Delir şi nebunie în peroada interbelică(XCIII) De la Rudolf Valentino la Adolf Hitler

de Gilbert Guilleminault, coordonator
De ce va deveni sarea simbolul revolteti indienilor? Deoarece de ani de zile, greul impozit pe sare a fost mereu prima doleanţă a întregii Indii ce spera, ca prin reducerea sa, să mai poată răsufla cât de cât uşurată prin reducerea acestei poveri ce sărăcise teribil majoritatea populaţiei. Sarea era indispensabilă, fiind folosită la consumul orezului, dar şi combinată în hrana vitelor. în realitate, sarea era monopol de Stat, aducând un venit de o sută cincis-preezece milioane de franci aur pe an într-o Indie unde venitul mediu anual pe cap de locuitor – de altfel unul dintre cele mai mici la nivel mondial – nu depăşea 90 de franci aur. Mai mult chiar, tăranilor care trăiau pe coastele Indiei li se interzicea să ia apa de mare, s-o fiarbă şi astfel să obţină sarea de care aveau nevoie pentru treburile casnice sau pentru întreţinerea vitelor. Dacă erau prinşi că fierb apa de mare pentru obţinerea sării, nu numai că trebuiau să plătească nişte amenzi foarte mari, dar mai erau şi închişi.
Conform felului său de a gândi, Gandhi a prevenit politicos poliţia, referitor la intenţiile. A mers până acolo încât el personal a precizat locul şi ziua în care legea nu va mai fi, pentru prima dată, respectată pe teritoriul Indiei. Englezii au fost uimiţi, precizând că niciodată până acum nu au mai avut de a face cu un rebel care să le dea toate amănuntele despre faptul că el va încâlca o lege pe care refuză să o mai recunoască ca fiind valabilă. Totuşi, viceregele Indiei şi guvernul Majestăţii Sale nu-şi fac iluzii referitor la Gandhi deoarece, de aproape douăzeci şi cinci de ani de când îl cunosc, ştiu perfect de bine cine este în realitate, în ciuda atitudinii sale politicoase.
Prima dată l-au văzut de ce este capabil, în Africa de Sud, unde acest tânăr avocat hindus ce se trăgea dintr-o familie de condiţie bună (părinţii săi, de mai multe generaţii, erau în slujba miniştrilor Reginei Angliei), având o puternică educaţiei britanică (timp de trei ani studiase dreptul la Londra), debarcase în anul 1893. în acel an tocmai împlinise douăzeci şi patru de ani, lăsând impresia unui om timid, şters, insignifiant. în ciuda a ceeea ce părea a fi, spre uimirea autorităţilor engleze, ca avocat, a reprezentat interesele cooliilor hinduşi, cu o voinţă de care nul credea nimeni în stare. Aflaţi în mare număr în Natal şi în Transvaal, cooliii erau obligaţi să suporte aceleaşi interdicţii rasiale ca şi negri. Pentru a determina autorităţile să le respecte drepturile, Gandhi ia organizat foarte bine pe coolii şi, folosindu-se de ei, a pus la punct, în primii ani ai secolului al XX-lea, faimoasa sa teorie a rezistenţei nonviolente: faimoasa Satyagraha (cuvânt compus din satya: adevăr şi agraha: fermitate).
Ca să-l învingă, englezii şi burii au folosit toate metodele posibile. A fost bătut măr, pe stradă, a fost aruncat într-o închisoare plină de negri. Uneori, chiar cei pentru care-şi risca viaţa, neînţelegându-l, se întorceau împotriva lui. în 1908, nişte hinduşi l-au bătut, rupându-i câteva coaste, după ce l-au acuzat că i-a trădat. De nezdruncinat în credinţa sa, privin-du-şi agresorii cu ochii săi mari căprui, având o privire candidă, Gandhi a preferat să se pedepsească singur ţinând post atunci când cineva din comunitatea hindusă era înclinat să răspundă la violenţa englezilor şi burilor, recurgând tot la violenţă. Până la urmă, după douăzeci de ani de luptă în Africa de Sud, folosind nonviolenţa ca armă, Gandhi a câştigat în favoarea hinduşilor. în ianuarie 1915, când s-a întors definitiv în India, Gandhi a fost primit la Bombay ca erou naţional. Marele poet filozof, Rabindranath Tagore este primul care l-a întâmpinat, acordându-i titlul de mahatma (Suflet Mare), titlu pe care Gandhi l-a refuzat mereu. De celebritatea sa a auzit şi Tolstoi care, cu câteva luni înainte de a muri, în 1919, a văzut în acest tânăr conducător de oameni un discipol al teoriei sale referitoare la iubirea universală. în realitate, la acea vreme, Gandhi nu era nimic altceva decât un agitator politic, un tenace adversar al englazilor. Din multe puncte de vedere, prin ceea ce făcea, Gandhi se asemăna cu sfinţii asceţi, acei faimoşi „guru” care de multe ori apăreau peste tot în India.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, special pentru toţi cei care au avut parte de profesori de istorie plafonaţi, plictisiţi de viaţă şi înăcriţi de eşecurile personale, uitând că predarea logică a adevărului istoric nefestivist înseamnă înţelegera viitorului prin recursul la trecutul nefardat. De asemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmboviţa” din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Acordarea zilelor libere pentru părinţii din familiile monoparentale care îşi supraveghează copiii, în situaţia limitării sau suspendării activităţilor didactice

Comisia de Muncă a adoptat o serie de amendamente transmise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, pentru a modifica şi completa OUGnr.1 47/2020 privind acordarea unor zile libere pentru părinţi în vederea supravegherii copiilor, în situaţia limitării sau suspendării activităţilor didactice care presupun prezenţa efectivă a copiilor în unităţile de […]