Published On: joi, Iun 19th, 2014

Moda, nu îţi oferă stabilitate

Preot StefanescuPreot loan ŞTEFĂNESCU
Am intrat în mileniul al treilea cu speranţe şi cu temeri. Cu speranţe, deoarece, cineva a zis că: „Secolul acesta va fi ori religios, ori nu va mai fi deloc”. De asemenea, am zis cu temeri, deoarece orice trecere dintr-un mileniu în altul este marcat de sentimente apocaliptice şi de aşa numitele previziuni şi predicţii, care nu fac decât să-i înspăimânte pe naivi. Aceste sentimente au fost trăite şi de cei care au trecut în noul mileniu şi de cei care au emis profeţii cu caracter apocalipric pentru istoria umanităţii. Am trecut în mileniul al treilea şi nu s-a întâmplat nimic rău. Aşteptam ca să-i văd religiozitatea creştinului autentic, şi nu s-a dovedit a fi ceea ce aşteptam. Ce însemană „a fi religios” în mileniul al treilea? Sunt o sumedenie de răspunsuri, însă unele dintre ele nu mai au nimic cu Hristos. Trăim parcă sub presiunea religioasă a unei alte lumi, decât cea creştină. Şi asta pentru că noi creştinii ne certăm între noi şi ne furăm credincioşii, şi alţii profită de cearta noastră şi astfel, Europa este în situaţia de a-şi pierde identitatea creştină. Pentru a nu deranja pe nimeni s- a ajuns să se evite ideea de creştin, de Dumnezeu. De ce? De ce ne e ruşine să ne închinăm Dumnezeului nostru? Au făcut-o şi alţii înaintea noastră şi, văzând că fără Dumnezeu nimic nu se poate, acum încearcă să revină la religia fiinţială a moşilor şi strămoşilor lor. Şi lumea e debu-solată, nemaiavând o linie valorică spirituală, nu mai ştie ce să creadă, rămâne dezamăgită de religie crezând că de fapt nu este nici o diferenţă între religiile păgâne redescoperite şi cea creştină. Omul de azi le vede doar ca pe nişte oferte ideologice spirituale, pe care le alegi după preferinţă şi avantaje sau dacă vrei, nu alegi nimic. Şi aşa rămâi „liber cugetător”. Sunt pe internet fel de fel de propuneri care să ofere slujbe în vederea bunăstării. Şi asta a adus multă sărăcie spirituală. Aşa s-a contaminat lumea cu indiferentism religios.
A început o avalanşă de oferte oculte, cu ajutorul interne-tului. Nimeni nu se dă în lături de la nimic în a-şi face propagandă: paginile de publicitate sunt pline de excroci care îşi oferă serviciile. Lumea, aşa cum este ea: cu boli, suferinţe, divorţuri, patimi, şomaj, necazuri etc. este atacată în latura ei sensibilă. Şi bietul om disperat, muşcă momeala, nu din dorinţa lui de a-şi pierde banii, deşi ştie că poate fi excro-cat, ci din sentimentul că a încercat orice pentru salvare.
O altă provocare este invazia de orientalisme. Mai nou s-a demonstrat că multe din produsele de import oriental erau dăunătoare sănătăţii (jucării, haine, alimente). Nimeni nu s-a referit însă şi la religii. Acelaşi slogan: mântuire la minut. O simplă concentrare şi salvarea a venit. Maeştri care promit eternul, dar se folosesc intens de prezent, care le vorbesc oamenilor de deraşarea de materie, dar ei sunt foarte atraşi de bunurile ei, care vorbesc de sărăcie, dar şi au averi considerabile, făcute pe seama ignoranţei şi a credulităţii. Toate surogatele se dau oferind ideea de fericire, linişte şi sexualitate. De exemplu: dacă nu poţi acum să fii fericir, nu-i nimic, o să te reîncarnezi şi noi îţi vom da o a doua şansă -supun anii. Pentru cel lipsit de forţa personalităţii i se dă ascultarea de guru, care devine „dumnezeul lui”, faţă de care Dumnezeu nu era decât un simplu nume. Pentru cel care credea în înviere au venit budiştii zicându-i că nu există înviere, ci doar o dizolvare în nimic. Pentru cei care vor rezolvări rapide a apărut „Mama Omida” – care le ronţăie banii ca o omidă adevărată. Şi uite aşa s-a trezit bietul român într-un păienjeniş al diavolului, din care nu mai reuşeşte să iasă. Nu mai vorbesc de spiralele pe dezbrăcate (după dorinţa lui guru). Nebunii şi prostii mai mari ca astea nici că s-a pomenit. Dar pentru creduli este ceva real! Este un fel de refulare în faţa unei societăţi, despre care ei zic că nu i-a înţeles şi nu i-a sprijinit. Şi „minciunile” de tot felul au prins la astfel de oameni care au vrut şi vor să iasă în evidenţă cu ceva (nu contează că e urât, degradant, rău, jenant sau sau anormal).
Anormalitatea ne face să nu mai reuşim să trecem pragul şi cerinţele unui popor civilizat, care se respectă. Câţi şi câte mai păstrează astăzi decenţă? Nu contează cum „îmbrăcat sau dezbrăcat”, important e să fii la modă. Ori, eu cred că această modă destul de zgomotoasă nu te împlineşte sufleteşte. Nu îţi oferă acea stabilitate spirituală de care ai nevoie pentru a merge mai departe în viaţă.
Dacă vrei să fii sincer cu tine şi cu cei ce se întâmplă în lumea de azi, îţi poti da seama că „moda” zgomotoasă şi indecentă nu te face fericit, ci dimpotrivă te va tensiona, făcându-te să devii nevrotic sau dependent de patimi.
Apoi, dacă ai ajuns la această concluzie, vei începe să îţi cauţi sursa fericirii. Căutarea te va face să întrebi pe unul sau pe altul. Dar singurul care îţi va vorbi autentic, cel mai aproape de tine, care poate fi întrebat, este Dumnezeu. Pe el îl poţi întreba fie direct, fie prin slujitorii Săi.
Marea nostră şansă în lume aceasta fără noimă, în care materia nu satisface, ci cel mult instigă, este că prin Hristos ai un sens în viaţă. Simţi că nu eşti singur şi că permanent există o forţă prin care poţi să mergi înainte. Să nu uiţi că Hristos te face frumos! Lumea moare din cauza urâtului şi a păcatului. Prin credinţa în Hristos devii frumos şi permanent nou. Doar cu ajutorul ei poţi ajunge sigur în „Rai”!

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Articole Recente