Delir şi nebunie în perioada interbelică (LXI) De la Rudolf Valentino la Adolf Hitler

de Gilbert Guilleminault, coordonator_
” – Şi attorney-i sunt aleşi?” întreabă Capone.
Piquett strânse din ochii de pe faţa ce căpătase culoarea jambonului de York, din cauza whiskyului băut.
” – Nu… Sunt numiţi de preşedintele Republicii la propunerea ministrului Justiţiei…

  • în cazul acesta este cam greu să tragi sforile cum îţi convine !
  • Ba da, Al, se poate. Unde crezi că ministrul de Justiţie va căuta numele celor pe care îi va trece pe lista pe care o înaintează preşedintelui pentru a alege attorney-i? Ministrul de Justiţie îi va selecta de pe listele furnizate de politicienii locali – democraţi sau republicani, depinde ce partid câştigă alegerile – partide ca vor avea mare grijă să-şi plaseze favoriţii într-unul din posturile cheie ale Statului.
  • Acum înţeleg. Cine îi are la mână pe politicieni, poate dirija alegerea attorney-lor ce nu va deranja, dacă ai interesul să nu fii deranjat.
  • Iar cine ajunge să controleze attorney-i, ajunge, după cum are interesul, să controleze justiţia.
  • N-aş fi crezut niciodată că este aşa de uşor să manevrezi oamenii cum vrei. Politicienii au mereu nevoie de bani. în consecinţă, o să le dăm la bani până n-o să-i mai poată căra.”
    în felul acesta s-a dezvoltat sistemul de corupere puns la punct de Al Capone, sistem pe care nu îndrăznise niciun mafiot să-l aplice până la el. Şapte sute cincizeci de mii de dolari pe lună reprezenta mita acordată, într-un oraş unde serviciile unui ucigaş profesionist de cumpărau cu doar două sute de dolari ! La o asemenea sumă, nicio conştiinţă a nici-unui politician nu putea rezista ispitei, uitând destul de repede că mai trebuia să fie şi integru. Astfel, Piquett a devenit attorney al oraşului Chicago. W.X. Brien a devenit attorney al districtului, iar ajutorul său, Benjamin Jacob ajunsese să se afişeze în public cu gangsteri renumiţi precum Hymnie Weiss. Căpitanul Gilbert, mărunt funcţionar ataşat pe lângă biroul attorney-ului de Stat, Edvin A. Olsen (unul dintre duşmanii neînduplecaţi ai sindicatului crimei), a mărturisit până la urmă, când nu a mai avut loc de întors, că avea în contul său din bancă trei sute douăzeci de mii de dolari pe care nu-i putea justifica.
  • La început,Al Capone a fost extrem de prevăzător, dar în scurt tip a constatat că sunt „foarte multe lichele în rândul oamenilor care în public afişează comportamentul de aşa-zişi oameni cinstiţi.” Din acel moment, oamenii săi, trimişi să corupă, au mers direct la ţintă. Şi acum, după atâţia ani, FBI-ul mai deţine încă o înregistrare făcută într-o cameră dintr-un hotel din Dallas. Un tip, numit Jones, intermediarul lui Al Capone, discuta cu un şerif, numit Steve, căruia îi prezenta avantajele materiale dacă lucra pentru sindicatul crimei.
  • ” – Din clipa în care îi daţi mână liberă lui Al, nu trebuie să vă mai ocupaţi de nimic, şerifule, spunea intermediarul. Noi vom controla totul: tripourile, transportul maărfii, plasarea ei. Vom face totul în linişte, fără să atragem atenţia nimănui. Lui Al nu-i place gălăgia. Vom lucra curat. în ceea ce ne priveşte, nu ne place să tragem ţeapă nimănui. Pe de altă parte suntem împotriva faptului că s-a ajuns ca oricine să vândă draguri, oricine să aibă fete la produs, că oricine are chef, deschide peste noapte un local. Cel mai bine este să existe doar un singur local, – înţelegi? -, unul singur, curat, elegant, frumos, dar nu în oraş, în ochii tuturor, ci în afara oraşului… Tot ce va fi în plus, va dispare. Ce zici de asta, şerifule? Dacă eşti de acord, vei trăi toată viaţa în puf, o casă frumoasă, cu tot confortul necesar. Ei? Ce zici de asta, şerifule, îţi surâde perspectiva pe care ţi-o oferim?”
  • De cele mai multe ori, şeriful era de acord. în 1926, gigantica reţea de protecţie pe care o fusese în funcţiune Al Capone, funcţiona ireproşabil. Drept dovadă, din cele treisprezece mii de persoane arestate de poliţie doar patru sute nouăzeci au fost condamnate, respectivii nebeneficiind de protecţia lui Capone. După cum au scris, în presa vremii, doi eminenţi criminologi, „orice criminal avea acum 98 la sută şansa de a scăpa”.
  • Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, special pentru toţi cei care au avut parte de profesori de istorie plafonaţi, plictisiţi de viaţă şi înăcriţi de eşecurile personale, uitând că predarea logică a adevărului istoric nefestivist înseamnă înţelegera viitorului prin recursul la trecutul nefardat. De asemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmboviţa” din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

A fost lansată platforma online "Sportul se Joacă"

Ca urmare a partene-riatului între Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv, Institutul Aspen România şi cu sprijinul BCR, s-a lansat platforma online „Sportul se Joacă”. Aceasta reprezintă o platformă educaţională deschisă, de alfabetizare în sport, joacă şi mişcare, o platformă care promovează exerciţii distractive, […]