Delir şi nebunie în perioada interbelică (XXXII) De la Rudolf Valentino la Adolf Hitler

de Gilbert Guilleminault, coordonator_
Hitler, arestat şi condamnat, Goering, fugit peste graniţă, nu vor putea să-şi ocupe locurile în Reichstag. Dar, acest lucru este total lipsit de importanţă. Hitler are altceva mai bun de făcut. Va profita de pe urma concediului forţat la Landsberg pentru a scrie biblia nazismului, Mein Kampf. Bârfitorul de Otto Strasser va pretinde mai târziu că Hitler a fost convins de camarazii săi de puşcărie să scrie această carte. Motivul, după cum afirmă tot Strasser ar fi fost că, în felul acesta, scăpau, cât era ziua de lungă în închisoare, de prezenţa insuportabil de tiranică a lui Hitler.
Scurtă bibliografie
Benoist-Méchin: Histoire de l’armée allemande (Albin Michel).
John W. Wheeler: Le drame de l’armée allemande (Gallimard).
W. Görlitz şi H. A. Quint: Adolf Hitler (Amiot-Dumont).
Adolf Hitler; Mein Kampf.
Ewan Butler şi Gordon Young: Goering tel qu’il fut
(Fayard).
Moartea lui Lenin 21 ianuarie 1924
de Anne Manson
îşi târa piciorul paralizat prin birou, sprijinit de Nadejda, privea harta de pe perete, îngrozit că nu mai poate înţelege ce vedea…
„- Re… vo…, nu, repetă după mine, insistă răbdătoate Nadejda Krupskaia, re-vo-lu-ţi-e.

  • Ree… vo…, articulează cu greu Lenin. Sfârşitul cuvântului se pierde într-un strigăt de furie neputincioasă. întins pe pat, cu fruntea cheală acoperită de broboane de sudoare, cu obrajii supţi, Lenin duce mâna stângă la gât ca şi cum ar vrea să ajute sunetele să iasă pe gură, apoi închide ochii, obosit de efortul făcut.
  • Destul pentru azi, îi spune, cu glasul blând, Nadejda, mâine totul va fi cu mult mai bine, Ilici. Pe zi ce trece, faci progrese. Nu te agita. Acum am să-ţi citesc.”
    De trei luni de zile, Lenin s-a mutat în casa de la ţară, din Gorki, la treizeci şi cinci de kilometri depărtare de Moscova, pe care i-a pus-o la dispoziţie partidul. E o casă mare, albă, cu colonade, înconjurată de un parc cu vegetaţie deasă. înainte de revoluţie, aparţinuse văduvei multimilionare a fostului guvernator al Moscovei, doamna Moro-zov. Acum, fosta proprietară spală paharele prin restaurantele ruseşti din Statele Unite, iar familia Lenin nu prea se simte în largul ei în această casă prea mare şi prea teatrală ce nu corespunde pe de-a-ntregul cu gusturile ei modeste.
    Lenin a acceptat noua reşedinţă în speranţa că-şi va reface sănătatea, dar şi pentru a ascunde de privirile colaboratorilor tremuratul mâinilor şi pierderea echilibrului fizic ce apărea brusc, când nu se aştepta, fie în timpul unei şedinţe de partid, fie când primea în audienţă un grup de partizani.
    Apoi, în urmă cu şase zile, pe 23 mai 1922, pe neaşteptate, un atac cerebral l-a pus la pământ. Venea de la pescuit, pe lacul din apropiere, însoţit de un grup de copii de ţărani. A căzut pe treptele peronului, peste ochi lăsându-se un voal de întuneric. După ce l-au ridicat, ducându-l în camera sa, au constatat că-i paralizase braţul drept, că nu mai putea merge şi, lucrul cel mai grav pentru acest bărbat care, de cinci ani, de când se întorsese din exil, însufleţea mulţimile cu discursurile sale, nu mai putea articula niciun cuvânt.
    Cu toţi erau foarte îngrijoraţi: dacă i s-a-ntunecat definitiv şi mintea ! Dar s-a dovedit că era la fel de lucid ca în prima zi, când a declanşat revoluţia. Şi cum are, de data aceasta, mai mult timp liber, începe să disece toate problemele cu care se confruntă Rusia – aflată încă în plin haos -şi partidul, sfâşiat de luptele dintre grupările rivale.
    Krupskaia pune mâna pe umărul soţului ei, simţind prin stofa groasă cât de mult a slăbit acesta, stând deja cocoşat în scaun, el care a trecut

prin atâtea încercări. Se uită la el şi parcă nu-i vine să creadă cum a ajuns ca aspect fizic deşi abia a împlinit cincizeci şi doi de ani.
„Nu te nelinişti, îi tot spune ea. îţi mai aminteşti ce ţi-a spus Guetier?”
Guetier este medicul familiei Lenin, dar şi un vechi prieten. De multe ori a glumit cu Lenin pe seama faptul că nu era preocupat de propria-i sănătate, fiind mai mult îngrijorat de sănătatea celorlaţi.
„Am toate motivele, i-a răspuns Lenin. Câţi suntem, în realitate, cei ce ştim cu adevărat ce este un europeean, care ştim în amănunt cum se desfăşoară şi evoluează mişcarea muncitorească mondială? De oamenii ăştia trebuie să avem grijă dacă vrem ca revoluţia noastră să devină mondială !” A două zi a cerut prietenului său să le facă tuturoa vechilor săi tovarăşi de luptă, un control medical amănunţit.
„Dragul meu Ilici, i-a spus vesel doctorul după ce l-a examinat, Revoluţia nu face bine la inimă. De fapt, doar două inimi funcţionează bine: a lui Lev Davidovici (Trotsky) şi a dumneavoastră. Amândoi veţi trăi o sută de ani !””
Dar Lenin a dat trist din cap. Câteva săptămâni mai târziu, le-a spus colaboratorilor săi: „Să nu uitaţi ce vă spun acum. îmi voi sfârşi zilele paralizat.”
Dar de ce boală suferă Lenin? „Plăteşte pentru păcatele din tinereţe”, scriau ziarele ruşilor albi la aflarea veştii că are probleme de sănătate.
în publicaţiile emigraţiei se spunea că în perioada exilului din Siberia, din 1897, Lenin ar fi întreţinut relaţii sexuale cu o tânără din tribul oirat despre care se ştia că era, din vremuri imemoriale, contaminat cu o formă locală de sifilis. Menşevicii bârfesc pe la colţuri, cu greu ascunzându-şi bucuria că Lenin este atins de „o formă progresivă de paralizie”. în interiorul partidului nu se ştie nimic despre acest lucru deoarece Lenin a afişat mereu un dispreţ profund pentru problemele de sănătate. Niciun medic nu a avut vreodată curajul să-l întrebe sau să-l examineze pentru a descoperi originea reală a bolii de care suferă.
Totuşi, unii medici sunt de părere că starea sa de sănătate s-a agravat din cauza unei operaţii chirurgicale nereuşite, când s-a încercat extragerea unui glonţ din umărul său drept. Cu glonţul, rămas înfipt în claviculă, s-a ales după ultimul atentat împotriva lui, ca avusese loc în urmă cu patru ani.
Cele trei gloanţe, trase de Fanya Kaplan
Era pe 30 august 1918. Lenin tocmai terminase discursul pe care-l rostise în faţa muncitorilor din-tr-o oţelărie. O femeie între două vârste, îmbrăcată în negru, stând pe un scaun din primul rând, îl asculta pe orator, sorbindu-l din priviri, fumând ţigară de la ţigară. După ce Lenin a rostit ultima frază, a scos un revolver din poşetă şi a tras de trei ori.
Lenin s-a prăbuşit, apoi s-a ridicat, refuzând orice sprijin pentru a ajunge la maşina în care s-a urcat singur. Doar când a ajuns la domiciliul său, după ce i s-a dat jos pardesiul, s-a constatat că avea trei răni: una în gât, una în braţ şi a treia în clavicula dreaptă.
Femeia ce a tras nici nu a încercat să fugă. A stat dreaptă, indiferentă, în faţa mulţimii ce vroia s-o rupă-n bucăţi:
„Mă numesc Fanya Kaplan. Am tras în Lenin pentru că a trădat Revoluţia !”, le-a spus ea, dispreţuitoare, muncitorilor furioşi.
Fanya Kaplan făcea parte din grupul socialist revoluţionar de stânga, până de curând tovarăş de luptă cu bolşevicii, ce erau, în prezent, lichidaţi cu miile de către adepţii lui Lenin.
„Vreau să discut cu această femeie”, a spus Lenin.
A fost adusă în apartamentul cu trei camere, pe vremuri locuit de servitorii Kremlinului, acum folosit de Lenin, de soţia sa, de sora sa Maria şi de o bătrână servitoare.
Tradus din franceză de Mircea COTARŢĂ, special pentru toţi cei care au avut parte de profesori de istorie plafonaţi, plictisiţi de viaţă şi înăcriţi de eşecurile personale, uitând că predarea logică a adevărului istoric nefes-tivist înseamnă înţelegerea viitorului, prin recursul la trecutul nefardat. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

ANUNŢ

ANUNŢA.N.A.R. – Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa cu sediul în Buzău, str. Bucegi, nr. 20 bis, jud. Buzău, cod poştal 120208, cod fiscal RO 23706189, nr. telefon 0238/725.446, nr. fax 0238/427.237, e-mail: dispecer@daib.rowater.ro, în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 183/2020 anunţă închirierea prin licitaţie publică a unor terenuri aparţinând […]