Published On: joi, Apr 24th, 2014

Manifestări de marcă la Biblioteca Judeţeană Târgovişte

DIGITAL CAMERAIeri, 23 aprilie 2014, începând cu ora 11:00, la sediul Bibliotecii Judeţene „I. H. Rădulescu” Dâmboviţa au fost organizate activităţi ce au sărbătorit Ziua Bibliotecarului din România, Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor şi Ziua Forţelor Terestre.
Manifestarea a fost realizată în parteneriat cu Garnizoana Târgovişte, Biblioteca Universităţii „Valahia” din Târgovişte şi Centrul Europe Direct Târgovişte, şi au inclus comunicări ştiinţifice pe specificul instituţiilor organizatoare. Î n deschiderea activităţilor, au fost transmise mesaje atât din partea preşedintelui Consiliului Judeţean Dâmboviţa – Adrian Ţuţuianu cât şi din partea primarului Municipiului Târgovişte -Gabriel Boriga, de către domnii Ivan Ivanoff – secretarul CJD şi Ciprian Prisăcaru – viceprimar. Oficiile de gazdă au fost făcute de către Erich Terezia Agnes-directorul Bibliotecii Judeţene.
Purtătorul de Biruinţă, Sfântul Mucenic Gheorghe, patronul spiritual al militarilor „tereştrii”
Denumite ca atare sau nu, forţele terestre au fost la români, dintotdeauna, nu numai cea mai numeroasă componentă a oştirii, dar şi singura categorie de forţe capabilă să angajeze, să desfăşoare şi să desăvârşească lupte, bătălii şi operaţii, îndeplinind misiuni deosebit de grele, uneori fără sprijinul celorlalte componente ale armatei, situaţie frecvent întâlnită înainte de primul război mondial. Bazele moderne ale constituirii şi consacrării Forţelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea, ca urmare a procesului revoluţionar de la 1848, a făuririi statului român modern prin Unirea de la 1859 şi a înfăptuirii politicii militare a lui Al. I. Cuza. Principalele arme şi specialităţi componente existau încă din perioada 18591860.
Infanteria, arma de bază a sistemului militar românesc, era organizată în şapte regimente, constituite fiecare din două batalioane a câte patru companii. În 1860 a fost creat primul batalion de tiraliori, denumit apoi Batalionul 1 Vânători, marcând astfel apariţia trupelor de vânători.
Cavaleria, singura armă cu mare mobilitate în câmpul tactic, era destinată să îndeplinească misiuni de cercetare şi siguranţă, să execute manevre de întoarcere şi învăluire, precum şi urmărirea inamicului. Cavaleria era constituită din două regimente, organizate fiecare pe câte patru escadroane de lăncieri, cărora li s-a mai adăugat apoi, începând cu anul 1862 şi câte un escadron de depozit.
Artileria, deşi era o armă în plin proces de afirmare în armatele altor state, la noi se rezuma la doar şase baterii (patru în Moldova şi două în Muntenia), care au fost reorganizate în câte un divizion pentru fiecare provincie, iar acestea, ulterior, au format împreună primul regiment de artilerie. Politica militară a lui Al. I. Cuza s-a materializat atât în 1912 (cu mult timp după cele ale cavaleriei, artileriei şi geniului, instituite în anii 1873, 1875 şi respectiv 1887), probabil datorită faptului că problemele specifice erau rezolvate prin comandanţii regimentelor şi diviziilor, iar la nivelul ministerului de către comitetul consultativ al armei. În lumina Constituţiei din 1866, a fost adoptat un pachet de legi care a creat cadrul adecvat dezvoltării sistemului militar. Atunci, pentru prima dată în istoria militară a României, s-au definit structurile organizatorice: corp de armată, divizie, brigadă, care se constituiau numai la manevre sau în caz de război. La pace, funcţionau entităţile organizatorice cunoscute: regiment, batalion (divizion, escadron), companie (baterie), pluton, secţie.
Proclamată de Parlamentul de la Bucureşti la 9 mai 1877, independenţa de stat a României urma să fie consolidată prin participarea oştirii române, implicit a Forţelor Terestre, la Războiul ruso-turc, primul conflict armat de anvergură din epoca modernă a istoriei noastre militare. România dispunea, la acea vreme, de patru divizii de infanterie, grupate în două corpuri de armată.
Militarii din Forţele Terestre dovedesc, prin rezultatele foarte bune pe care le obţin zi de zi la toate categoriile de pregătire, că sunt demni continuatori ai glorioaselor tradiţii de luptă moştenite şi că au capacitatea şi forţa necesară pentru a-şi îndeplini misiunile ordonate. Totodată, profesionalismul, curajul şi calităţile morale şi de luptă ale militarilor noştri se bucură de o unanimă recunoaştere în teatrele de operaţii. Ziua Internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor se sărbătoreşte anual pe 23 aprilie şi este organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării şi a drepturilor de autor. Prima astfel de manifestare s-a desfăşurat în
1995.
23 aprilie marchează trecerea în nefiinţă a doi titani ai literaturii universale: William Shakespeare şi Miguel de Cervantes, precum şi a altor scriitori: peruanul Inca Garcilaso de la Vega (1616), poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) şi poetul englez Rupert
Brooke (1915).
Prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România”, astfel că în România, începând cu 2005, în ziua de 23 aprilie se sărbătoreşte şi Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor.
Prima Zi Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor a fost marcată pe 23 aprilie 1996, iniţiativa aparţinând Spaniei, unde anual, la această dată, are loc Festivalul Trandafirilor, dedicat Sfântului Gheorghe (Sfântul Jordi), dar şi comemorării scriitorilor Miguel de Cervantes şi William Shakespeare. La Diada de Sant Jordicoincide cu comemorarea Sfântului George, care este ocrotitorul oraşului Barcelona.
O tradiţie catalană, datând din Evul Mediu, spune că în ziua de Sant Jordi, bărbaţilor li se dăruiesc cărţi, iar femeilor, trandafiri roşii.
Obiceiul oferirii cărţilor a fost practicat abia după 1616, anul în care au murit Miguel de Cervantes, William Shakespeare şi Inca Garcilaso de la Vega. Este, de asemenea, ziua în care s-au născut sau au murit Maurice Druon, Haldor K. Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla şi Manuel Mejia Vallejo.
Din 1964, 23 aprilie a devenit Ziua Cărţii pentru toate ţările în care se vorbea spaniola şi portugheza.
Oraşul Port Harcourt din sudul Nigeriei a fost ales Capitala Mondială a Cărţii în 2014.
Port Harcourt a fost ales „pentru calitatea programului său, îndeosebi pentru importanţa activităţilor destinate tinerilor şi impactul acestui program asupra îmbunătăţirii culturii cărţii, lecturii, scrisului şi editării în Nigeria şi influenţa asupra nivelului alfabetizării din acestă ţară”, conform unui comunicat dat de membrii comitetului de selecţie.
Port Harcourt, mare aşezare din regiunea petrolieră a Nigeriei, este al 14-lea oraş ales Capitală Mondială a Cărţii.
Din 1996, la 23 aprilie, în aproape toate ţările lumii sunt organizate expoziţii de carte, lecturi publice şi o serie de manifestări menite să încurajeze şi să popularizeze lectura, o activitate supusă unor provocări, în condiţiile dezvoltării rapide televiziunii, internetului, jocurilor electronice şi a altor mijloace moderne de informare şi de divertisment.

About the Author

-

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Articole Recente