Published On: sâm, feb. 16th, 2013

DESCIFREAZĂ CĂILE MÂNTUIRII

nichiduta.ro

Preot StefanescuConsecvenţa iubirii lui Dumnezeu faţă de oamenii în suferinţă o putem vedea în toate împrejurările activităţii desfăşurate pe pământ. Sf. Evanghelist Luca îl surprinde pe Fiul lui Dumnezeu, într-o sâmbătă, zi de sărbătoare strictă la poporul ales, învăţând mulţimile, ajutându-le să descifreze ideile şi căile mântuirii. între ascultători, Domnul observă o femeie gârbovă, „cocoşată” – cum am zice noi -care avea un duh de neputinţă de optisprezece ani.
Deşi acea femeie necăjită, din cauza neputinţei, nu putea privi în sus, spre a vedea cerul şi faţa omului, aplecată mereu spre pământ şi cu mari dificultăţi în deplasare, aşa chinuită, totuşi ea frecventa programul religios al bisericii de atunci, urmărind atent cele necesare pentru suflet şi poate nădăjduind, în suferinţa ei, un semn izbăvitor din partea lui Dumnezeu.
Şi iată că, tocmai în acea zi de sărbătoare, mila, milostivirea iubirii lui Dumnezeu, a dezlegat-o de duhul neputinţei, făcându-o prin putere dumnezeiască să se îndrepte, sănătoasă, iar ea, drept recunoştinţă, imediat „slăvea pe Dumnezeu”.
Şi noi, cei de azi, imediat trebuie să reflectăm la faptul că Dumnezeu, în atotştiinţa Sa, a luat în seamă chipul lăuntric al inimii şi sufletului femeii
gârbove, virtuţile şi frumuseţile neasemuite ale rugăciunii şi eforturile ei în împlinirea îndatoririlor morale către Dumnezeu, către biserică şi conştiinţa proprie. Dorind să pună în lumină valorile şi disponibilităţile spirituale ale omului, Mântuitorul Hristos ne orientează ca de obicei spre
comorile ascunse ale sufletului, ştiindu-se că mântuirea nu se dobândeşte după frumuseţea ori supleţea naturală a trupului, ci după comorile morale şi spirituale agonisite în viaţă: bunătatea, generozitatea, răbdarea, înţelegerea, credinţa şi nădejdea în Dumnezeu, aureolate de iubirea semenilor, toate menite să apropie pe om de aproapele şi de Dumnezeu.
Podoaba voastră -spune Sf. Ap. Petru – să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi hainele scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (I Petru 3,2-4).
Or la acea femeie cu mers chinuit şi aspect diform, singură şi izolată în mulţime, a atras nu numai compătimirea lui Dumnezeu, ci şi discreţia în suferinţă pentru ispăşirea resemnată a păcatelor, motive pentru care ea a fost vindecată.
Bucuria ei si a celor din jur, însă, nu a durat prea mult, pentru că reacţiile colerice ale mai marelui sinagogii n-au întârziat să apară, mâniindu-se că Dumnezeu a vindecat-o în zi de sărbătoare. Şi el era un om gârbov, nu trupeşte, desigur, ci cu o gârbovire interioară, o boală care, exteriorizată, urăşte trupul, oricât de frumos ar părea la prima vedere, care afectează şi înveninează luciditatea, armonia şi manifestările. Gârbovirea lui interioară se dă în vileag prin faptul că este rob pentru respectarea literei în defavoarea spiritului Legii şi a omului.
El n-a înţeles că „sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă” (Marcu 2,27-28). De aceea, răspunsul Domnului a fost pe măsura ipocriziei, făţărniciei, stupidităţii şi răutăţii exprimate: „Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi-l duce să-l adape? Dar această fiică a lui Avraam, pe care a legat-o satana, de optisprezece ani, nu se cuvenea oare, să fie dezlegată?” (Luca 13,15-16).
Prin acest răspuns îi cheamă pe toţi la discernământ, şi la reconsiderarea echilibrului dintre valori, la preţuirea şi iubirea aproapelui. Cei ce aduc lumină în viaţa altora nu pot să nu se bucure şi ei de ea. „Mântuitorul Hristos umbla din loc în loc şi făcea bine” (F. Ap. 10, 38).
Acesta este motivul pentru care a putut cânta în noaptea în care a fost trădat (Matei 26, 30). Nu cere un zâmbet de la oameni. Dacă îi lipseşte cuiva zâmbetul, dă-i-l pe al tău.
Mulţimile L-au urmat pe lisus pentru că El nu aştepta simpatia lor pentru durerile Lui, ci El îi mângâia pentru ale lor. Nu te supăra pe omul care acţionează altfel decât ţi-ar place tie.
Poate el aude un alt ritm. Fiecare umblă potrivit cu muzica pe care o aude. Fă-1 să audă de la tine o muzică frumoasă. Aceasta ar putea să-i schimbe felul de a acţiona.
Răspândeşte lumină printre semenii tăi în loc să-i judeci câtă lumina au ei în viaţă.
Importanţa şi valoarea omului nu stă în răspunderea şi autoritatea vremelnică, lipsite de receptivitate şi discernământ, ci în înţelepciunea şi răbdarea înţelegerii profunde, integrale, a realităţii, a slujirii cu devotament pentru cel aflat în suferinţă – în „lumina” pe care o răspândeşte printre semenii săi. Răspândeşte „lumina” şi vei fi valoros! Uită rolurile urâte care-ţi sunt impuse de lume şi lasă-te cuprins de „lumina lui Hristos” care luminează tuturor!

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro