Delir şi nebunie în perioada interbelică (XLI) De la Rudolf Valentino la Adolf Hitler

de Gilbert Guilleminault, coordonator_


în Plymouth, în Boston, în toate marile oraşe din Massachusetts, aflate în apropiere cu South-Bain-tree, poliţia intră în acţiune. în numele firmei Slatter şi Morrill, celebra agenţie particulară de poliţie Pinkerton participă la anchetă. imediat, detectivii fac o descoperire de o importanţă capitală: atacul în timpul căruia Parmenter şi Berardelli au fost asasinaţi seamănă ca două picături de apă, în concepţie şi execuţie, cu cel ce a avut loc în urmă cu patru luni la Bridgewater.
Bridgewater este un oraş rezidenţial aflat la patruzeci de kilometri de Plymouth. în data de 24 decembrie 1919, în jurul orei şapte, o maşină traversa oraşul în viteză. Doi bărbaţi stau în spatele şoferului. Primul este domnul Benjamin Bowles, casier la o fabrică de încălţăminte ce are asupra sa o mare sumă de bani, patruzeci de mii de dolari, ce va fi folosită pentru plata salariilor de Crăciun. Al doilea este un prieten, domnul Frank Harding.
în apropierea gării, staţionează o maşină a cărui şofer lasă impresia că moţăie la volan. Sprijinit de portbagajul din spate, un individ fumează, indiferent la ce se petrece în jurul său, cu mâinile băgate în buzunarele unui pardesiu de stofă neagră cu guler din velură.
La câţiva paşi depărtare, doi bărbaţi se mişcă pe loc, bătând din pantofi din cauza frigului. Unul, mic de statură, are pălăria trasă peste ochi şi gulerul paltonului ridicat. Tovarăşul său, ce-l depăşeşte cu un cap, vorbeşte dând din mâini. Rarii trecători ce se grăbeau, în acea noapte de iarnă, spre gară, vor spune mai târziu că aveau un accent străin.
La capătul bulevardului, paralel cu calea ferată, apare maşina domnului Bowles. Brusc, individul sprijinit de portbagaj, ce părea că este cu gândul aiurea, scoate mâinile din buzunare, îndreptând două revolvere spre cei câţiva oameni ce aşteptau trenul. în aceiaşi clipă, cei doi bărbaţi ce pălăvrăgeau pe trotuar se grăbesc să scoată şi ei revoilverele, ţintesc maşina ce se apropia şi trag. Şoferul trage de volan. Are un pneu crăpat de un glonţ. Maşina se clatină. Pentru o clipă ai impresia că se va răsturna. Dar şoferul o redresează, frânează şi se opreşte dea curmezişul drumului. Ghemuit în spatele maşinii, domnul Bowles începe să tragă. Frank Harding iese din maşină, se culcă pe pavaj. Folosind maşina ca scut, înaintează târându-se şi de cinci ori descarcă automatul în direcţia atacatorilor. Un glonte zboară pălăria de pe capul unuia dintre gangsteri. Acesta se retrage, urmat de complicele său. Se aruncă în maşină şi dispar, şoferul apăsând acceleraţia.
Ancheta despre atacul din Bridgewater a fost scurtă. Au fost luaţi la bani mărunţi toţi italienii din Plymouth. Până la urmă a fost interogat un şofer numit Orciani, dar alibiul său a fost beton şi a trebuit să-i dea drumul.
” – Reluaţi ancheta din Bridgewater, şi-a dat cu părerea Mac Crea. Să se desfăşoare în paralel cu cea din South-Baintree. Sunt multe şanse ca cele două aspecte paralele să coincidă.”
Zeci de inspectori încep să străbată satele. Se descoperă un aspect: gangsterii au venit până aproape de South-Baintree cu un automibil marca Hudson. L-au abandonat într-o pădure pentru a-l schimba cu un Buick ce-i aştepta. Buickul este găsit după câteva zile, părăsit pe un drum de ţară. Deşi placa cu numărul de înmatriculare fusese luată, este descoperit repede proprietarul maşini. Este vorba de domnul Boda: tot italian.
Domnul Boda locuieşte la Cochesett, o localitate din apropierea Plymouthului şi Bridgewaterului. Or, după atentatul din 24 decembrie, maşina gangsterilor s-a îndreptat către Cochesett.
Poliţiştii năvălesc în casă, peste domnul Boda. Este un omuleţ grăsuţ, afabil, vorbăreţ.
” – Este maşina ta?

  • Desigur. Am lăsat-o la reparat în garajul lui Johnson… De acolo a fost furată.
  • Ai alibi pentru ziua când a avut loc atacul din Bridgewater?
  • Desigur. Eram la New York, la nişte prieteni.
  • Şi pentru data de 15 aprilie?
  • Desigur. Eram la Boston, tot la nişte prieteni. Se poate verifica.
    Poliţiştii nu mai insistă. Deocamdată sunt foarte politicoşi, se scuză pentru deranjul făcut.

” – Pot să-mi recuperez maşina?”
De data aceasta este rândul poliţiştilor să-i spună:
” – Desigur. Nicio problemă.”
Şi automobilul este readus în locul său de parcare, în garajul lui Johnson.
Doar că are loc o mică modificare: din acea zi, Boda nu mai este lăsat de capul lui. Mereu va avea pe urmele sale un fals plimbăreţ distrat. Telefonul îi este ascultat, deplasările sunt supravegheate. Sunt notate toate numele oamenilor pe care-i frecventează. Primul luat la bani mărunţi este Orciani, şoferul suspect în cazul Bridgewater. Urmează un angajat al fabricii de încălţăminte ce are multe relaţii cu sindicatul muncitorilor din domeniul confecţiilor din piele: Nicola Sacco. Apoi, toţi ochii sunt pe un anarhist boem ce a practicat zece meserii înainte de a vinde peşte pe străzile din Plymouth: Bartolomeo Vanzetti.


La New York, pe 4 mai, în zori, un urlet sparge liniştea din Park Road. De la etajul paisprezece, într-un zgomot de gem spart, un trup cade, lovindu-se de trotuar. Omul va muri pe loc. Salcedo tocmai a reuşit să evadeze, pe veci, din clădirea ministerului de Justiţie. Era acuzat de atac armat. Era italian şi anarhist.
A doua zi, Boda vine la garajul lui Johnson. Este însoţit de doi oameni. Este primit de doamna Johnson.
” – Maşina mea este gata?” întreabă Boda. Doamna Boda ezită:
” – Nu. Nu cred. Soţul meu nu este acasă. Aşteptaţi.”
Cei trei observă că este cuprinsă de o stare de emoţie bruscă şi, fără să mai spună ceva, pleacă. Doamna Johnson se grăbeşte să dea telefon la poliţie. Cei doi necunoscuţi îl părăsesc pe Boda şi se urcă într-un tramvai. Chiar în acel moment, sunt opriţi de poliţie.
” – Vreţi să fugiţi? De ce v-aţi dus să căutaţi maşina lui Boda?”

  • Am fost speriaţi de moartea lui Salcedo.”
    Li se cer actele. Se descoperă că pe cei doi necunoscuţi, ce veniseră la garaj cu Boda, îi cheamă Nicola Sacco şi Bartolomeo Vanzetti. Asupra lui Sacco se găseşte un revolver încărcat. Cu un glonte de acelaşi calibru a fost ucis domnul Parmenter. în aceiaşi seară, Sacco doarme la închisoare. A doua zi, ziarele anunţă că asasinii din South-Baintree au fost trimişi după grati.
    începe afacerea Sacco-Vanzetti.
    Va dura şapte ani.
    Ucenicul olarului din Villafalletto
    Prizonierul nu poate dormi deloc în celula unde a fost închis. Prin grilaj, poate vedea masa din lemn alb pe care ajutorul de şerif a pus recipientul cu cafea: este un miros care lui Vanzetti îi aduce aminte de marea casă curată şi liniştită din copilărie, unde în fiecare dimineaţă mirosea a cafea proaspătă, iar sâmbăta a rufe spălate.
    El, vagabondul, menestrelul anarhiei, al cărui trup, de când a devenit adult, nu a cunoscut decât duritatea calelor vapoarelor cu emigranţi, a sălilor de aşteptare din gări, a paturilor inconfortabile din barăcile fără ferestre, această celulă i se părea culme confortului burghez ! Ce ţi-e şi cu viaţa asta…
    Pe culoar se aude zgomotul produs de cheile ce lovesc barele metalice ale uşilor ca şi cum ar fi atinse clapele unui xilofon; este ajutorul de şerif din South-Baintree. O dată la două ore, la celălalt capăt al închisorii, se izolează într-o celulă pe care nu o mai foloseşte nimeni. De sub saltea scoate o ploscă cu alcool din porumb. Ajutorul de şerif este în mod special însărcinat să nu se încalce legea prohibiţiei în închisoare. Trage o gură. Dimineaţa, când termină garda, are ochii injectaţi de sânge. ” – Ai început să numeri orele, italian jegos?”
    Tradus din franceză de Mircea COTARŢĂ, special pentru toţi cei care au avut parte de profesori de istorie plafonaţi, plictisiţi de viaţă şi înăcriţi de eşecurile personale, uitând că predarea logică a adevărului istoric nefes-tivist înseamnă înţelegerea viitorului, prin recursul la trecutul nefardat. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

MISIUNE A POLIŢIŞILOR ROMÂNI, ÎN FRANŢA

Poliţiştii români vor acorda sprijin poliţiştilor francezi şi vor participa la activităţi de cooperare poliţienească pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor, în Republica Franceză.Din data de 31 august, până la data de 26 februarie 2021, cinci poliţişti români vor participa în calitate de specialişti suport operativ, la o misiune comună operativă […]