Published On: vin, Dec 22nd, 2017

PASTORALĂ DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE NAŞTERII DOMNULUI NAŞTEREA DOMNULUI – Izvor de iubire şi viaţă creştină

NIFON PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL ŞI TUTUROR DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI DIN ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIŞTEI, HAR, PACE ŞI AJUTOR DE LA DUMNEZEU, IAR DE LA NOI,
ARHIPĂSTORUL VOSTRU,
PĂRINTEASCĂ ÎMBRĂŢIŞARE
ŞI „
ARHIEREASCĂ BINECUVÂNTARE
„Taină străină şi preamărită văd:
cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara,
ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudân-
du-L Îl preamărim!”
Iubiţii mei fii sufleteşti,
slujitori ai altarelor şi dreptmăritori
creştini,
Vestea, plină de speranţă şi de bucurie a Naşterii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat – Mântuitorului lumii, „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4), răzbate, cu vigoare şi forţă, prin secole, sfâşiind întunericul lumii, alungând deznădejdea şi dăruind fiecăruia dintre noi încredere statornică şi credinţă tare în iubirea atotmilostivă şi atotcuprinzătoare a Bunului Dumnezeu.
Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu „ne-a întors către primăvara bucuriei, după ce a luat asupra Sa chipul nostru şi l-a înnoit prin luarea Trupului Său” (Sfântul Ioan Dam-aschin).
Evenimentul minunat al Naşterii Domnului s-a petrecut în Betleemul Iudeii, un mic oraş de la capătul Imperiului Roman, într-o iesle săracă de la marginea cetăţii, ceea ce ne arată faptul că înaintea lui Dumnezeu nimic şi nimeni nu este mic sau neînsemnat, ci toate au sens şi importanţă, iar iubirea Lui învăluie totul. Acolo, într-o noapte întunecoasă şi rece, Domnul a ales să Se nască pentru mântuirea noastră, luminând veacurile, lumea şi întreaga istorie umană.
Primii care au aflat de Naşterea Mântuitorului lumii şi s-au bucurat de această nespusă veste au fost păstorii ce se aflau cu turmele lor pe câmpurile dimprejurul Betleemului şi care, cuprinşi de strălucirea luminii dumnezeieşti, au primit de la înger această Veste Bună, nemaiauzită în întreaga istorie a mântuirii: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Căci, vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David ” (Luca 2, 10-11).
Încredinţaţi de acesta, păstorii au mers în ieslea din Betleem şi au văzut pe Fiul Întrupat, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, L-au simţit şi L-au adorat, lăsându-se cuprinşi de această mare bucurie a faptului că Dumnezeu străbate, cu statornicie, toate drumurile vieţii noastre, se alătură nouă pe întreg parcursul vieţii, ca Cel mai bun şi mai apropiat prieten.
Această unică veste şi mare bucurie au împărtăşit-o, apoi, şi altora, devenind misionari ai bucuriei şi ai milostivirii dumnezeieşti, căci nu o puteau ţine numai pentru ei, deoarece „lumina luminează în întuneric” (loan 1, 5), iar bucuria autentică nu poate fi trăită în singurătate, ci numai în comuniune şi iubire.
După aceea, înţelepţii veniţi din adâncul lumii Orientului, vestiţii magi ce emanau bogăţie, putere şi ştiinţă, îndrumaţi de lumina unei stele, simbol al înţelepciunii dumnezeieşti, au venit şi ei, căutători vaşnici ai înţelepciunii, să I se închine Celui ce numai Unul singur poate da sens vieţii omului şi care reprezintă singura înţelepciune adevărată şi comoară a omului.
Deşi au adus cu ei aur, smirnă şi tămâie (Matei 2, 11), celebrele şi prisositoarele simboluri ale vieţii, îndeletnicirii şi respectului lor, au descoperit, înaintea Celui ce a făcut cerul şi pământul, cu toate cele ce sunt într-însele, că adevărata bogăţie este constituită de aflarea şi urmarea lui Dumnezeu: singura bogăţie care nu se strică, nu piere, nu poate fi furată, o putem lua cu noi oriunde şi ne descoperă sensul adevărat al existenţei. Iubiţi fii sufleteşti,
Domnul şi Creatorul lumii „coboară”, în Chip de rob, la noi, pentru a mărturisi, cu viaţa Sa, că omul este cea mai importantă făptură a Sa, pentru a cărui mântuire, El, Cel tare şi puternic, nu pregetă a face totul, arătându-ne adevăratul drum de urmat în viaţă, dezvăluindu-ne sensul existenţei noastre şi calea care ne conduce în Împărăţia Sa.
Nădejdea milenară a omenirii, ceea ce au crezut şi au sperat înţelepţii, păgânii şi profeţii Vechiului Testament, s-a împlinit acum, împărtăşindu-ne certitudinea că Dumnezeu ne-a creat pentru a ne bucura de viaţă deplină, în comuniunea de iubire cu El, trăind „cu înţelepciune, cu dreptate şi cu evlavie” (Tit 2, 12).
Dumnezeu S-a întrupat, adică a venit la noi, în mod concret, căci îmbrăcând haina materiei, devenind fragil, Unul dintre noi, la fel ca noi şi mereu alături de noi, ne-a dat posibilitatea de a fi cunoscut în mod concret, oferindu-ne o relaţie directă, puternică şi dinamică cu El.
În Pruncul din Ieslea Betleemului, poţi să-L atingi, să-L vezi şi să-I vorbeşti Lui Dumnezeu Însuşi, care, prin venirea Sa în lume, ne-a dat suprema pildă de smerenie, generozitate şi bunătate, îndemnându-ne să mergem şi noi pe acest drum deschis de El, pentru că în smerenie se dezvăluie întreaga Sa măreţie, strălucire şi putere. Pentru aceasta, „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut mărirea Lui, mărire ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (loan 1, 14).
Această bucurie a venirii Sale printre noi, cu adevărat singurul lucru nou sub soare şi singura revoluţie autentică din istoria omenirii, ne susţine credinţa, ne animă speranţa şi ne însufleţeşte iubirea de a ne implica în lumea în care trăim, pentru a o schimba şi a o transforma, după nemuritoarele principii ale Evangheliei lui Hristos Domnul.
Întreaga Creştinătate celebrează Naşterea Domnului cu acea mare bucurie şi veste că Dumnezeu nu conteneşte să intre pururea în viaţa noastră, să fie alături de noi, se ne însoţească în mod nevăzut, să ne protejeze, să ne ajute şi să ne iubească neîncetat, cu o iubire infinită, ca pe fiii şi fiicele Sale, fără nicio discriminare.
Această slăvită sărbătoare vine în vieţile noastre, renăscându-ne în suflete acea delicată gingăşie a copilăriei noastre, vegheaţi de iubirea generoasă a părinţilor, în acel paradis al căminului familial, imagine ce o purtăm în inimile noastre ca pe un dar de mare preţ.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, Sărbătoarea Naşterii Domnului este un îndemn la iubire, la pace şi la viaţă autentică, la a împărtăşi aproapelui nostru, cu generozitate şi bunăvoinţă, credinţa şi hotărârea noastră de a fi alături de el în momente de încercare, necaz şi suferinţă, de a-l ajuta pentru a depăşi, cu demnitate, provocările vieţii, pentru a ne înfăţişa înaintea lui Dumnezeu în solidară comuniune de iubire.
Pentru aceasta, avem datoria de a ne apleca asupra nevoilor concrete ale celor de lângă noi, din comunitatea şi lumea noastră, pentru a fi cei care, cu străşnicie, reflectăm iubirea milostivă a Bunului Dumnezeu şi contribuim la clădirea societăţii creştine, pline de iubire.
Prin mărturia bucuriei, a speranţei şi a iubirii noastre solidare, vom reuşi să îndepărtăm ura, dezbinarea, cearta, răutatea şi tot întunericul care ne împiedică să trăim în mod deplin autentica viaţă în Hristos, în comuniune frăţească cu semenii noştri. Căci, aşa cum spune Sfânta Scriptură, trebuie „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu” (Efeseni 4, 22-24).
Naşterea Domnului este o sărbătoare tradiţională şi românească, când toţi membrii familiei se regăsesc împreună, la rugăciune, comuniune bisericească şi masă de sărbătoare, pentru a se bucura de marele dar făcut de Dumnezeu, nouă, tuturor – Întruparea Fiului Său Cel iubit – eveniment „prin care omul îşi recapătă demnitatea originară” (Sfântul loan Gură de Aur).
Acest luminos praznic trebuie să ne găsească cu inimile curate şi bune, încărcate de bunăvoinţă, generozitate şi iubire, pentru ca Mântuitorul Hristos să-Şi poată face sălaş în ele, să Se nască în sufletele noastre, să „ia chip” în noi (Filipeni 2, 7), pentru a ne putea bucura, cu adevărat, de spiritul sărbătorii, pentru a deveni mai buni.
Şi în acest an, Arhiepiscopia Târ-goviştei s-a implicat cu hotărâre în sprijinirea şi promovarea familiei tradiţionale, ca valoare creştină şi românească fundamentală, ce susţine identitatea noastră naţională şi religioasă, fapt pentru care vă îndemnăm să contribuiţi la afirmarea acesteia, alături de celelalte principii ale vieţii creştine, în Duhul Sfintei noastre Biserici străbune.
Iubiţii mei fii duhovniceşti, Prin bunăvoinţa Tatălui ceresc, ne aflăm la finalul anului 2017, an proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe drept „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, în Patriarhia Română”, recunoscători pentru aprofundarea rodnică a rolului pastoral-misionar al sfintelor icoane în cultul nostru ortodox, precum şi lămuriţi asupra importanţei pe care vrednicul de pomenire Patriarh Justinian, dimpreună cu ceilalţi apărători ai credinţei noastre, l-au avut în vremuri de cumpănă pentru neamul şi Biserica noastră.
Pentru a celebra gloria primului centru tipografic românesc de la Târ-govişte, dar şi pentru a sprijini misiunea educaţională şi culturală a Bisericii din Eparhia noastră, am tipărit volumele: 1) „Diaconul Coresi – ctitor de limbă română, misionar al credinţei străbune şi slujitor devotat al neamului românesc”; 2) „Catedrala Mitropolitană din Târgovişte -simbol al efervescenţei misionare, spirituale şi culturale muntene – 500 de ani de la începutul ridicării ei”; 3) „Adevărul şi frumuseţea credinţei creştine – îndrumător pentru tinerii de azi”; 4) „Ieromonahul Macarie şi excelenţa tipografică de la Târ-govişte în secolele XVI-XVIII”; 5) volumul Simpozionului Internaţional „Artă şi civilizaţie în spaţiile monahale româneşti”, cu titlul „Icoana fresca mozaicul”; 6) broşura „Mânăstirea Stelea”, precum şi broşurile misionare destinate tinerilor şi intitulate: 7) ‘Tinerii în comunitatea parohială”; 8) „Cultul bisericesc” şi 9) „Arta – expresie a frumuseţii dumnezeieşti”. Ele au fost prezentate, în mod oficial, cu ocazia sărbătorii Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti, în ziua de 11 august, în prezenţa miilor de pelerini şi închinători care au fost prezenţi, dar şi la 10 septembrie, cu prilejul sfinţirii bisericii Mânăstirii Stelea din Târgovişte.
Iubiţi fii sufleteşti,
Mulţumitori lui Dumnezeu, „Cel de la care vine tot lucrul cel bun şi desăvârşit”, Îi invocăm binecuvântarea şi ajutorul şi în anul 2018, an ce a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre drept: „Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam” şi „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”, teme ce vor fi aprofundate, cât mai bine, în cadrul evenimentelor spirituale din Eparhia noastră, în anul ce vine. Acum, în prag de inaugurare a sărbătorilor, naţionale şi bisericeşti, dedicate Centenarului Marii Unirii de la 1918, trebuie ca noi toţi, fii şi fiice ale neamului românesc, să ne manifestăm cu credinţă şi iubire unii faţă de alţii, în solidaritate şi bună conlucrare, pentru a celebra jertfa tuturor înaintaşilor neamului nostru care au făcut posibilă Unirea cea Mare. Biserica noastră strămoşească va oferi neamului nostru, ca dar de centenar, Catedrala Naţională Ortodoxă din Bucureşti, care va fi sfinţită în ziua de 30 noiembrie 2018, cu ocazia sărbătorii Sfântului Apostol Andrei -Ocrotitorul neamului românesc. Împărtăşindu-vă, din inimă, aceste gânduri, vă îmbrăţişez, pe toţi, preoţi şi credincioşi, tineri şi vârstnici, dorindu-vă să petreceţi sărbătorile Naşterii Domnului, Anului Nou şi Botezului Domnului, în pace, sănătate şi iubire! La anul şi la mulţi ani!
Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul rugător,
pentru binele şi bucuria voastră, a tuturor,
t N I F O N Arhiepiscop şi Mitropolit

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>