Lumea, condusă de bolnavi (28)

Pierre Accoce
şi dr. Pierre Rentchnick_
Oricine era oaspetele său, Lyndon Johnson nu se jena, dacă simţea nevoia, să bage mâna pe sub cămaşă pentru a se scărpina pe burtă. Acest gest îl făcea şi-n prezenţa unei delegaţii, fie ea americană sau venită din străinătate. Alteori, în mijlocul discuţiilor, brusc arăta cicatricea pe care o avea de pe urma operaţiei chirurgicale la vezica biliară. Americanii şi-au făcut cruce când au aflat că Douglas Dillon, unul dintre patricienii Statelor Unite, a fost primint de Lyndon Johnson aşezat, fără să se jeneze, pe scaunul wc-ului. Ulterior, Johnson a spus că gestul său este ceva normal în sudul Statelor Unite.
Dând dovadă de un fel de perversiune morală, regăsită uneori la puternicii lumii, pe Johnson nu l-a preocupat niciodată să ştie dacă a sărit sau nu peste cal. Lipsa de respect de care a dat dovadă în relaţiile cu propriii săi colaboratori, gustul pentru glumele şi farsele grosolane, l-au avut ca ţintă mai ales pe Hubet Humphrey pe care a reuşit să-l transforme în maimuţoiul său. Acesta din urmă ajunsese să vină la servici, deja pregătit pentru cele mai oribile farse. Întrebat, până la urmă, de ce se comportă în felul acesta, Johnson a spus că la aceleşi umiliri a fost supus şi el în perioada Kennedy, consilierii acestuia neratând nicio ocazie să pufnească în râs.
Totuşi, când zvonurile şi bârfele despre comportamentul lui Johnson au îceput să ajungă tot mai des la urechile americanilor, aceştia au început să se întrebe tot mai mult dacă preşedintele lor este sănătos la cap. Dacă felul său de a fi bădăran s-ar fi manifestat doar în cadrul familiei sale, americanii n-ar mai fi comentat nimic, dar lucrurile s-au schimbat total când acest comportament a devenit tot mai vizibil la nivel oficial, în relaţiile sale cu patronatul, politicienii şi reprezentanţii altor State. Mai mult chiar, nici un dosar, de la cel mai important până la cel mai neînsemnat nu-şi putea urma cursul normal, până ce nu decidea Johnson soarta sa. Foarte repede, americanii au aflat că nu mai există independenţă, că Johnson era singurul care tăia şi spânzura. De asemenea, s-a constatat că începuse să aibă obiceiul de a nu mai ţine cont de consilierii săi. Degeaba aceştia îi explicau pentru a-l face să priceapă ce decizie era mai corectă. Dacă i se spunea să nu facă cee nu era indicat, Johnson făcea exact pe dos. Treptat, s-a constatat că era bântuit de tot felul de îndoieli referitoare la oamenii ce se aflau în jurul său. Ajunsese să comunice doar în ultima clipă decizia pe care o lua. Din această cauză, nimeni nu mai avea încredere în el şi, ceea ce devenise foarte grav, nici reprezentanţii oficiali ai ambasadelor de la Washington.
Primul mare semnal de alarmă a venit după constatarea atitudinii sale faţă de mass-media americană. Johnson începuse să dorească ca toată mass-media să fie docilă, să fie devotată doar lui. Văzând că massmedia nu are de gând să i se supună în totalitate, mai mult chiar, începe să-l ia peste picior, să-l critice, Johnson nu se sfieşte să-şi arate public ura faţă de ea. Ajuns într-o stare maximă de paranoia, Johnson este primul preşedinte al Statelor Unite care impune ascultarea telefoanelor, care perfecţionează sistemul de a spiona pe toată lumea, chiar şi pe oamenii simpli dacă lui i se părea că erau împotriva lui. Astfel, nimeni nu mai putea să vorbească liber despre el, că imediat telefonul era pus sub urmărire şi, dacă era nevoie, respectivul era chemat ă dea explicaţii. Se anunţau zorii terorii de Stat. Nemaiavând încredere în nimeni, Johnson va transforma Casa Albă într-un fel de fortăreaţă. Pentru a ajunge la el, treceai prin tot felul de filtre. După cum au spus ulterior, cei ce l-au cunoscut în această fază de maximă paranoia, erai căutat şi în fund pentru a se vedea dacă nu aveai vreo armă letală sau un micromicrofon. Medicii au constatat că începuse să aibă atitudini tot mai greu de controlat, că devenise maniac din cauza obsesiei că este spionat de toată lumea, atât de americani, cât şi de străini. Ajunsese să vorbească aproape o oră, pe un ton monoton. Ca o mitralieră scăpată de sub control, vor spune unii. Viziunea sa despre lume începuse să fie tot mai isterică. Cei din anturajul său încep tot mai des să se întrebe de ce boală suferă Johnson. Încetul cu încetul, cei care-l simpatizau încep să-i întoarcă spatele, să-l evite. Lady Bird, soţia sa, a tot încercat să-l aducă cu picioarele pe pământ, dar până la urmă s-a declarat învinsă. În 1968, când se apropia de final mandatul prezidenţial al lui Johnson, când acesta se văita din ce în ce mai des că nimeni nu-l mai iubeşte, soţia sa ajunsese să numere pe degetele de la o mână pe cei care mai frecventau încă familia Johnson. Bilanţul scurtei perioade cât Johnson a fost preşedintele Statelor Unite stătea sub semnul dezastrului. Sedus de unii generali de la Pentagon, faimoşii „şoimi”, care au ştiut unde şi când să-l gâdile, Johnson ajunsese să împărtăşească înclinarea acestora către autocraţie şi autoritarism. Neputând rezista ispitei acestor demoni, el a încurajat escaladarea războiului cu Vietnam.
Tradus din franceză de Mircea COTARŢĂ, pentru cunoaşterea adevărului istoric de care se feresc toţi cei aflaţi la putere. În altă ordine de idei, indirect se va înţelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărţirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Şi este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce şi dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte şi despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influenţat evoluţia politică din zonele unde aceştia au putut să-şi exercite discreţionar puterea. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Servicii de prevenţie decontate din FNUASS începând cu luna iulie 2021

Începând cu luna iulie 2021, investigaţiile recomandate de medicul de familie în cadrul consultaţiilor de prevenţie, acordate pentru toate categoriile de vârstă, se decontează din fondul alocat de casele de asigurări de sănătate pentru investigaţii paraclinice, prin intermediul contractelor încheiate cu furnizorii de servicii paraclinice, în limita valorilor de contract.Excepţie […]