deciziilor lor politice. Dacă nu ar mai lua ideile lor drept fapte reale, nu ar mai face greşeala de a crede că ideile lor pot modifica faptele şi astfel ar percepe realitatea prezentului în care trăiesc, ei ar fi capabili să prevadă cât de cât ceea ce se va întâmpla.
De fapt, omul de Stat incapabil de a prevede corect evoluţia faptelor devine un creator de fatalităţi dezastruoase pen

tru naţiunea sa. Dacă acum Anglia se zbate să facă faţă situaţie create de creşterea impozitelor, creştere necesară pentru a mări forţa de luptă a flotile sale militare din cauza ameninţării crescânde pe care o reprezintă Germania, acesta se întâmplă din cauza faptului că în urmă cu patruzeci de ani politicienii Marii Britanii nu au fost capabili să prevadă ascensiunea Germaniei. Doar pentru a da satisfacţie unor ranchiuni pe care un adevărat om politic trebuia să nu le bage în seamă, Anglia a refuzat, după terminarea războiului franco-prusac, să susţină idea unui Cogres care ar fi limitat pretenţiile Germaniei victorioase şi ar fi schimbat viitorul politic al Europei. Posibilitatea ţinerii unui astfel de congres a fost coşmarul lui Bismarck. După cum a scris în Memoriile sale, s-a gândit zi şi noapte cum să împiedice ţinerea sa. Acest mare psiholog a înţeles foarte bine că un astfel de congres poate să „erodeze preţul pe care-l obţinuse prin victoria sa împotriva francezilor”. El a speculat abil ranchiuna ce ne-o purtau politicienii englezii din cauza victoriilor lui Napoleon, din timpul campaniei egiptene. împiedicând ţinerea Congresului, Bismarck a reuşity să păstreze teritoriile franceze anexate Germaniei după războiul din 1870. De fapt, este ceea ce va face la rândul său când va reuşi să impună ţinerea Congresului de la Berlin prin care i-a obligat pe ruşii victorioşi împotriva turcilor să renunţe să mai pună stăpânire pe teritoriile din componenţa Imperiului otoman, pe care puseseră ochii.
într-adevăr, în ciuda înfrângerii noastre, un astfel de Congres nu ar fi permis, până la urmă, să fie tulburat echilibrul politic din Europa, în folosul unei singure puteri. Oare Anglia, Austria şi Rusia să nu fi fost deloc interesate să împiedice apariţia unui Stat preponderent puternic în Europa Centrală? Greşeala făcută atunci mai ales de către politicienii englezi, este plătită cu vârf şi îndesat de către Marea Britanie ce asistă, incapabilă de a reacţiona, la creşterea puterii miltare şi economice a Germaniei.
Destinul popoarelor de origine latină a devenit nesigur, în prezent, deoarece politicienii acestor naţiuni au o existenţă efemeră, netrăind decât pentru prezentul în care se află, fără să fie preocupaţi de viitorul lor politic. O politică care nu este preocupată decât de prezentul imediat este una inferioară, sortită să suporte toate loviturile fatalităţii. în politică ca şi în industrie, succesul aparţine doar celor care se dovedesc capabili de a prevede cursul evenimentelor.
Istoria recentă a Belgiei ne oferă un exemplu frapant. Acum patruzeci de ani, Africa era puţin cunoscută. Doar câţiva exploratori îndrăzneţi începuseră să dezvăluie lumii faţa ascunsă a Africii. Un tânăr rege, capabil să anticipeze evoluţia evenimentelor politice, a înţeles că Asia, scăpându-le europeniilor de sub control, viitorul era Africa. Astfel, aproape fără să aibă resursele financiare necesare, în ciuda opoziţiei şi neîncrederii supuşilor săi, a pus bazele, în centru continentului african, al unui imperiu ce a crescut progresiv, ajungând să aibă o suprafaţă egală cu jumătatea din cea a Rusiei. Până la urmă, acest teritoriu a devenit pentru Belgia o sursă aşa de mare de bogăţie, încât aceast mic Stat a ajuns să se afle printre marile puteri economice ale lumii. Practic, acestea sunt consecinţele favorabile pentru o naţiune atunci când aceasta are un conducător sau un grup de politicieni capabili să anticipeze evoluţia evenimentelor, în viitor.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Pădure mistuita de flacari în comuna Buciumeni

Mai bine de 6 ore, 8 pompieri de la Garda de Intervenţie Fieni, alături de 10 pompieri voluntari din cadrul SVSU Buciumeni şi 5 sivicultori din cadrul Ocolului Silvic Pucioasa, s-au luptat cu un incendiu de litieră de pădure izbucnit pe Culmea Brata (sat Valea Leurzii – comuna Buciumeni). Pentru […]