HOŢII DE NISIP

Alexandru Mihai adus acasaFoamea de bani tot mai mare i-a determinat pe unii să nu mai respecte, la nivel mondial, legile care protejează mediul natural. Că această goană după găsirea şi controlarea de resurse financiare îi face pe oameni să calce în picioare, să distrugă este ceva ce s-a transformat în normalitate, dar să distrugi mediul natural, punând în pericol viaţa unor comunităţi umane ale cărui nevoi sociale îţi sunt total indiferente, este, practic, o crimă, iar cei ce afectează grav echilibrul natural ar trebui condamnaţi la ani grei de închisoare, chiar să fie închişi pe viaţă. Aceşti afacerişti sau comercianţi, indiferent cum vreţi să le spuneţi, neştiind altceva să facă în viaţă decât să numere bani, sunt destul de reduşi intelectual şi sufleteşte încât nu-nţeleg că omul nu poate exista şi trăi în afara mediului natural în care a apărut, în decursul legilor obiective ale evoluţiei biologice, nu-nţeleg că distrugând echilibrul din natură, unde fiecare pom, insectă, animal îşi are rostul lui, nu fac decât să distrugă fundamentele vieţii şi, până la urmă, în timp, nu imediat, peste noapte, distrug treptat bazele naturale ce asigură perpetuarea şi continuitatea vieţii pe pământ, aşa cum o cunoaştem, în prezent. Deşi acestor indivizi le vine greu să-nţeleagă, indivizi care fac averi imense din distrugerea naturii, ar fi bine să li se explice, poate fiecăruia în parte, că planeta pe care locuiesc acum, va continua să existe în timp şi fără specia umană, pe când ea nu poate exista fără mediul natural, ecosistemul cum i se mai spune, în care au apărut. De exemplu, dinozaurii au apărut şi au dispărut, planeta pe care locuim nu a pierit odată cu dispariţia dinozaurilor. Aceşti indivizi ar trebui obligaţi să-nţeleagă că nu viaţa lor va fi în pericol, nici a stră-stră-strănepoţilor lor, dacă distrug ecosistemul, ci a unor generaţii viitoare care, posibil, habar n-or avea că au trăit şi existat vreodată cei ce au pus bazele distrugerii naturii ce este cadrul ce a permis să apărem ca specie, să fim ca oameni.
Au fost distruse, din lăcomie de bani, păduri imense. Ştiţi care a fost efectul? Au apărut surpările de teren, în unele locuri fiind pusă în pericol existenţa unor mici comunităţi umane. De asemenea, dispariţia dispariţia pădurilor, în Moldova a dus la apariţia viiturilor, a inundaţiilor şi a iernilor cu precipitaţii abundente dincolo de normali-tatea climatologică. în alte părţi, tăierea necontrolată a pădurilor a dus la apariţia deşertificării unor zone întinse, cum este cazul Olteniei.
Vom ajunge, nu noi cei de acum sau cei de peste zece generaţii, ci poate peste câteva secole, să privim cu nostalgie vederile ce reprezintă vile sau hoteluri, iar în faţa lor, un element al naturii care s-ar putea să nu mai existe: nisipul. Dacă se va mai găsi nisip, acesta va fi sub pavele, sub asfalt, dar, deja sunt trase semnale de alarmă că acesta este tot mai greu de găsit pe… plajele lumii.
O dispariţie neanunţată
Anul acesta, Denis Delestrac, originar din sud-ves-tul Franţei, deţinătorul unui master în jurnalism, la Universitatea Dallas, a tras semnalul de alarmă. Deocamdată este primul care atrage atenţia. Specializat în anchete internaţionale, Denis Delestrac a condus timp de patru ani departamentul „Artă şi cultură” în cadrul redacţiei cotidianului „Dallas Morning News”, în prezent publicând pe numeroase suporturi electronice, în Statele Unite şi în Spania, locuind la Barcelona unde conduce „Intrepido Films”, studiou de producţie TV şi film. Dar, să-nţelegem cum a produs, anul acesta, documentarul anchetă „Nisipul – o dispariţie neanunţată din timp”, a cărui premieră a avut loc pe 28 mai: „Din întâmplare, m-am dus să mă plimb pe plajă, în zi de duminică. Fiind acaparat de propriile mele gânduri, plimbarea era un gest reflex. La un moment dat m-am împiedicat de o piatră şi atunci am văzut că plaja aproape că nu mai exista. Imediat, m-am întrebat: unde este nisipul? Aproape peste tot nu mai vedeai decât pietre”.
Astfel, timp de un an, Denis Delestrac a-nceput să ancheteze cum şi de ce dispare nisipul. Casele, spitalele, autostrăzile sunt ceva aşa de obişnuit, încât s-au banalizat. Dar Denis Delestrac a descoperit că, pentru a construi o casă, respectând standardele, ai nevoie de 200 de tone de nisip, pentru un spital, de 3.000 de tone, pentru un kilometru de autostradă, de 30.000 de tone, pentru o centrală nucleară, de 12 milioane de tone. Sunt cantităţile necesare pentru ca respectiva construcţie să nu se deterioreze mai repede decât este prevăzut sau asfaltul să nu crape, să nu apară găuri în el. Nerespectân-du-se cantitatea de nisip necesară, reasfaltările sau plombările devin, în unele state europene, o mină de aur pentru clientela politică. De asemenea, nerespectarea cantităţii de nisip necesară, sub pavele, devine o sursă inepuizabilă de bani pentru firmele clientelare politic. Aceasta înseamnă nu doar preţuiri de cost, pentru executarea lucrării, ridicate, dar dezechilibrează bugetele locale, normalitatea desfăşurării vieţii comunitare la nivel de grup sau de individ. Şi toate acestea au loc prin complicitatea funcţionarilor publici, care, că le place sau nu, sunt constrânşi să respecte achitarea obligaţiilor faţă de clientela politică. Ca să înţelegeţi mai bine, ne-respectarea cantităţii de nisip, necesar unei lucrări, justifică, culmea legal, mai exact printr-o legalizare a ilegalizării, dirijarea de bani publici, către clientela politică. Dar ce se-ntâmplă în sudul şi estul Uniunii Europeană este, cum se spune, apă de ploaie în comparaţie cu ce sunt în stare să facă negustorii de nisip care de foarte multe ori sunt una şi aceeaşi persoană cu hoţii de nisip. La ora actuală, banalul nisip înseamnă afaceri de miliarde de dolari, iar cel mai căutat nisip, din cauza calităţii sale, este cel de pe fundul mărilor şi oceanelor care este furat prin folosirea de nave dotate cu aspiratoare prin care nisipul ajunge în cala navei. în ancheta sa, derulată în Caraibe, în apele maritime din zona Extremului Orient, Australiei, Statelor Unite, Denis Delestrac a descoperit existenţa unei adevărate mafii a nisipului care fură de pe plaje sau din adâncul mărilor, mutând rapid dintr-un loc într-altul miliarde de tone de granule de nisip, ceea ce înseamnă anual afaceri totale de aproape 70 de miliarde, aţi citit bine, miliarde de dolari pe an, echivalentul a 54 de miliarde de euro. Călătorind în lungul şi-n latul pământului, Denis Delestrac a descoperit că, din cauza furtului masiv de nisip, în prezent cele mai ameninţate plaje sunt cele din Florida şi California, primele care au şansa de a dispare de pe suprafaţa pământului fiind cele californiene.
Se fură orice poate fi furat
Nisipul este sticla paharului din care bem, este microprocesorul calculatorului de care ne folosim. Dacă dispare nisipul, adio pahar, adio calculator. Nisipul este dioxydul de siliciu din vin, din detergent, din pasta de dinţi, din componenţa părului. Nisipul este prezent mai peste tot şi nici nu este scump. Din ancheta efectuată de către Denis Delestrac, încă mai există o cantitate importantă de nisip pe Terra, dar, ţinând cont de viteza cu care este este exploatat, mai ales că nu este o sursă regenerabilă, o apropiată penurie de nisip nu este exclusă. Deja, din cauza exploatării în spiritul ignorării legilor naturi şi a celor date de om, 75% din plajele lumii sunt ameninţate cu dispariţia. Din cauza exploatării sălbatice şi a furtului de nisip, în prezent, 25 de insule ale arhipelagului indonezian au dispărut definitiv deoarece nisipul din care erau alcătuite a fost vândut sau pur şi simplu furat. Nisipul celor 25 de insule a fost necesar pentru ca Singapore, oraşul-stat să-şi extindă suprafaţa în largul mării. Dubai a bătut toate recordurile pentru a construi insula artificială „The Palm”, fiindu-i necesare 150 de milioane de nisip. Dar ambiţiile arhitectonice ale emiratului arab sunt mari. La fel de mare şi nevoia sa de nisip. După ce a făcut să dispară insuliţele din largul coastelor sale, Dubai a-nceput să cumpere nisip din Australia. Pentru a construi „The World”, un oraş format din 300 de insule dispuse în forma hărţii lumii, Dubai a folosit deja 450 milioane de tone de nisip şi tot mai are nevoie. Partea proastă este că pentru un asemenea proiect urbanistic marin, nu se poate folosi nisipul din deşert, granulele sale fiind prea rotunde şi prea fine. Se foloseşte doar nisipul de pe fundul mărilor, ceea ce duce la distrugerea habitatului natural acvatic. Kiran Pereira, o tânără cercetătoare de la King’s College, Londra, a demonstrat că exploatarea nisipului marin produce eroziunea litoralelor, declanşând alunecări de teren ce distru podurile, şoselele, căile ferate din zona de coastă. De asemenea, cercetătorii din cadrul „Western Carolina University” au demonstrat cu dovezi clare că extragerea de nisip marin produce distrugerea ţărmurilor, reducându-se îngrijorător gradul de protecţie în faţa fenomenelor de tin ţunami şi uragan. în plus, când nu mai au aprobarea pentru extragerea de nisip de pe fundul mării, antreprenorii pur şi simplu îl fură noaptea, folosind vase dotate cu aspiratore special adaptate, fără a realiza că distrug flora şi fauna marină, afectând viaţa pescarilor din zona respectivă.
Foamea de nisip a antreprenorilor, dublată de furtul nisipului, pe timp de noapte, deoarece până acolo s-a ajuns, a dus la dispariţia dunelor din apropierea oraşelor Tanger şi Casablanca, deoarece nisipul saharian este de calitate în comparaţie cu cel din Peninsula Arabă, iar dunele au dispărut fiindcă au fost furate noapte de noapte cu camioanele. în locul lor a rămas un peisaj cu aspect lunar. Practic, fiind o afacere rentabilă, a-nceput să se fure nisip mai peste tot în lume. Guvernele au început să reacţioneze pentru a-şi proteja plajele, dar, deocamdată, destul de slab. începând cu 15 mai, anul acesta, guvernul liberian, pentru a-şi convinge populaţia să nu mai fure nisip, i-a arestat pe majoritatea celor ce lua noaptea cu camionele nisip şi vindea traficanţilor de nisip. A fost în zadar. Sărăcia este aşa de mare în Liberia, încât populaţia de frica de-a muri de foame a continuat să fure, transportând nisipul cu camionul sau în coşuri cărate cu bicicleta sau cu asinii. Beninul a fost mai tare pe poziţii, dat traficanţii de nisip au invadat cu camioanele plajele din Sierra Leone. în Senegal, la Dakar sau Saint-Louis, aproape toţi trăiesc din vânzarea şi traficarea de nisip. Dacă ai o căruţă plină cu nisip, câştigi pe noapte între 2.000 şi 4.000 de franci centrafricani, echivalentul a 3 – 6 euro, şi omul este mulţumit, chiar dacă din această sumă trebuie să plătească şi copiii pe care i-a angajat să stea de pază, să anunţe când apare poliţia. Adevărul este că totuşi e sărăcie mare-n Africa, iar oamenii trebuie să se descurce pentru a avea ce pune pe masă. Vorbind la modul general, e criză, indiferent ce spun politicienii şi de foame oamenii au ajuns să fure tot ce pot vinde. în Africa şi Extremul Orient se fură şi nisip. Din păcate, prin furt se distruge ecosistemul, se distruge fundamentul biologic al vieţii pe Terra.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

EUROREGIUNEA ARE "CAPITALA"LA TÂRGOVIŞTE! Astăzi, la Sala Sporturilor se dispută etapa euroregională a Campionatului Naţional de Judo pentru copii

Judoka din 7 judeţe se vor duela astăzi, de la ora 9:00, în Sala Sporturilor din Târgovişte pentru calificarea în etapa finală a Campionatului Naţional pentru copii. În 8 oraşe din întreaga ţară se vor disputa etapa euroregională a Naţionalelor rezervate copiilor. Participanţii vor fi împărţiţi pe două categorii de […]