Published On: mie, ian. 13th, 2016

Moştenitorii Fanarului

politia de frontieraRomanii sunt cei care au spus „patria mea este acolo unde mă simt bine”, dar ei au spus acest lucru în contextul în care se deplasau în interiorul unui imperiu a cărui suprafaţă au tot mărit-o. Romanii se deplasau în calitate de cuceritori, erau pragmatici. În contact cu alte civilizaţii, împrumutau elemente de cultură, de viaţă socială, dacă era rentabil sub aspect social şi… economic. La romani, scopul scuza intenţiile de a fi cuceitori, în consecinţă de a trăi mai bine. La românii de azi care se consideră urmaşii romanilor, scopul scuză doar egoismul şi mentalitatea de lichea. Civilizaţia romană a devenit puternică prin cuceriri de teritorii, prin împrumuturi de elemente culturale. De aceea se spune, la modul general, că după ce au invadat şi cucerit Grecia, romanii au fost cuceriţi de cultura greacă. Conform tradiţiei istorice, putem spune că civilizaţia romană s-a născut odată cu fondarea Romei, în anul 753, înainte de naşterea lui Hristos, dispărând definitiv în anul 1453, după naşterea lui Hristos, când a fost cucerit Constantinopolele. Dar, revenind la ideea iniţială, romanii nu au emigrat, au cucerit, pe când românii doar emigrează şi sunt asimilaţi definitiv, până la anihilarea lor culturală totală. Când au pătruns pe noi teritorii, romanii nu erau animaţi doar de inteţia de a cucerii, ei erau animaţi şi de ideea de a implementa definitiv elementele de bază ale civilizaţiei lor, deoarece civilizaţia lor însemna administrare pragmatică şi confort. Românii nu s-au deplasat în calitate de cuceritori, ci, pentru a recurge la comparaţie ca termen constitutiv al argumentaţiei, doar în calitate de popor migrator. Civilizaţia romană a durat, din punct de vedere administrativ şi militar, din 753 î. H. până în 1453 d. H., adică 2206 de ani. Romanii au cucerit şi civilizat. Ceva asemănător fac Statele Unite, în prezent, dar nu au forţa pe care au avut-o romanii. Cu bani şi cu arme nu poţi cuceri la infinit, drept dovadă catastrofele cu efecte negative în plan politic, economic, social şi psihologic pe care le-au reprezentat războaiele din Coreea, Vietnam şi Afganistan. Poate părea paradoxal, dar Statele Unite există ca mare putere militară şi economică, fiindcă există Rusia.
Condamnaţi la dispariţie
Dar, revenind la comparaţia, ce-i drept succintă, dintre civilizaţia romană şi cea română, putem spune că cea romană s-a creat singură, pe când cea română a fost creată de alţii, din exterior şi tot din exterior va fi distrusă, cu totala concurenţă a românilor din interiorul statului lor, deoarece românii actuali au devenit un popor de lingăi, de laşi, de imitatori care preferă să existe doar corupând şi lăsându-se corupţi. Spre deosebire de romani, românii nu luptă, preferă să fie supuşi sau să emigreze. Romanii nu s-au vândut altora, ci au vândut nu doar marfă, cea specifică timpului, au vândut şi elemente de… civilizaţie, ceea ce este important, chiar vital, deoarece şi acum, în 2015, mă refer la un 2015 european, chiar dacă nu realizăm, suntem creaţia civilizaţiei romane, iar Statele Unite sunt de fapt, indirect, tot creaţia civilizaţiei romane, ale cărui elemente s-au perpetuat în Evul Mediu şi în timpurile zise moderne, Statele Unite fiind create de europeeni, nu de amerindieni, deci de beneficiarii şi urmaşii civilizaţiei romane. Ceea ce face ca civilizaţia românească să fie inferioară cele romane şi oarecum condamnată la, probabil, o mai rapidă dispariţie, este faptul că românii, spre deosebire de romani, doar emigrează şi ceea ce este mai grav, unii nu vor să se mai întoarcă, nu vor să lupte cu sistemul care i-a forţat să emigreze nepunându-le la dispoziţie elementele sociale şi culturale minime, necesare pentru a beneficia unui nivel de viaţă decent, suportabil şi perpetuabil. Mai mult chiar, după cum reiese dintr-un interviu acordat de un român stabilit în Anglia, românii sunt sfatuiţi să plece definitiv din propria lor ţară, ceea ce denotă un foarte mare grad nu doar de laşitate, de frică de a lupta cu actuala clasă politică care este cauza decăderii românilor, dar şi de prostie, de lipsă totală de capacitate de gândire selectivă. Nu credeţi? Accesaţi pubicaţia on line „Expunere, cotidian naţional independent”. Pentru a se înţelege şi mai bine actuala situaţie în care au ajuns românii din cauza lichelismului practicat de politicieni, fie că sunt în Parlament sau răspândiţi prin primării, ori consilii judeţene, trebuie înţeles definitiv, cu luciditate, că românii anului 2015, dar şi cei de după 1 ianuarie 1990, nu mai sunt creatori de elemente de civilizaţie, ci simpli consumatori de elemente de civilizaţie, fie ea occidentală sau nord-americană, consum, de altfel, practicat fără discernământ. Pe de altă parte, comparativ cu romanii, românii nu au legi care să impună şi să asigure normalitatea socială, inerentă unei civilizaţii reale. Românii au legi ce garantează existenţa şi funcţionarea unei societăţi imitative, ceea ce asigură perpetuant funcţionarea perfectă a corupţiei şi a imobilismului moral. Practic, de la romani încoace, nu s-a mai creat nimic nou legislativ, doar s-a modificat, sub presiunea factorilor ce au determinat evoluţia, sub aspect doar istoric, a Europei.
Nevoia de legi respectabile
Spre deosebire de români, romanii au creat legi care nu doar erau respectate, dar erau şi respectabile. Spre deosebire de români, romanii au creat un sistem juridic nu doar respectat, dar şi respectabil. Două aspecte esenţiale pentru a crea civilizaţie, pentru a o menţine şi pentru a o impune. La români legile au fost create în concordanţă cu interesele de grup, nu de naţiune. Dar decăderea românilor actuali nu se datorează în totalitate doar politicienilor. O contribuţie importantă la decăderea culturală şi morală a românilor revine şi actualei mass-media, mai ales în condiţiile actuale, când orice agramat, sufocant de bogat, poate deveni posesor de publicaţie on line sau de post de radio sau televiziune, ajungându-se până acolo încât actuala mass-media românească este în realitate un bordel de lux la ale cărui servicii recurg exclusiv politicienii şi uneori liderii de sindicat, înainte de a deveni parlamentari sau prim miniştri. De fapt, ce rost are să evităm să spunem lucrurilor pe nume? Patronii care au apărut în primul deceniu românesc de după 1989, au dat dovadă de o viclenie păguboasă pentru dezvoltarea morală şi culturală a României. Această generaţie, născută după 1950, după ce au pus mâna pe puterea economică, adică pe manevrarea banilor, ca să scriem pe înţelesul românului mediu, deoarece de la cel subdezvoltat intelectual, nu am pretenţii că va înţelege, deci, după ce au ajuns să fie stăpânii banilor, au pus mâna şi pe puterea politică. Dar, ceea ce este extrem de nociv pentru dezvoltarea economică, culturală şi morală a românilor, este faptul că au înfiinţat partide politice sau le-au reînfiinţat pe cele considerate istorice. Dar nici acest lucru n-ar fi fost grav, dacă nocivitatea care a apărut şi s-a extins datorită lor, ar fi dispărut odată cu moarte lor fizică. Nu, nu ar fi fost grav, dar au făcut ceva care este foarte nociv pentru dezvoltarea economică, culturală şi morală a românilor: au selectat tineri şi i-au educat în spiritul lor, obţinând indivizi care să perpetueze lichelismul lor, indivizi pe care îi gasiţi în organizaţiile de tineret ale fiecărui partid.
Cultura veşnicei imitaţii
Romanii au spravieţuit în timp prin cultură, mai precis prin faptul că au perpetuat elemente din culturile popoarelor cucerite, perpetuând inclusiv propria lor cultură care a devenit baza apariţiei altor culturi europeene. Veţi spune: dar şi românii au creat cultură. Românii l-au dat pe Brâncuşi, pe lonescu.Da, Brâncuşi, alături de Picasso, Kandinsky, Dali, Cocteau este unul dintre părinţii artei moderne. Modernismul în sculptură nu începe cu Rodin, începe, de fapt, cu Brâncuşi, iar teatru modern începe cu Eugen lonescu. Deci, putem spune că modernismul în arta europeană începe cu doi români, dar nu cu România, deoarece şi atunci, după 1919, clasa politică era la fel de nocivă pentru dezvoltarea economică, culturală şi morală a românilor. Dacă rămâneau în România, lonescu şi Brâncuşi ar fi fost nişte rataţi inteligenţi, dar, totuşi, nişte… rataţi. Au devenit genii deoarece au activat într-un mediu cultural care nu imita, ci crea. Este adevărat că exista corupţie şi în Franţa acelui timp. Şi atunci, în Franţa existau lichele, mai ales în mediul politic, dar francezii, asemenea romanilor erau şi continuă să fie creatori de cultură, şi, ceea ce este vital pentru o civilizaţie, de cultură care nu imită, ci este imitată.
Românii, spre deosebire de romani, au creat, pe teritoriul lor, doar o cultură a imitaţiei. Când au trăit pe alt teritoriu, cei cu adevărat culţi, au creat elemente de cultură originală. În propria lor ţară, românii au fost permanent înge-nunchiaţi, după fuga familiei Cantemir, în Rusia ţarilor şi decapitarea familiei Brâncoveanu, în lstanbul. După dispariţia acestor ultime două familii, a Cantemireştilor şi a Brâncovenilor, care s-au zbătut, cât au putut şi cum au putut, ca românii să trăiască demni, totul s-a prăbuşit, sub aspect cultural, economic, moral. De atunci şi până-n prezent, românii nu s-au mai redresat, nici în atât de excesiv lăudata perioadă interbelică. Concret, românii au fost educaţi doar să admire, nu să se admire şi, înfiorător de real, uneori chiar să se dispreţuiască, să le fie ruşine, din punct de vedere cultural, că sunt români. Sub acest aspect, cultural, dar mai ales moral, nu suntem urmaşii Romei, ci ai Fanarului.

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>