Delir şi nebunie in perioada interbelică (XVIII) De la Rudolf Valentino la Adolf Hitler

de Gilbert Guilleminault, coordonator
Un tată… Alessandro, înviat cu ajutorul memoriei, acel tată care începea să spună ceva, dar nu mai era în stare să ducă ideea până la capăt, un tată mai mult încurcă lume, aşa cum a rămas în amintirea copilului ce se spetea trăgănd de foalele din fierărie, acel tată ce prefera să ardă gazul de pomană, decât să pună osul la treabă, plăcându-i mai mult să îndruge verzi şi uscate, în mijlocul prietenilor de pahar. Şi Roza, mama sa… De câte ori nu izbucnea în lacrimi în faţa învăţătoarei din cauza faptului că Benito, nu de puţine ori sărea peste cap şi câte mai trebuia să îndure mama sa, acea femeie cu trăsături de pasăre prăfuită, tresărind la cel mai mic zgomot ! Nici ea nu mai ştia ce câte ori a fost neliniştită când îl vedea pe Benito cu mâinile zdrelite sau sau zgâriat pe gât ca urmare a încăierărilor în care se amestecase. Nu crezuse ea că Benito al ei se ţăcănise, din ziua când, închizându-se în cameră, începuse să urle de unul singur, vrând să aibă glsul tot mai puternic, capabil să domine mulţimile !
Mussolini n-a uitat nimic… invăţător suplinitor la Gualtieri, margând spre şcoală pe drumul mărginit de tufişuri şi plopi, cu buzunarele pline de ziare, desculţ, cu pantofii având şireturile astfel înnodate ca să nu-i aluce de pe umeri. Viaţa era grea în posomorâta locuinţă din Predappio: dormind pe o saltea umplută cu paie, mâncând la prânz o simplă supă cu legume, cu andive, seara, având parte de carne doar duminica când servea tocăniţa. Nu putea uita ce fel de adolescenţă avusese. in familia sa învăţase să mănânce pe sponci, având parte de mese încropite cu zgârcienie, o zgârcenie sordidă. Trebuind să-şi întreţină soţia şi copiii, la douăzeci şi şase de ani, câştiga doar nouăzeci şi şase de lire pe lună…
La dracu’ cu tot trecutul său ! Acum, aceste amintiri, ce nu-i făceau nicio plăcere, vor căpăta, în viitoarea sa autobiografie, aura unuia ce a suferit pentru a deveni un fiu al poporului, hărăzit să salveze Patria… in această dimineaţă, vechile sale coşmaruri s-au terminat o dată pentru totdeauna din clipa în care a sunat telefonul. Rachele a răspuns în locul său. Fără să pară mirată, i-a transmis mesajul:
„Din ordinul Maiestăţii Sale, generalul Cit-tadini îl invită pe onorabilul Benito Mussolini să vină urgent la palatul Quirinal pentru a i se înmâna misiune de a forma noul cabinet.”
Atunci, desculţul din Romagna a ştiut că, din acel moment, totul iî va fi permis. Acum se va duce să-i impună regelui condiţiile sale, el care, în tinereţe, era menţionat în dosarele poliţiei regale prin cuvintele: A fi supravegheat cu atenţie sporită.
in consecinţă, a vrut să-şi inaugureze domni printr-un gest insolent bine calculat. Aghiotantului regal i-a atras atenţia că va da curs invitaţiei doar dacă aceasta îi va fi înmânată în scris. La Roma, o asemenea obrăznicie i-a făcut pe şambelani să cârâie, dar Palatul a cedat în faţa capriciului celui, ovaţionat de şaizeci de mii de oameni, sub zidurile unei capitale pe care nimeni şi nimic nu o mai apăra pentru a contracara imensul val al celor ce nu mai aveau răbdarea să aştepte.
in Roma, cu faţa radiind de bucurie, salutând cu braţul ridicat după moda pretoriană, eroi de ultim moment îl aclamau, căţăraţi pe ghizdurile fântânilor. Purtând drapele tricolore şi fanioane de arditi, fără să întâmpine cea mai mică rezistenţă din partea celor din Transtevere, bandele au trecut pe străzi, cântând şi împrăştiind în aer cenuşa colecţiilor ziarelor arse, în faţa birourilor făcute praf ale ziarelor Paese şi Epoca.
De asemenea, la Milano, fascişti au scos capul la lumină cu un tupeu pe care nu-l afişaseră în restul săptămânii. Cocoţaţi pe măsuţe, băgau spaima în clienţii terasei Bif-fi, marea cafenea de la galeria Vittorio-Emmanuele, cu discursurile lor ameninţătoare. Cu pistolul la centură,

cămăşile negre le ofereau sau le băgau pe gât exemplare din ediţia specială a ziarului Popolocu manşeta ce anunţa triumful lor.
Pentru a controla personal acest tiraj special, Mussolini a preferat să mai întârzie la Milano: i se părea incomplet triumful politic dacă n-ar fi putut, ca ziarist, să-l anunţe primul şi să-l exploateze după cum dorea, înainte de a regla o mai veche răfuială…
Cu un semn din mână, Ducele îl chemă pe Cesare Forni, şeful squadriştilor milanezi, spunându-i:
„Ocupă-te de AvantiV
Din 1912 până în 1914, când a părăsit partidul, Mussolini a condus ziarul socialiştilor cu mână de fier, reuşind în doi ani să crească tirajul de la 28.000 la 94.000 de exemplare vândute. Nu a permis nimănui să protesteze, scria de unul singur, fără să accepte nicio sugestie sau aproape, tolerând cu greu colaboratorii, cu atât mai puţin pe cei ce îndrăzneau să-l contrazică. Acest ziar, Avanti, care a fost practic creaţia sa, la care a ţinut cu patimă, acum îl ura din tot sufletul.
Deja a distrus de trei ori, folosind oamenii săi de încredere, casa din care a fost alungat, locul în care, dacă i se rostea numele, i se spunea Iuda. Acum, avea de gând să transforme într-o rună imobilul de via Setta-
la.
in jur de ora opt seara, două coloane de squadrişti se îndreptau spre clădire. in curte s-a săpat un tranşeu, apărat cu sârmă ghipată prin care trecea curent electric, dar tot armamentul celor cincisprezece redactori şi tipografi se reducea la trei sau patru revolvere. Doi asaltatori cad sub gloanţe, când încearcă să străpungă apărarea, un altul moare electrocutat…
Dar atacatorii sunt foarte numeroşi, se caţără pe scări, pătrund în balcon, îşi croiesc drum aruncând bombe, ajung în ateliere… La căderea nopţii, când pe podea zac împrăştiate bucăţi din maşinile de scris şi din utilajele de tipărit disptruse, resturi din cărţile rupte, prin ferestrele sparte se aude corul învigătorilor:
„- Pentru Mussolini…

  • Eia, eia, alala !’
    in acelaşi timp, Ducele se îndreaptă spre locul împlinirii destinul său, acel destin ce va face din el un fondatore de imperiu şi, într-o altă zi, un affondatore, un „naufragiator” de imperiu. Pentru escorta sa, a rezervat mai multe cuşete pentru expresul de ora zece jumătate seara. Donna Rachele a pus lucrurile soţului într-o valiză mare, fără să se enerveze, purtându-se ca o menajeră exemplară. Până în ultima clipă, fosta servitoare va lua la bani mărunţi şi va călca lenjeria de care au nevoie, având atitudinea unei soţii ce nu-şi face iluzii, soţia unui bărbat ale cărui vise vor da peste cap o Europa ce mai dorme încă liniştită. Va folosi din plin toată încăpăţânarea sa de ţărancă pentru a trăi ignorată de toată lumea, în umbra dictatorului. Nu ştie ce este aia orgoliul, iar bunul ei simţ o va face să-i spună soţului, în plină bucurie ameţitoare a succesului:
    „Benito, nu-mi place ce se întâmplă… Tu care n-aveai patron, ai ajuns acum să fii valetul tuturor italienilor !”
    Dar Ducele nu mai aude decât glasul adepţilor săi, acum fără număr, ce-l însoţesc pe peronul gării, îl salută romanamente, îi arucă flori în cale… De dragul lor, le va adresa primul său salut de imperator… Cu mâinile în buzunarele paltonului gri, cu pălăria trasă pe ochi, se dce spre şeful gării ordonându-i:
    „Vom pleca la fix, nicio secundă întârziere. De acum înainte, aşa vreau să meargă totul !”
    Tradus din franceză de Mircea COTARŢĂ, special pentru toţi cei care au avut parte de profesori de istorie plafonaţi, plictisiţi de viaţă şi înăcriţi de eşecurile personale, uitând că predarea logică a adevărului istoric nefestivist înseamnă înţelegerea viitorului, prin recursul la trecutul nefardat. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Ratele românilor au scăzut în pandemie

Radu GEORGESCU_Criza sanitară urmată de cea economică a impus BNR scăderea dobânzii sale cheie, care a fost adusă în iunie la 1,75%, dar şi de injecţii masive de lichiditate prin operaţiuni de tip repo, măsuri care au făcut ca ratele la credite să se reducă. Conform ultimei declaraţii de presă […]