Delir şi nebunie în perioada interbelică (XXV) De la Rudolf Valentino la Adolf Hitler

de Gilbert Guilleminault, coordonator_
Tot mai des vezi în mulţimea de oameni, paltoane confecţionate din vechile mantii feldgrau, haine cu croială militară, trădând omul demobilizat: sunt cei ce au avut norocul să scape vii din război, trăind acum de pe urma unei slujbe modeste; sunt cei care, mult mai numeroşi, mutilaţi de război, decăzuţi fizic şi moral, şomeri, revoltaţi, rememorează zilnic, furioşi, anii petrecuţi pe front, suportând cu greu nedreptatea şi urmările înfrângerii, amintindu-şi de exaltantantele fapte de arme ale trupelor de pe Baltica şi din Polonia, sperând zi şi noapte într-o altă revoluţie ce le va face dreptate.
Se lasă noaptea peste Berlin. Dacă priveşti spre Friedrichsbahnhof, îţi sare-n ochi firma în culori ţipătoare a lui Admiral Palast, ce te atenţionează că la Berlin nu toată lumea face foamea. De când s-a terminat războiul, cluburile de noapte au apărut ca ciupercile după ploaie, mai ales în zona Grădinii Zoologice, pe Kurfursten-damm şi în piaţa Tauzin unde se află celebrele Kackuk, Swammşi multe altele… Fiecare cabaret are specialitatea şi atmosfera sa inimitabilă, începând cu fervenţii clienţi ce se îngrămădesc să vadă dansatoarele ce cântă şi dansează în pielea goală pe scenă, până la cei cu apucături morbide ce se excită doar dacă fac dragoste în sicrie, fără să se ferească unii de alţii, la care se adaugă maniaci, sadici, homosexuali. Fiecare grup are cabaretul său unde se întâlnesc doar pentru a se distra şi a se culca unul cu celălat, fără jenă, în văzul tuturor.
Dar, Admiraleste un cabaret mai special, unde se întâlnesc speculanţii, toţi cei ce profită de pe urma inflaţiei, de pe urma penuriei de alimente, de materiale de construcţii, pentru a vinde orice, oricui. în sala plină de fumul de ţigară aşa de dens că-l poţi tăia cu cuţitul, vinurile de Moselle, de Rhin, şampania nemţească curg în valuri în pahare colorate, în timp ce orchestra bavareză alternează în mod ciudat tangourile cu dansurile tyroleze.
Pe banchetele acoperite cu moleschin uzat stau fete vulgare şi gălăgioase ce atrag clienţii dornici de-o iubire trecătoare, fete ce sunt concurate de tineri slabi, purtând părul lung, eleganţi, manieraţi, având gulere tari, înalte, cu faţa palidă pe care ies în evidenţă ca petele de sânge buzele date cu ruj. Toţi cei sau toate cele care-şi vând trupul, în atmosfera zgomotoase a cabaretului, nu acceptă bancnotele emise de Reichsbank; nu se acceptă decât cartuşe de ţigări, sticle cu alcool, parfumuri, mostre de materiale. Pe culoare, pe scări, la subsol funcţionează o adevărată piaţă ambulantă. Cu o simplă monedă din aur, cu o verighetă, cu o bijuterie veche poţi face rost de orice, de cafea boabe, ciocolată, şnaps de contrabandă, droguri, etc.
Cabaretul Admiral este Sodoma şi Gomora ce trăiesc nestingherite de pe urma viciilor, chiar în centrul capitalei germane !
Uneori, bărbaţi cu faţa încruntată se opresc pentru câteva secunde în faţa intrării prin care ies fuioare de fum de ţigară, prin care răzbat zgomot de orchestră, râsete şi ţipete. Dezgustaţi, ridică din umeri, scuipă pe trotuar şi dispreţuitori se adresează fostului soldat, acum portar plin de galoane, care stă la intrare, privind, de jenă, în altă parte, nu spre cei ce-i vorbesc plini de amărăciune:
„Asta-i rahatul pe care ultima republică germană ne obligă să-l înghiţim !”
Domnule generale von Seeckt, va fi armata de partea noastră ?
Nu fără o anumită stare de teamă, pe 26 septembrie, guvernul acestei Republici, dispreţuită de majoritatea germanilor, s-a decis să renunţe la rezistenţă pasivă împotriva francezilor.
încă din zorii zilei, cancelarul Stresemann şi-a convocat colegii de cabinet. Au venit, cu chipurile palide, nervoşi, majoritatea neraşi – unul dintre ei chiar uitând să-şi pună cravata – pentru a participa la şedinţa condusă de preşedintele Ebert, în biblioteca Cancelariei.
După ce s-au strâns cu toţii, încep să aştepte.

Deodată, apare un Benz gri-verzui, cu steguleţe militare pe aripile din faţă ale maşinii. Şoferul opreşte în faţa intrării ministerului. Nici nu apucase să apese pe frână că ordonanţa sare de pe scaunul său ca un robot, deschide portiera pocnind din călcâie.
„în sfârşit, a venit !” murmură un ministru socialist, privind pe fereastră.
După câteva clipe, îmbrăcat la patru ace, zâmbitor, cu monoclu, generalul von Seeckt, comandant şef al Reichswehr-ului, se înclină puţn în faţa preşedintelui Ebert. La cei cincizeci şi şapte de ani ai săi, înalt, cu pielea gătului semănând cu cea a curcanului, cu atitudinea ţeapănă sub mantaua sa cenuşie, cu faţa impenetrabilă, cu privirea rece, cel ce fusese poreclit „sfinxul”, părea întruparea perfectă a ofiţerului prusac de carieră. în timpul războiului a fost, împreună cu Ludendorff, cel mai bun şef de stat-major. Acum, îşi stabilise ca scop al vieţii să menţină armata germană la cel mai înalt nivel al profesionalismului, în ciuda exigenţelor aliaţilor. în plus, generalul von Seeckt este un om de lume, foarte cultivat, artist până-n măduva oaselor, cu mâini fine şi lungi, amator de muzică, de pictură şi de femei frumoase, seducător când îşi pune în minte să fie, o gazdă perfectă ale cărui dineuri erau vestite în tot Berlinul.
De acest domn magnific, ce controlează singura putere adevărată a Germaniei dezbinate de amărăciune şi ură, depinde soarta Republicii. Nu a fost de acord cu ordinul de a colabora cu ocupantul, de a obliga Ruhrul să muncească pentru francezi. în felul acesta a provocat starea de anarhie şi de aventură.
Fără să mai pardă o clipă, Ebert îi pune întrebarea pe care o aveau toţi în minte:
„Generale, va fi armata de partea noastră?”
Vorbind amabil, cu o uşoară nuanţă de dispreţ în voce pentru aceşti burgheji roşi de teamă, von Seeckt răspunde calm:
„Domnule preşedinte, armata este de partea mea. (Die Reichswehr steht hinter mir.)”
Faţa puţin bucălată a lui Stresemnn, palidă din cauza tensiunii în care a stat, îşi recapătă culoarea la auzul răspunsului dat de general. Ştie că important pentru von Seeckt este să împiedice declanşarea războiului civil ce ar distruge unitatea Reichului şi a armatei. Totuşi, te puteai teme şi de existenţa unui reflex al orgoliului la acest general ce refuza să capituleze în faţa cererilor formulate de aliaţi.
Bine că Dumnezeu i-a dat totuşi destulă minte pentru a privi cu realism prezentul.
„Deci, continuă să vorbească cancelarul, domnule general, trebuie să acţionăm repede; veştile ce vin din Renania nu sunt deloc bune: francezii continuă să încurajeje mişcarea separatistă. Primarul din Cologne, Conrad Adenauer a avut dreptate când i-a criticat pe germanii separatişti, dar bande înarmate cu complicitatea ocupantului au pus stăpânire, în Palatinat, pe mai multe clădiri oficiale.

  • Din păcate, nu putem interveni în zona demilitarizată !
  • La Dresda şi la Leipzig, comuniştii şi social-democraţii, care sunt majoritari în Landtag, pregătesc o acţiune comună cu sprijinul sindicatelor… Dar cel mai îngrijorător este ceea ce se întâmplă sacum în Munchen. Guvernul lui von Knilling pune la cale o adevărată lovitură de Stat în forţă. Turbatul de von Kahr, omul kronprinţului Ruprecht, a devenit, cu de la sine putere, comisar de Stat pentru landul Bavariei şi, în mod sigur, în scurt timp, va încerca să restaureze monarhia, aducând la putere Casa de Wittelsbach, apoi se va separa de Reich, declarându-se independent. Nu i-ar putea-o lua înainte decât Hitler şi bandele sale, acest agitator periculos pe care-l suţine fără să-şi dea seama ce face generalul Ludendorff…
  • Ah, Hitler !… Nu cumva îi acordaţi, acestui demagog de doi bani, mai multă importanţă decât merită ?
    Tradus din franceză de Mircea COTARŢĂ, special pentru toţi cei care au avut parte de profesori de istorie plafonaţi, plictisiţi de viaţă şi înăcriţi de eşecurile personale, uitând că predarea logică a adevărului istoric nefes-tivist înseamnă înţelegerea viitorului, prin recursul la trecutul nefardat. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

ANUNŢURI

ANUNŢURI