Gandy-Romulus R. Georgescu DOINIREA-mi TÂRGOVIŞTEI Ş-A OREI-UMBRE din TURNUL CHINDIEI… (V)

  1. CONSTANTIN MANOLESCU (HYSPANICUL: COCO!): UN BRÂNCOVEAN-POET, TRAGIC ASCET – imanent, ca Tâl-HARUL Villon ce zace-n prtotoROMÂNUL: ION-ION! La El vor veni veşnic CERBII / ca La DRAGOSTEA IERBII!…
    El s-a ivit de-aşa pre Valea-Văii Voievozale
    oare (?!) să le STEA hungro-otomanilor în Cale
    De la Călăraşi, pi gios: prin Drum fără Pulbere
    pe Ţarini-Voievodale
    şi cu DEALU şi cu VALE
    o, direct di VAL-de-Dunăre limpide-tulbure
    o, direct aiciu pe PLAI DOMNESC
    din os de peşte di la un Cot DUNĂRESC!…
    să ne lyricize-divin DRAGOSTEA IERBII:
    să mai auzim cu prin EA: EMINESCU-şi mânuie Cerbii!…
    Şi-a mai putut să ne scrie şi iară scrie
    vai, negru pe-alb p-un ghemotoc-filă de hârtie
    un Răvaş precum de la Dumnezeu – de la Mântuitorul IISUS
    că-n „În Piaţa Târgoviştei, lângă Poarta de Sus
    se-nalţă o spânzurătoare;
    CETATEA e plină de călugări,
    Pistruile Evului Mediu,
    CETATEA e plină de măjile
    trase de şase grifoni,
    De căruţe pline de rodii.
    Dăruieşte-te Tâl-Harului, dăruieşte-te:
    Te voi plânge ca pe-o Iubită Moartă,
    Îi voi face-un Altar –
    Ia Tâl-Harul, acum, de Vecie,
    Doar aşa Voievodu-o să-l ierte.
    DOAMNE, dacă-n ION
    Zace HARUL
    care zace-n TâlHARUL
    VILLON?!… „
    Ş-acest MANOLI-Constantin ne mai face într-un final de Poemă: CÂNTEC DE PACE: „Fie PLANETA curată,
    Fără bombe, OAMENII FRAŢI,
    să aibă PLANETA ALBASTRĂ Mai mulţi POEŢI ca SOLDAŢI”.
    E o Umbră-SECUNDĂ ÎNTRE DOUă PRIMEJDII de-Ascet
    cum ale Poeţilor VĂCĂREŞTI între Cuvinte şi TESTAMENT: imanent
    cu ziceri-vechi de verbi şi substantivi de Monastir-Creştin:
    De-Acest Manoli-Constantin Ca Brâncovean sfârşit întru Mărit Chin!…
  2. TEODOR NICOLIN (LIBERALUL: ROMANTIC-EPI-GRAMĂ!)
    UN SCRIITOR-har ACID-LUCID, MARE EGAL cu SINE ş-avertizor-subtil în TIMPUL LITERAR care mai VINE… (!)
    Ş-avem, ne mai aduc cele umbre-ii Solii:
    (parc’ din stihurile LUI din: LAMURA BOLII!)
    un Crai-POET ce-a fraternizat cu Cuvântul: Chin:
    de-aice poate şi unu-i dintre nume: NICOLIN! –
    dar mult de tot şi alior cu: intraductibilul nost’ Dor:
    sustras preDureros dintru-i liturgicul: TEODOR!
    Aşadară: Adunate-n corpuscu-şi de-nfirescu-destin:
    O, pare’ că brăzdează aerul şi-l îngerind: TEODOR NICOLIN!
    Întru istorioare literare: cu rară empatie avid se-mparte:
    Cum de Camil Petrescu „LA HELIAD”, G. Dobrescu şi-alte ci Arte!
    Cetatea-Natală iubindu iubindu-şi-O ca pe-O sublimă STEA STEA:
    Şi-a-nCromizat-O-n: PERIPLU TÂRGOVIŞTEAN, TÂRGOVIŞTEA MEA!…
    Parcă venind din Sumer-Ghilgameş-Enchidu şi UR-UKU:
    prin ASUL DE TREFLĂ, PERPETUUM-MOBILE la dacice-ii ne-a-eflorat: tom-Haiku!…
    Deşi impozant şi mereu fiind cel prea de-egalul SINE:
    (şi la un Lichior-şi cu POETUL-GRIGORE: îmi Amintesc prea bine!)
    dintru a SA Bună-Menire cu DOMNUL ner-a lăsat: POEMELE-CREŞTINE!
    şi – desigur: din pur-educator şi iubitor de COPII-OM-ŞCOALĂ!…
    Fiind: în stil-UNIC-EPIGRAMIST dar şi Hystrioric OM de TEATRU:
    ne-a Ev – în Tipărit: DREPT la ŢINTĂ şi Ariadnicul: FIRUL în PATRU!…
    Iată cum din Lamura Boliibea Toată otrăvită – OTRAVA –
    voluptos spre a-şi împlini Poetul Moartea SLAVA (suava?!):
    „Noi suntem cei bolnavi
    De Soare şi de Vis
    şi căutăm sub Vers:
    Pierdutul PARADIS.
    VISAREA care-mbată În SÂNGE ne-a pătruns: De-atunci ne-a fost de-AJUNS. (?!) Cei care NU au BOALA: Beau VIAŢA ş-apoi MOR.
    NOI bem din FILTRUL MORŢII Ş-o depăşim, în ZBOR”.
    O, ce Mare LIRIC, pilon-Ax al Şcolii Literare-TÂRGE: lâng’ epic – Radu Petrescu: TARGA Literară adună-strânge!… E-UN BEETHOVEN: TEMPERAT de TEMP: (un serenist:
    şi totuşi: TRIST!)
    In fiece-i SON-Vers: Lăsat LUMII-ACESTE!… Pe carele A O IUBIT-O!… O Eminescă Srenitate Şi numai Simţire-Înalte

străbat fiecei Vers-Univers sub Pana-i Lyrizat
Şi-n ELIADA, OVIDIU, BEETHOVEN-DOIIRI
Mândru-ROMANTIC în RUINELE TÂRGOVIŞTEI vi-L LAS –
să aibă generaţii-posteritate grijă şi loc de Spirit-Popas:
„Frumos ruinele dormeau
visând corone şi hlaamide
PRESTIGIUL LOR DE PIRAMIDE.
Pe vârful ascuţit de Turlă
profil de Pajură domină
ş-aşteaptă maiestuos o surlă
să-nvie GLORII de sub Tină.
Un CLOPOT bate diinspre DEAL
şi-un GLAS VALAH aeru-mbracă
cu rezonanţe în ARDEAL
ca un ECOU din vreme DACĂ.
Un verdde-violet le prinde
Jur-împrejuru-LE cunună
din stinsul IERI un AZI se-aprinde
REÎNVIIND FALA STRĂBUNĂ!” / Pură-stră-StrăBUNĂ:

  • UN ASEMENEA scriitor-Poet: NU POATE DECÂT STRĂLUCIND S-APUNĂ!… 14. ION VRĂBIESCU (CRAI-NEGRU!):
    POETUL-CRAI înLăcrimat-stampat sub două Coordonate preDestinate: DUMNEZEU şi EMINESCU! şi încercarea e: a-şi fi sieşi Profetul Său!…
    S-a mai fostu-a peTrecut prin CETATEA cu TURNul -TURN:
    Un OM: DASCĂL şi POET-GENIAL cu verb Badian-TACITURN!
    CRAI-NEGRU, NEGRU-CRAI, O VAI:
    prezămislit dintr-al Vălenilor-Dâmboviţei – PLAI! –
    să poarte prin Târgoviştea-Voievodală, în Chip Sfâtnic-FIRESCU:
    mereu cuSine, subraţ: două izvoare-LUMI: BIBLIA şi EMINESCU!
    şi răspundea metafizic vocabulei – ECO simplu: ION VRĂBIESCU…
    şcolit pre-Epistorarele Necşene-Axe CâmpuLUNG-GENE:
    s-a de(s)Compozit ca Poetit-Damnat: canon de Peşti şi CurcuBEU –
    discret-precaut în Cerţile-Iubiri pre LUT şi DUMNEZEU
    iată-L: „Mi-am spălat Faţa cu Sângele MEU
    şi-am strigat:
    Doamne, Doamne, ai măsluit MĂSURA,
    DUREREA E MAI LARGă DECÂT SUFLETUL MEU,
    mai dă-mi Suflet, ori ia-mi din Durere,
    căci, Doamne, FLACĂRA mi se pare prea mică,
    apa prea puţin adâncă,
    LUMINA prea fără aripi;
    SIMT că un ŞARPE e mai fericit decât MINE,
    când îşi TÂRĂŞTE DESTINUL.
    Dă-mi, Doamne, Cenuşă
    să presar peste Petalele Tale
    să NU le mai SIMT FRUMUSEŢEA.
    Dă-mi, Doamne, Puterea
    să ajung ASFINŢITUL odată cu SOARELE MEU,
    şi lasă-mi spinarea în MÂNDRA LUMINĂ
    de TRUDĂ să cadă, iar NU de DURERE”.
    Fiindu-şi dintru a lui Petre Ţuţea Metafizică-UŞă:
    El cere spasModic AtotCreiatorului: Multă-Cenuşă! –
    E-UN: Ludic-lex, dar c-o Transcendentă-LIRă: nonJucăuşă!
    Îşi cântă Muscelele (din cari derivă Câmpia-Târgovişte-Înaltă)
    în cele NELINIŞTI PATRIAR-HALE, parc’ dintr-o LUME-ALTĂ:
    dar într-un CHIP de postModern-Semănătorist:
    (şi totuşi trist, fizic-Poetul nostru: iremediabil TRIST!)
    „Lejere de durere, tac fructele-n Muscele
    Îşi varsă Focul roşu prin coaja voluptoasă
    Şi curge Cântul Liber din Porţile de Stele,
    Iar Cerul casc-Albastru: Poveştile-de-ACASĂ!”
    Şi tot vede-scrie-n POEZIE-n POEZIE:
    barbierne Linii-Cercuri, gravă-GeomeTRIE!…
    NU SE DES MINTE: E-o sintez’a: TURNU-de-CHINDIE:
    Umbra cari pe Cetate post-ROMATIC o s-o-nvie: Re-Învie!…
    Căci ELU neDOINIT-DOINIT ca UN Apostoli-EREMIT-POETIT
    cum e să trăieşti natur-filosofalice fiori dar cât de dureros s-a fost A FI să MORI: căci: Acesta-i OMUL pre Pământ:
    Nici măcar cât FRUNZA-n Vânt!… P.S. Aievea: EU îl mai văd ş-acum: Boala-Asuma-Asumată:
    aplecându-se incert-suav: să-şi mai adune o CASTANĂ imaculată…
    ERA-eram pe Bulevardul Lor:
    al Acelor: al CastaniLOR
    şi mai-ERA-eram şi dup’o Ploaie cum NU mai fusese-n Târg, o: Niciodată şi poate că de’ aceea-mi pare: ION-PIUATIAN: „Trăsneşte AMINTIREA ca o Castană Coaptă!” – Şi-n Rândul Celebru ce s-a fost odată!… Consună Amintirea Aceasta: mie antumă -o, din Opera Ta: vaie, întreaga Postumă!…
    (urmare în pagina 6) ION ION (SAN-SCRITUL ORTODOX!):
  • POETUL cu Mottol pre CARTE/CARTE APARTE: / „Ultram bibis? Aquam an undam?” –
  • TraduiSiris:: „Tu ce bei? Apa sau Valul?” / Doamne, dar ude-s azi: Şi Călereţul? Şi Calul? –
  • / Doară-s: Umbre? SumBRE?!…
  • Bate LUMINA, mamă, bate-o pe Ulicioara –
  • o, spre a se ivi din Băneştii-dr-Sălcioara:
  • alt POET-întâlhărit de vremi-precum: Villon:
  • înScris pre LUT: aşijderea pe CER: ION ION!
  • şi-n ŢARA DACO-ROMÂNă: ŢARA lui – e IUBITU:
  • Şi-a „semănătorit” visele ordind Acarele-n GARA-TITU! –
  • pe unde risipea DORINŢE – printre Linii de Bossul-Liric
  • ţâşnind din CĂŢELUL PĂMÂNTULUI Absolutul frust-oniric
  • pân’ La Juma de Secol şi-un An – într-al 51-lea AN:
  • ascundea POEZIA-n „visul Pietrei” şi-ntr-un Ciob-DiaFan!…
  • Doarr cinci – Poeme i-au tipărit cinci Reviste-de-Porţelan
  • pe restul le-a cioplit-Brâncuşian: preInfinit-Brâncuşian!
  • „Poetul Morţii”: Ivanenscentu Cezar îl vede: Original-Bizar
  • marginalizat de comunişti, anesteziat de Demo-Capitalişti
  • Zic: UN POET întru carele plânge Ne-Dreptatea din Ochii-Trişti!
  • Nativei ziceri – Liryce, o, Cerber-Paznic, magic-Amfitrion –
  • i-a fost de HAR şi Hărezit acestui pre-Damnat-POET: ION ION:
  • „DORINŢA: N-aş vrea să fiu Exupery, nici AVION,
  • aş vrea să fiu PăDURE;
  • decât Văpaia Focului:
  • mai Bine: APĂ;
  • să fiu o Lungă Dimineaţă
  • în care Floarea să-şi deschidă
  • COROLA: precum ETERNITATEA;
  • aş vrea să fiu Uzină fabricând garoafe,
  • perpetuu Vise-n Alb, sau Jocuri Serioase;
  • O LEGE: NU cerând noi oameni în tranşee,
  • ci Voluntari pe Cosmodroame –
  • O, dac-aş Fi: O Bombă cu Confetti!”
  • Şi L-au explodat după Gratii-de-Fier-forjat-Fier
  • Alături de Gury-Diculescu: ş-astăzi ca Două Umbre: Dreptate cer! (?)
  • Şi-odată de Acolo ieşit, ca Lyric-spăşit-firescu:
  • purcede direct la Lectorul-Mentor: Poetul-Frate: Mircea Drăgănescu!
  • Ş-această „subtil-subtilă” bolş-roş-dispariţie
  • e pentru că ION – POETUL şi-afişa la în curs Apariţie:
  • a) MEMORIA COLECTIVĂ – versuri anticomuniste! (TRISTE!)
  • b) POARTA VERDE – versuri de Dunăre – Sf. Gheorghe (BĂGAŢI-L sub LEGHE!)
  • c) SAREA PĂMÂNTULUI – versuri despre Ţăranul-Român! (La ZDUP-în!)
  • d) ARDE PALATUL, roman (şi-a Ars: dar s-a fost: CALUL TROIAN!) Şi cându s-a SĂVÂRŞIT s-au pus-Zăpezi:
  • ca Îngerii-Domnului în cete-Livezi!
  • şi printru Ele: Noi: Eu şi romancierul IOAN-Vişan-la Cerescu:
  • l-au mai dus: revoluţionarul Titi-Ionescu, poheţii: Ion-Vale şi Frate Mircea Drăgănescu!
  • din Casa’ Veche-n Casa a’ Nouă-n: Casa Eternă: O GROAPĂ:
  • Poetul Acesta de Carne şi Oase, de Aer-Foc, de Lut: dar „mai bine APĂ!”…
  • Poetul cel Adeărat e-n Groapa-Asta
  • Cum a răspuns şi dup’ ce şi-a ispăşit Năpasta:
  • (o, ca-n: Caragialistica: Năpasta!?)
  • ION, cum e la OCNă, ION? Haide, zi-ne!
  • O, BogdaProste de-ntrebat: E BINEEE! Şi-ar mai fi de adăugat-desemnat -pentru a-L liriza în chip-duh pur-curat:
  • că şi-a iubit Cetatea (UR!) – TÂRGOVIŞTE Fix -precum, iatu-O aici pre-a SA BUCOVINĂ FELIX: „SCRIU în Marmura Versului acum despre acel Petec-de-Lume: a căruia Lăţime
  • NU se poate compara cu ÎNALTUL
  • COLOANELOR dăltuite cu Paloş,
  • şlefuite cu Muzică şi Poezie:
  • de la Ştefan-de-Moldova,
  • Ciprian-de-ROMÂNIA
  • şi EMINESCU-de-TERRA”. (!?… )
  • IONule: facă-Se cum Ţi-i Vrerea!
  • Şi printru Cerurile-Domnului: Puterea!…
  • NICOLAE NEAGU (DOCTOR-Lyricum!): UN POET-EUROPENITATE, SUAV-REBEL: Unde-i este UMANITATEA premiul-meritat: NOBEL?!…
  • Heio: Prin Tineo: Bizară-Cetate:
  • Şi-a croit Drum UN POET de peste-poate!
  • UN POET FRUMOS-Nebun cu Lyră-Totală:
  • parcă rupt tot rin Rama Paradisiac-Astrală!
  • A plâns şi Clipa când şi-a Trecere Styx-PRAGU:
  • PLeyade-înmărmuriră când Eco-L reVerbă: NICOLAE NEAGU!…
  • arhitect-Maestru-n e-Formule-Poem:
  • de cari şi Titanii-Artei prind de se tem!…
  • Tempeste-Metafore.s Scrierile-Aceste:
  • Un Cer din Teluric, Un Vulcan din Celeste!…
  • Doctor de Vieţi, Demiurg în Poetică:
  • Hei: unde Ţi-l aşezi, Tuo: Cetate Evă-Mitică?!…
  • Vine de unde-Ţi vin şi Zeul Pann de Gheorghe-Zamfir:
  • Petreşti – vatră de Geniu-ţi inspir – şi Eu nu mă mai mir!…
  • În: Doi, SOMNUL HIBERNALE SUVENIRE-i Lyrism izvod-delir!
  • Meditativele-istorice sunt Muzee-Stampe ce resorb:;

vremi ancestrale, imagini-Luminoase din tot Trecutul-ORB!… Erotica-i de Clasă-Eminescă; ludică, livrescă, mimescă-Mite: precum ‘ntr-această pretexct-rugă din SUVENIRE: „nu mă promite”: „Acum / când toate lucrurile incredibile / (altfel incredibile decât iubirea ta) ! se mărturisesc ca o ploaie absurdă, / acum / când până şi mersul devine o problemă de-ncredere / tot atât cât şi acea a slăbănogului din Capernaum, / acum / mai zic / când din aceste averse barbare / experienţa alte ierbi se înspică, / NU MĂ PROMITE MORŢII_ TUTELARE / lucrându-mă cu viermuită FRICă, / nu mă promite nimănui /vreau să spun / ÎMI APARŢIN / mai mult decât gura-minciunii, /priveşte, mai bine, cum NU de tot seceraţi / şi, vai, NU mă / omor după Istorioare, / Povestea noastră postumă / e, dragă, o altă-ncercare”. În fine-i NEAGU NICOLAE: Poet-scrib-prolific Balzac altCHIMIC:

  • Primeşte-L CETATE: i-un NEG-Floare-Liră pe lâng’ TURN de CHINDIE…
    Aici mi se-ncheie Peryplu-Liric Nebun
    prin Istorica-Literara Cetate cu Chindicul-Turn!
    Dar mai sunt Umbre-Lire-n Pământ şi-n Ceruri
    Next-Generaţii: poa’ DiscoveyVoi: Noi Giuvaeruri –
    NOI: Cu toţii Zis-am când până şi Vremii Pielea-i e Zbârcită:
    Culcat pe-aste Ruine, sub care adâncită (RE-CITITĂ?!)
    E Gloria străbună şi Umbra de Eroi (alţi NOI?!)
    Poetul în Cetate prin Vremea mult grăbită (dar: neZorită!)
    Ritmează un „Adio” ajuns parcă la noi!… (pe când şi pe: LA VOI?!)
    Dar fie UN ADIO ce-l datorează oricare fiinţă-Creatură:
    TÂRGOVIŞTEI: nu fie Niciodată-ADIO ŢIE: Istorie-Literatură!…
    (S-ar fi: Păcat şi, Doamne, ne-neSârşită URĂ?!) – !
  • Ca-n EMINESC’: În Calea Timpilor Ce Vin de-adură zic: fie IUBIRE făr’ de MĂSURĂ!…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Un nou comandant la Batalionul 22 Transport ,,Dâmboviţa" din Târgovişte

Marţi, 21 aprilie, la sediul Batalionului 22 Transport ,,Dâmboviţa” din Târgovişte, a avut loc ceremonia de predare-primire a comenzii batalionului, între domnul colonel Munteanu Romulus şi domnul maior Zamfira Stelian.Activitatea s-a desfăşurat în prezenţa locţiitorului comandantului Bazei 2 Logistică ,,Valahia”, colonel Vişan Corneliu, cu respectarea tuturor măsurilor pentru limitarea infectării […]