Published On: vin, Oct 6th, 2017

Învierea fiului văduvei din Nain

Pr. Bogdan Stana
Seminarul Teologic Sf. loan Gură de Aur din Târgovişte_
În duminica a XX-a după Rusalii, Biserica Ortodoxă, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, face pomenirea minunii săvârşite de Însuşi Mântuitorul lisus Hristos – Învierea fiului văduvei din Nain.
După ce, lisus Hristos, în Capernaum vindecase sluga sutaşului, a unui păgân în care a văzut credinţă mai multă decât la cei din Israel (Luca 7, 1-10), împreună cu ucenicii merge spre cetatea Nainului, care se tâlcuieşte cetatea fericirii (Nain tradus din ebraică în limba română înseamnă fericire). Dacă în cetatea aceea întâlnise boală şi-o biruise, aici şi acum Hristos întâlneşte moartea, contrafacerea bucuriei. Nu-i uşor de închipuit ce tablou era acolo, câtă durere şi jale înconjurau biata văduvă al cărei unic copil (Luca 7, 12), deci unicul sprijin pământesc, era dus să fie dat ţărânii. Hristos, întâlnind durerea maicii, face din moarte, bucurie. Aşa cum numai El este în stare să facă!
Mântuitorului i s-a făcut milă de îndurerata mamă. Să fii văduvă, fără nici un sprijin moral în această lume este destul de dureros. Mântuitorul, văzând-o zdrobită şi nemângâiată, s-a gândit, fără îndoială, la ceea ce avea să se întâmple, mai târziu, cu însăşi maica Sa, prin sufletul căreia avea să treacă o sabie tot aşa de ascuţită şi o durere tot aşa de amară. Convoiul a fost oprit. „Nu mai plânge”, a zis lisus văduvei.
După acest cuvânt mângâietor, a urmat actul vindecării minunate: „Şi apropiin-du-se, s-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit”. Şi toţi priveau cu spaimă pe Cel ce a zis: „Nu mai plânge”. Apoi îndată, ne spune Sf. Evanghelie, Domnul a poruncit: „Tinere, ţie îţi zic: scoală-te!”. Tânărul s-a ridicat, şi revenindu-şi în fire, „a început a grăi, şi l-a dat pe el maicii sale” (Luca 7, 14). Ce bucurie!
Ce stare sufletească, stropită cu mângâierea lacrimilor de bucurie, trăieşte acum mama îndoliată la revederea fiului său viu! Ce icoană minunată! O mamă fericită şi un fiu întors la luminile vieţii, într-o fericită îmbrăţişare! Câtă recunoştinţă s-a putut culege din inima acestui tânăr la întâlnirea privirii lui cu Domnul! lmpresia a fost aşa de mare, încât pe toţi i-a cuprins o teamă şi ziceau: „prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul său”.
Dar minunea istorisită în pericopa evanghelică de astăzi nu-şi mărgineşte importanţa numai la evenimentul relatat. Ea transmite învăţături folositoare şi pentru noi, cei de astăzi. Învierea tânărului din Nain este o înaltă pildă de bunătate, o dovadă de profundă înţelegere pe care o arată Mântuitorul în faţa durerii omeneşti. El nu l-a înviat pe tânăr pentru a-l reda deşertăciunilor vieţii, ci pentru a-l reda mamei, spre a-i fi sprijin şi mângâiere. „Şi l-a dat maicii sale”, spune Evanghelistul Luca vrând să arate prin aceasta care a fost scopul cel dintâi al minunii. Totodată, această minune ne pune în faţa ochilor noştri sufleteşti convingerea hotărâtă că lisus este Fiul lui Dumnezeu, Mesia, cel profeţit în Vechiul Testament, venit în trup omenesc pentru a izbăvi lumea de urgia păcatului. Fiindcă, cine altcineva ar fi putut să redea viaţă unui mort, decât Creatorul lumii şi al vieţii? Redarea vieţii celor morţi este unul din sensul activităţii lui Mesia în lume. De acest adevăr, Mântuitorul lisus Hristos Însuşi îi încredinţează pe trimişii Sfântului loan Botezătorul, care L-au întrebat: „Tu eşti cel ce va să vină sau aşteptăm pe altul?” Şi lisus le-a răspuns: „Mergeţi şi spuneţi lui loan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte” (Luca 20, 22).
Deci învierea tânărului din Nain este una din multele dovezi că lisus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumenzeu. O altă învăţătură desprinsă din această minune este aceea că lisus Hristos este stăpânul vieţii şi învingătorul morţii. Învierea tânărului din Nain nu este decât o biruinţă parţială şi pentru o anumită perioadă asupra morţii, fiindcă acesta va cunoaşte din nou fenomenul despărţirii sufletului de trup. Biruinţa definitivă asupra morţii va veni, pentru lumea întreagă, abia prin învierea din mormânt a lui lisus Hristos. În urma învierii Sale, natura omenească întrupată de Fiul lui Dumnezeu a fost îndumnezeită şi a devenit aluatul care dospeşte fiinţa omenească a fiecăruia pentru împărăţia lui Dumnezeu, pentru care noi, oamenii, am fost creaţi. De atunci, moartea şi-a pierdut puterea şi ceea ce numim noi astăzi moarte nu este altceva decât despărţirea sufletului de trup, la chemarea lui Dumnezeu. lar Dumnezeu ne cheamă la Sine, din iubire, atunci când voieşte. Momentul despărţirii sufletului de trup este ziua de naştere a creştinului în Împărăţia lui Dumnezeu. Aproape toţi sfinţii înscrişi în calendarul Bisericii noastre sunt prăznuiţi în ziua martiriului lor, adică în ziua naşterii lor în împărăţia cerească.
O altă învăţătură oferită de minunea săvârşită la marginea cetăţii Nain este aceea că puterea morţii nu constă în distrugerea trupului, ci în uciderea sufletului. „Nu vă temeţi, zice Mântuitorul, de cei ce ucid trupul iar sufletul nu-l pot ucide.
Temeţi-vă, mai curând, de Acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă” (Mat. 10, 28). Această putere a morţii ucigătoare de suflet a înlăturat-o Mântuitorul din lume pentru toţi acei care cred în El şi împlinesc voia Lui, arătându-ne calea eliberării din păcat – cauza morţii sufleteşti -, şi chemân-du-ne să mergem pe ea. „Eu am venit în lume -mărturiseşte Mântuitorul – ca lumea viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (loan 10, 10). De aceea creştinismul este religia vieţii şi a bucuriei, pentru care ni se cere să înlăturăm toate cauzele care ar încerca s-o tulbure sau s-o nimicească. Lupta împotriva păcatului, împotriva cauzei morţii sufleteşti, este condiţia esenţială pentru desăvârşirea vieţii noastre. De aceea cuvântul Mântuitorului „scoală-te!” ne este adresat nouă, tuturor deopotrivă, de a ne ridica din somnolenţa ucigătoare de suflet a păcatului şi de a ne apropia, prin credinţă şi faptele noastre, de Hristos, dătătorul vieţii. Sf. Apostol Pavel a înţeles acest cuvânt şi ne îndeamnă: „Deşteaptă-te, cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos” (Efes. 5, 14).

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Articole Recente