Published On: vin, Mai 16th, 2014

Harul vindecător şi înnoitor al lui Dumnezeu

religieIntr-una din călătoriile pe care le-a făcut în timpul propovăduirii, Mântuitorul a ajuns şi în Samaria, o provincie situată între ludeea şi Galileea. Cu toate că drumul ce lega aceste două provincii străbătea direct Samaria, iudeii nu circulau pe aici, ci ocoleau zona aceasta pe care o considerau necurată. In Sfânta Scriptură samarinenii sunt daţi de cele mai multe ori ca exemple de convertiri către Dumnezeu. ludeii nu erau în legături de prietenie cu samarinenii, ci dimpotrivă, se dispreţuiau reciproc de când cei din urmă au lăsat Legea şi închinarea la lerusalim, amestecân-du-se cu alte popoare şi preferând închinarea în Muntele Garizim.
Intâlnirea Mântuitorului cu femeia samarineancă răstoarnă percepţia iudeilor. In drumul spre Galileea, Mântuitorul alege să treacă direct prin Samaria. Ostenit de drum poposeşte la fântâna patriarhului lacov. Prin samarineanca întâlnită aici Domnul primeşte bucuria de a-i vedea pe oameni întorşi către El, adevăratul Dumnezeu. Când recunoaşte în iudeul obosit şi însetat pe însuşi Mesia cel aşteptat, samarineanca lasă găleata şi aleargă în cetate să vestească tuturor venirea lui Mesia în mijlocul lor, răscolind cu această veste nu numai Sichemul Samariei ci chiar concepţiile înguste şi separatiste ale iudeilor. lar samarinenii, care urau de moarte pe iudei, au invitat şi au găzduit la ei, pentru două zile, pe Mântuitorul.
Amestec de sânge şi mentalitate cu popoare din alt neam, sufletul samarineanului, iconizat atât de frumos de femeia ce-l iese în cale lui Hristos, poartă în sine sensuri adânci ale credinţei: atotştiinţa lui Dumnezeu şi puterea Cuvântului lui Dumnezeu ce transmite atâta Har, încât mulţime de samarineni devin „ai lui Hristos”. Aflăm de acum o cetate a Siharului care crede în Hristos nu doar că El este de faţă, ci şi mai târziu, după Inviere, şi convinşi de-acum că nu mai însetează, samarinenii vor fi, după lerusalim, întâia izbândă a apostolatului creştin (Faptele Apostolilor 8, 5-25).
Astăzi, Sf. Evanghelie ne înfăţişează chipul unei femei din Samaria care, în urma unei convorbiri avute cu Mântuitorul, a devenit un apostol, un misionar în neamul ei. Dar apostolatul n-a fost de conjunctură. Tradiţia de spune că această femeie, cu numele Fotini, a primit cununa muceniciei împreună cu cei şapte copii ai săi, în timpul prigoanei împotriva creştinilor dezlănăuită de împăratul Nero.
Invăţătura Duminicii de azi poate fi socotită şi lecţia femeii desconsiderate care, primindu-L pe Dumnezeu şi lăsându-se curăţită de prezenţa Lui, identifică pe Domnul şi recunoaşte în El pe Mântuitorul lumii. Remarcăm, desigur, şi modul în care Biserica vede în fiecare gest al lui Hristos lzvorul restaurării întregului neam omenesc, cum Cel ce este împreună-şezător pe scaun cu Tatăl şi cu Duhul, a venit să caute şi să redea frumuseţea dintâi, chipului cel pierdut.
Pr. Ileana ionuţ Ciprian, Seminarul Teologic Sf. ioan Gură de Aur din Târgovişte

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Articole Recente