Nu sta în întuneric

Preot StefanescuPreot loan ŞTEFĂNESCU
Este o zi de duminică. După ce am fost la biserică cu familia, ne-am întors acasă bucuroşi şi am servit masa. După masă, fetiţa a deschis televizorul pe un post unde, în mijlocul unei mulţimi, doi bărbaţi se ţineau de mână şi se dezmierdau în timp ce le povesteau jurnaliştilor detaliile nunţii lor. Perechea proaspăt căsătorită spunea că vrea să adopte un copil. Camerele de luat vederi înregistrează totul ca să răspândească această „murdărie” la toată lumea.
Homosexualii, care până acum îşi tăinuiau stilul de viaţă, nu ezită să iasă în stradă.
Ce se întâmplă? De ce a devenit normal un lucru pe care Biblia îl condamnă ca fiind păcat? Să ne amintim că locuitorii Sadomei au încercat să spargă uşa casei lui Lot, ca să ia pe cei doi musafiri şi să aibă relaţii sexuale cu ei. Din acest motiv se foloseşte şi cuvântul „sodomie”, ca sinonim pentru homosexualitate. Ori Dumnezeu şi-a manifestat dezacordul faţă de un astfel de comportament (Facere 19, 1-11).
Presiunea pe care o exercită unii, ca să acceptăm un lucru condamnat de Biblie, este un joc murdar împotriva credinţei noastre.
Dicţionarul defineşte cuvântul „normal” astfel: „care este potrivit cu starea firească a lucrurilor”. Care este starea firească a lucrurilor? Este normal să mănânci cu gura. Sunt liber să încerc să mănânc cu urechile, dar nu pot să mă aştept ca oamenii să considere că ideea mea este normală, firească şi adevărată.
Generaţia în care trăim şi-a pierdut înţelegerea asupra naturii umane. Ea trăieşte aproape în întregime pentru a obţine plăcerea fizică. Nu recunoaşte dimensiunea spirituală a fiinţei umane. Deşi unii încearcă să o nege, nu pot schimba realitatea. Nu putem alege să fim sau să nu fim spirituali. Nu putem să hotărâm noi în această privinţă, pentru că aşa am ieşit din mâna Creatorului. Viaţa noastră va fi împlinită numai dacă vom trăi în armonie cu El şi dacă vom respecta integritatea şi unitatea dimensiunilor cu care ne-a înzestrat.
Iată un exemplu: Să luăm o pasăre şi să o punem într-o colivie de aur, împodobită cu diamante. Să punem în colivie multă hrană şi apă, şi dacă vrem, să-i oferim aer condiţionat proaspăt, potrivit cu nevoile ei. Credeţi că va fi vreodată fericită? Niciodată! Pentru că ea este o pasăre, născută să zboare nestingherită. Este adevărat că are nevoie de apă şi de hrană, dar ceea ce o face fericită este libertatea.
Oamenii cred şi ei că sunt liberi atunci când fac tot ce vor, dar ei sunt de fapt prizonierii plăcerii. Cineva spunea că: libertatea formală nu este suficientă ca să fii fericit cu adevărat. Statul sau guvernul îţi poate garanta libertatea trupului, dar nu şi libertatea sufletului.
Cei care trăiesc sub un regim totalitar, nu suferă mai mult decât cei care trăiesc în ţări absolut libere. De ce? Fiindcă aceştia din urmă sunt prizonierii propriilor complexe şi înclinaţii, ai propriului egoism, ai prorpiilor ambiţii, duşmănii sau vicii şi ai altor lucruri care constituie partea întunecată a psihologiei umane. Prizonierii de acest fel nu pot fi niciodată fericiţi sau mulţumiţi în mod real. În frustrarea lor, mulţi recurg la o viaţă de plăceri şi dau frâu liber imoralităţii. Cei care încearcă să trăiască în afara credinţei în Hristos, îşi închid singuri uşa temniţei. Oricât de incredibil ar părea, factorii cei mai frecvenţi care îi privează pe oameni de libertate sunt: obscenitatea, pornografia, violenţa şi homosexualitatea. Ce fac oamenii ca să răspundă strigătului inimii lor frustrate? Se afundă în tot felul de perversiuni şi vicii.
Dar ştim episodul cu femeia păcătoasă, când Mântuitorul a scris pe nisip pentru acuzatorii ei: „Cine este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” (loan 8,7). Dar nimeni nu a îndrăznit să arunce, iar Bunul Dumnezeu a iertat-o, reco-mandându-i: „de acum să nu mai păcătuieşti.”
Aşadar, El ne aşteaptă pe toţi să ne schimbe inima şi viaţa în bine. Cine îl refuză, respinge „Lumina”. Şi cine este în întuneric, nu vede, nu înţelege, nu profită, nu trăieşte. Nu e timp să stai în întuneric, ci, din contră, e vremea potrivită a ne împărtăşi din Potirul Luminii creştine pentru a ne salva. Nu poate înţelege asta cine este orb!!! Nesocotit e omul care, în mijlocul unei lumini atât de mari, caută să rămână în întuneric!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Elevii Şcolii Gimnaziale "I. Al. Brătescu Voineşti" Târgovişte, evacuaţi de urgenţă din sălile de clasă

Sute de elevi de la Şcoala Gimnazială „I. Al. Brătescu Voineşti” Târgovişte au fost evacuaţi luni de dimineaţă din sălile de clasă de pompieri, în urma unui cutremur devastator. Din fericire, intervenţia nu a fost decât un exerciţiu specific cu forţe şi mijloace în teren, organizat de Detaşamentul de Pompieri […]