Delir şi nebunie în perioada interbelică (XLIX) De la Rudolf Valentino la Adolf Hitler

de Gilbert Guilleminault, coordonator_
Cel ce va mărturisi se numeşte Celestino Madeiros. Fiu de emigranţi portughezi, s-a născut în cartierele mizerabile din New Bedford, în Massachusetts. După câţiva ani, se va muta în Statul Rhode Island. în Providence, a făcut parte dintr-o bandă de răufăcători. A fost condamnat de mai multe ori. Acum, este din nou închis. Din închisoarea unde se află, scrie cotidianului Boston American: „Pe 14 aprilie 1920, eram la Providence, unde destulă lume mă ştie, când mi s-a spus că sunt căutat de doi bărbaţi. Vroiau să-mi propună ceva de lucru. Vroiau să atace un casier din South-Baintree. Am acceptat. A doua azi, am plecat cu toţii în direcţia noird. Aveam un om de-al nostru din interior ce ne anunţa la timp ce se petrece. Când totul a fost gata, am fost la South-Baintree. Eram patru. Am stat în maşină, lângă şofer. Eram înarmat. Când totul s-a terminat, am plecat toţi spre sud. Partea mea din jaf a fost de trei mii de dolari. Nici Sac-co, nici Vanzetti nu au participat la atac.”
„Avem dovada nevinovăţiei lui Sacco şi Vanzetti, spune avocatul Hill. Totodată, avem dovada că poliţia este rău intenţionată. Această mărturie scrisă nu a ajuns la Boston American. Scrisoarea a fost sustrasă curierului închisorii, dusă ajutorului de şerif Cuertiss ce a făcut tot ce a putut ca să nu răsufle nimic dincolo de zidurile puşcăriei. A trebuit ca Madeiros să rescrie scrisoarea şi s-o trimită direct lui Sacco. Numai aşa am ştiut şi noi de existenţa ei.”
Imediat ce se află de scrisoare, de conţinutul ei, atitudinile pro şi contra devin şi mai aprige. Poliţia neagă autenticitatea mărturiei lui Madeiros. Acesta este deja condamnat la moarte. Se insinuează că este manevrat. Poliţia pretinde că atunci când a fost interogat, Madeiros s-a bâlbâit, s-a contrazis.
Pe de altă parte, toate pistele, ce pot duce la aflarea adevărului în afacerea Sacco-Vanzetti, sunt aşa de încurcate încât s-a creat cadrul perfect pentru declanşarea pasiunilor pro şi contra. Oamenii încep să se bată pe străzi, spontan. Grupul ce ia apărarea celor doi italieni este la fel de numeros ca şi cel ce-i vrea pe scaunul electric. Anii trec fără să se ajungă la un verdict clar. Până la urmă, comuniştii înţeleg cât de profitabil poate deveni pentru ei conflictul social declanşat de procesul Sacco-Vanzetti. Nicio reuniune comunistă, indiferent că are loc la Berlin, Bruxelles, Londra, Paris, Budapesta, Rio de Janeiro, Pekin, Amsterdam, nu mai începe fără să se agite pancarte pe care este scris: „Eliberaţi-i pe Sacco şi Vanzetti”. Aldino Foliarani, avocaţii Hill şi Mas-munno trăiesc cu impresia că sunt pe drumul cel bun, că au toate şansele să-i scoată pe Sac-co şi Vanzetti din închisoare. în

realitate, maşinăria represiunii, pe care au pus-o în mişcare, începe să ia viteză. Foliarani, Hill şi Masmunno nu o mai pot controla, dar nici nu reuşesc să-şi dea seama că această maşinărie va reuşi până la urmă să-i facă praf, atât pe ei, cât şi pe Sacco şi Vanzetti.
„Judecător Thayer, condamni la moarte nişte nevinovaţi”
în ziua de 9 aprilie 1927 – la şapte ani după ce a avut los dubla crimă din South-Baintree -Nicola Sacco şi Bartolomeo Vanzetti intră din nou în sala de judecată din Dedham. Acum nu mai ai loc nici să arunci un ac. Oamenii stau înghesuiţi, ahtiaţi să vadă, să audă ce se spune la proces. Atmosfera este încărcată de electricitate. Se simte tensiunea în aer.
Judecătorul Thayer stă în fotoliu, uitându-se-n sală. Cu o privire rece, se uită cum poliţiştii scot cătuşele ce-i ţin legaţi de încheietură pe Sacco şi Vanzetti. Acum sunt mai bine îmbrăcaţi decât cum fuseseră la primul proces. Sacco are un pardesiu cu guler din velură albastru închis şi un melon. Vanzetti şi-a păstrat şapca. Amândoi iau loc în cuşca care, în Massachusetts, este rezervată celor acuzaţi de asasinat. Când îşi fac apariţia, publicul murmură. Judecătorul Thayer loveşte scurt cu ciocănelul de lemn. Procurorul general se ridică în picioare:
” – Dacă binevoieşte Curtea să ne permită, dosarele ce ne interesează a fi judecate sunt actele de acuzare cu numerele 5545 şi 5546, Confederaţia împotriva lui Nicola Sacco şi Bar-tolomeo Vanzetti. Conform proceselor verbale prezentate de Curte, acuzaţii sunt dovediţi de asasinat de gradul unu. în consecinţă, cer Curţii, dacă este de acord Prea Onorabila Dumneavoastră Persoană, să fie aplicată executarea sentinţei. Regulamentele acordă o oarecare libertate Curţii în ceea ce priveşte termenul de executare a sentinţei. Luând în consideraţie cererea avocatului apărării, de care Confederaţia ţine cont, sugerez ca sentinţa să fie executată în săptămâna ce va începe cu ziua de duminică 10 iulie.”
Judecătorul Thayer aprobă din cal. Face un semn către grefier. Acesta întreabă:
” – Nicola Sacco, aveţi ceva de spus?”
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, special pentru toţi cei care au avut parte de profesori de istorie plafonaţi, plictisiţi de viaţă şi înăcriţi de eşecurile personale, uitând că predarea logică a adevărului istoric nefestivist înseamnă înţelegera viitorului prin recursul la trecutul nefardat. De asemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmboviţa” din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Euro va trece de 4,86 lei

Radu GEORGESCU_Leul a avut o evoluţie stabilă faţă de euro, piaţa aşteptând votul Parlamentului în privinţa rectificării bugetului de stat. Tranzacţiile se realizau în prima parte a şedinţei de marţi între 4,857 şi4.863 lei, cursul euro crescând de la 4,8583 la 4,8590 lei. Votarea măsurilor populiste ale PSD de menţinere […]